Anxietatea reprezintă o stare de neliniște interioară care apare în lipsa unui pericol real (”teama fără obiect”) și se asociază cu tensiune musculară și vigilență.
Suferi de Anxietate?
Programează o ședință cu un specialist Puterea Minții.
Multe dintre situațiile din viața de zi cu zi pot provoca anxietate, fiind o reacție normală a organismului atunci când este supus la stres.Articol revizuit medical de Dr. Adriana-Valentina Șeicăreanu – medic rezident psihiatrieDacă sentimentul de anxietate se prelungește și interferă cu activitățile zilnice atunci este posibil să te confrunți cu o tulburare de anxietate.
Tipuri de Anxietate
Anxietatea este elementul comun în toate tulburările anxioase, însă obiectele și situațiile care o induc sunt diferite.
Astfel se desprind mai multe tipuri:
Tulburarea prin panică şi agorafobia – atacuri de panică spontane care se pot asocia cu teama de spații deschise sau mulțimi
Tulburarea prin anxietate generalizată – evenimentele, circumstanțele sau conflictele declanșează o îngrijorare excesivă
Fobia specifică – anxietate intensă atunci când o persoană este expusă la obiectul fobiei ( apă, înălțimi, șerpi, etc.)
Fobia socială – anxietate, teamă sau evitare atunci când o persoană este expusă la situații sociale (vorbitul sau mâncatul în public, întâlniri romantice, evenimente cu multe persoane, etc.)
Tulburarea obsesiv–compulsivă – anxietatea se produce dacă persoana încearcă să reziste obsesiilor și compulsiilor sale
Tulburări posttraumatice şi tulburări acute de stres – anxietatea este produsă de un eveniment traumatizant major care este retrăit în vise sau flashback-uri
Tulburare anxioasă datorată unei condiţii medicale generale
Tulburare anxioasă indusă de substanţe
Tulburare mixtă anxios–depresivă
Alte stări anxioase ( tulburare de adaptare, anxietate secundară unei alte tulburări psihice, anxietate situațională, anxietatea morții, anxietate de separare, anxietate legată de pierderea stimei sau controlului de sine, anxietate legată de dependență sau intimitate, anxietate legată de vinovăție sau pedeapsă, anxietate semnal)
Cauzele si Simptomele Anxietății
Cauzele anxietății nu sunt pe deplin elucidate, cele mai comune fiind:
Istoricul familial
Evenimentele stresante
Condițiile medicale: boli tiroidiene, astmul, diabetul, boli cardiace, depresie
Consumul de substanțe
Personalitatea
În funcție de tipul tulburării anxioase, simptomele pot fi diferite. Cele mai frecvente manifestări ar fi:
Gândurile anxioase sau convingerile greu de controlat care ajung să interfereze cu viața de zi cu zi. Neliniște, tensiune, teamă care nu dispare, ci din contră se agravează cu timpul.
Simptomele fizice: bătăi puternice sau rapide ale inimii, dureri inexplicabile, amețeli, transpirații, respirație dificilă, tremor, oboseală, roșeață sau paloare, tulburări ale somnului, diaree, senzație de ”nod în gât” sau ”fluturi în stomac”
Schimbări de comportament prin evitarea activităților care provoacă anxietate
Teste de Anxietate
Există anumite teste care pot ghida diagnosticul. Dintre acestea amintim:
Testul Rorschach – Mișcările unor animale, culoare intensă, forme nestructurate pot indica răspunsuri anxioase
Testul Bender–Gestalt – Posibilă răspândire pe pagină a producţiilor în tulburările anxioase.
Testul ”Desenează un om” – La persoanele anxioase se remarcă rapiditatea cu care este realizat desenul
Inventarul Multifazic de Personalitate Minnesota–II (MMPI) – Creşteri la scalele de hipocondriază, psihastenie, isterie în anxietate
Scala de autoevaluare Zung pentru anxietate – Un chestionar cu 12 itemi care evaluează anxietate
Scala de anxietate Hamilton (HAM-A) – Chestionar cu 14 întrebări care evaluează stările de spirit, fricile și tensiunea, precum și trăsăturile fizice, mentale și comportamentale
Inventarul de anxietate Beck (BAI) – 21 de întrebări care evaluează severitatea anxietății
Inventarul fobiei sociale (SPIN) – 17 întrebări care evaluează nivelul anxietății sociale
Când dispare Anxietatea?
Anxietatea trebuie privită ca orice alt sentiment pe care îl experimentezi, ea apare și dispare în funcție de acțiunile la care ești supus. Anxietatea nu este întotdeauna ceva rău, poate fi prezentă în cazul unor situații normale din viața de zi cu zi, de exemplu un interviu, un examen sau o întâlnire importantă. Totuși, atunci când te confrunți cu o tulburare anxioasă care îți influențează în mod negativ viața va fi nevoie de tratament pentru a-ți recăpăta controlul.
Diferenta dintre Anxietate, Frică și Depresie
De multe ori, oamenii confundă sau folosesc în mod eronat acești 3 termeni. Anxietatea, frică și depresia sunt noțiuni diferite, dar care au legătură între ele și uneori pot coexista.
Anxietatea este o stare de neliniște interioară declanșată de anticiparea unui pericol, mai poate fi numită ”teamă fără obiect”.
Frica reprezintă răspunsul emoțional la o cauză cunoscută, ”teama cu obiect”.
Depresia se caracterizează printr-o stare de tristețe persistentă și pierderea interesului pentru activitățile care înainte provocau plăcere, acestea determinând incapacitatea de a desfășura activitățile cotidiene.
Cu ce se Trateaza Anxietatea?
În cazul unora dintre tipurile de tulburări anxioase (de exemplu, tulburarea de stres posttraumatic), se recomandă de primă intenție psihoterapia, în timp ce altele (anxietatea generalizată, tulburarea obsesiv-compulsivă) se tratează medicamentos sau asociind medicația cu psihoterapia.
Tratamentul medicamentos
Medicul îți poate prescrie tratament cu benzodiazepine, antidepresive, beta-blocante sau anxiolitice. Acestea sunt clasele de medicamente care și-au arătat eficacitatea în cazul pacienților cu tulburări anxioase.
Psihoterapia
Terapia cognitivă – se concentrează pe schimbarea tiparelor de gândire care declanșează anxietatea. Terapie comportamentală – expunerea este componenta principală a acestei terapii și presupune confruntarea deliberată cu factorii care provoacă frică și anxietate
Tratament alternativ
Oamenii folosesc adesea aromaterapia ca remediu natural pentru anxietate. Există o gamă largă deuleiuri esențiale pe care le puteți folosi pentru acest tratament alternativ.Suplimentele pe bază de plante ar putea fi de ajutor. Valeriana, lavanda, mușețelul, floarea pasiunii, balsamul de lămâie și-au demonstrat eficacitatea în ameliorarea anxietății.
Ce să Faci Când ai Stări de Anxietate
Stările de anxietate pot fi neplăcute și îți pot influența activitățile cotidiene, însă cu un tratament adecvat le poți depăși. Există și numeroase strategii pe care le poți încerca pentru a-ți gestiona anxietatea, trebuie doar să le găsești pe cele potrivite pentru tine.Mai jos îți oferim câteva variante care ar putea funcționa:
Exerciții de respirație – când ești anxios respirația devine rapidă, încearcă să îți controlezi respirația, să inspiri și să expiri lent
Relaxare musculară progresivă – încearcă să încordezi și apoi să relaxezi încet fiecare grupă musculară pentru a reduce tensiunea acumulată
Infruntă-ți temerile – nu mai evita situațiile în care te simți anxios, încearcă să te expui la ele
Încearcă să privești realitatea obiectiv, să nu supraestimezi „pericolul aparent” la care ești supus și să nu subestimezi capacitățile tale de a-i face față
Documentează-te despre afecțiunea ta, este bine să fii informat
Anxietatea la Copii
Anxietatea afectează aproximativ 20% dintre copii și adolescenți, fiind una dintre cele mai întâlnite afecțiuni mintale la aceștia.Dintre tipurile de anxietate, anxietatea de separare este cea mai frecventă la copil și apare în special atunci când trebuie să meargă la grădiniță sau la școală sau când trebuie să doarmă singur. Semnele care indică anxietatea la copilul mic sunt: iritabilitatea, crizele de plâns, tulburările de somn, udatul patului. La copilul mai mare se pot observa: evitarea unor activități, situații sau persoane, accese de furie, temeri sau îngrijorări cu privire la activitățile cotidiene, tulburări de somn sau dorința insistentă de a dormi cu părinții.Abordările terapeutice sunt similare cu cele menționate mai sus.Dacă ai un copil care suferă de anxietate este important să fii alături de el, să descoperi ce anume îi crează anxietate și să îl ajuți să depășească această problemă. Dacă simptomele copilului nu pot fi gestionate, nu ezita să ceri ajutor de specialitate.
Laura Badea este Consilier pentru Dezvoltare personală și Specialist în Activitatea de Coaching, acreditate de Ministerul Muncii și Educației din România.
Articol revizuit medical de Dr. Adriana-Valentina Șeicăreanu – medic rezident psihiatrieAi folosit vreodată expresia ” sunt în depresie” sau i-ai auzit pe cei din jurul tău spunând asta? Depresia a devenit boala secolului XXI, tot mai mulți oameni sunt afectați, iar în lipsa tratamentului poate lăsa urme adânci. Din materialul următor poți afla lucruri utile despre această patologie.
1. Ce este depresia?
Depresia este o afecțiune mintală care se manifestă printr-o stare de tristețe și lipsă a plăcerii ce durează mai mult de 2 săptămâni și determină incapacitatea de a desfășura activitățile zilnice. Se încadrează în clasa tulburărilor dispoziționale și poate avea intensități diferite în funcție de persoană.
Suferi de Depresie?
Programează o ședință cu un specialist Puterea Minții.
Unii oameni sunt mai predispuși la depresie decât alții, cauzele nu sunt cunoscute cu exactitate. Există mai mulți factori care pot duce la apariția depresiei:
apariția nivelurilor anormale ale unor substanțe din sânge, urină sau creier
dereglări hormonale: secreție crescută de cortizol, eliberare scăzută a hormonilor TSH,LH,FSH și testosteron, nivele scăzute de serotonină și dopamină
genetica, probabilitatea de a fi afectat de depresie crește dacă ai rude cu această afecțiune
anatomia creierului, implicări ale sistemului limbic, hipotalamusului sau nucleilor bazali
pierderea simbolică sau reală a unei persoane dragi, se pare că pierderea unui părinte înaintea vârstei de 11 ani duce la apariția ulterioară a depresiei
Simptomele acestei afecțiuni pot fi diferite de la o persoană la alta și nu este obligatoriu să fie întâlnite toate deodată. Depresia poate să fie ușoară, moderată sau severă în funcție de intensitatea manifestărilor și impactul pe care îl are boala asupra vieții de zi cu zi.
4.1 8 simptome fizice ale depresiei
Aceste simptome fizice nu sunt specifice, pot fi întâlnite atât în depresiei, cât și în cadrul altor afecțiuni, este nevoie să mergi la medic pentru a vedea cauza lor.
Atât bărbații, cât și femeile pot suferi de depresie, dar disponibilitatea lor de a vorbi despre asta poate fi diferită. Depresia apare mai des la femei decât la bărbați, dar nu s-a identificat o diferență clară între cele două sexe atunci când vine vorba de simptome, evoluția bolii sau răspunsul terapeutic. În cazul femeilor, se remarcă un risc mai crescut al tentativelor de suicid, însă riscul de realizare este mai mic decât în cazul bărbaților.Femeile pot prezenta iritabilitate, anxietate, tristețe sau labilitate emoțională, dificultăți de concentrare și scăderea apetitului sexual.
4.3 Simptomele depresiei la barbati
În cazul bărbaților cu depresie se poate remarca o dispoziție iritabilă, sunt furioși și pot deveni agresivi. Apare oboseala, se pare că tulburările de somn sunt mai accentuate. Își pierd interesul pentru serviciu și familie, evită orice fel de activitate. Aceștia apelează mai frecvent decât femeile la alcool sau droguri pentru a face față simptomelor. Mai degrabă simptomele fizice vor determina un bărbat să consulte un medic, decât simptomele emoționale și psihice.
4.4 Simptomele depresiei severe
Simptomele următoare ar putea indica că suferiți de o formă severă de depresie:
Somn în exces sau insomnie
Iritabilitate
Pierderea plăcerii
Deznădejde
Gânduri persistente că ceva rău s-ar putea întâmpla
Gânduri de moarte, idei sau tentative de sinucidere
Simptome psihotice ( halucinații sau iluzii), în cazurile extrem de severe
Neglijarea propriei persoane
4.5 Simptome depresie cronica
Simptomele de depresie au o durată de cel puțin 2 ani, de obicei nu sunt la fel de intense, însă pot interfera cu viața de zi cu zi într-o anumită măsură. Severitatea simptomelor se poate modifica, se diminuează, apoi se agravează din nou, iar uneori poate apărea ”depresia dublă” adică grefarea unui episod depresiv major peste depresia cronică.
4.6 Simptome depresie postnatala
Simptomele sunt asemănătoare, în mare parte, cu cele ale unei depresii comune, din orice altă etapă a vieții. Pot apărea în plus:
Sentimente că nu poți avea grijă de copil și că nu stabilești o conexiune cu acesta
Îngrijorări, atacuri de panică, fobii, preocupări excesive legate de starea de sănătate a copilului
Gânduri de suicid sau de vătămare a copilului
4.7 Simptome depresie bipolara
Tulburarea bipolară este caracterizată prin fluctuații semnificative ale dispoziției, poți experimenta atât episoade depresive, cât și episoade maniacale. Manifestările depresiei din tulburarea bipolară sunt similare cu cele precizate mai sus în acest material.
4.8 Simptomele depresiei la copii si adolescenti
La copii și adolescenți simptomele sunt asemănătoare cu cele ale adulților, dar pot exista și unele diferențe. În cazul copiilor mai mici, se remarcă: tristețe, iritabilitate, îngrijorare, dureri, plâns, refuzul de a merge la școală, insomnie, coșmaruri sau scădere în greutate. Adolescenții prezintă : tristețe, iritabilitate, sentimente negative, devalorizare, furie, performanțe slabe sau abandon școlar, hipersensibilitate, consum de droguri sau alcool, autovătămare, pierderea interesului pentru activitățile zilnice și evitarea interacțiunii sociale.
5.Cat dureaza simptomele cauzate de depresie?
Pentru ca diagnosticul de depresie să fie unul cert, simptomele trebuie să fie prezente pe o durată de cel puțin 2 săptămâni și să reprezinte o schimbare față de funcționarea ta anterioară.Depresia cronică apare atunci când manifestările se prelungesc 2 ani sau mai mult.
6.Tratament depresie
6.1 Depresia se vindeca fara tratament?
Răspunsul la această întrebare este destul de complicat și depinde de intensitatea și persistența simptomatologiei. Depresia este o afecțiune serioasă care, în general, nu trece de la sine, lăsată netratată poate avea repercursiuni grave asupra stării tale de sănătate. În cazul formelor ușoare se poate interveni fără tratament farmacologic, iar rezultatele sunt bune, în schimb, dacă te confrunți cu depresie severă cel mai probabil va fi nevoie de medicamente și chiar spitalizare.
6.2 Psihoterapie si terapii complementare
– Psihoterapia
Suferi de Depresie?
Programează o ședință cu un specialist Puterea Minții.
Terapia cognitivă<span style=”font-weight: 400;”> – tratament pe termen scurt, se explorează și se corectează gândurile negative și ideile aflate la baza acestora
Terapia comportamentală – se bazează pe teoria învăţării, este, în general, de scurtă durată şi înalt structurată, are ca scop corectarea comportamentelor negative
Terapia interpersonală – a fost dezvoltată ca tratament pe termen scurt care pune accentul pe problemele care se desfășoară la momentul actual
Psihanaliza – terapie pe durată nelimitată, care are ca scop înţelegerea conflictelor şi a presupunerilor inconştiente care duc la depresie
Psihoterapia suportivă – terapie de durată nedeterminată, indicată, în special, în episodul acut, având ca scop furnizarea de sprijin emoţional.
Terapia de grup – terapie ce are ca scop interacțiunea socială și corectarea de către ceilalți membrii ai grupului a gândurilor și comportamentelor negative. Nu este indicată în episod acut la persoanele cu tentativă suicidară.
Terapia familială – acest tip de terapie este indicat atunci când depresia este legată de problemele din familie sau atunci când depresia unui membru al familiei îi afectează și pe ceilalți
– Terapii complementare
Terapia de stimulare a creierului (electroconvulsivă) – este utilizată în cazul pacienților cu depresie la care niciun alt tratament nu a avut eficacitate. Se realizează sub anestezie și implică o stimulare electrică a creierului de 2-3 ori pe săptămână timp de 6-12 săptămâni.
Antidepresivele sunt medicamentele utilizate pentru tratarea depresiei. Inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (SSRI/ISRS) sunt cele folosite de primă intenție în tratamentul depresiei datorită siguranței, eficacității și tolerabilității lor. Alte clase de antidepresive eficiente sunt: triciclicele, tetraciclicele şi alţi inhibitori micşti ai recaptării. Efectul acestora începe să apară în 2 până la 4 săptămâni, trebuie să ai răbdare și să nu întrerupi brusc tratamentul. De obicei, pentru remiterea completă a simptomatologiei este necesară administrarea pe o perioadă mai lungă, de la 6 luni până la 12 luni sau chiar mai mult, în funcție de gravitate. Este important să respecți prescripția medicală și să nu oprești tratamentul fără motiv. Dacă observi că apar efecte secundare vorbește cu medicul, uneori este nevoie să încerci mai multe medicamente până să îl găsești pe cel care funcționează în cazul tău. În managementul depresiei severe, psihoterapia combinată cu tratamentul medicamentos este mai eficientă decât oricare din aceste tratamente aplicate separat.
Tratament naturist
Pentru formele ușoare de depresie, anumite vitamine, minerale, plante sau alți compuși pot fi de ajutor în ameliorarea simptomelor:
Rhodiola
Șofranul
Sunătoarea
Ginkgo biloba
Vitamina D, complexul B
Zincul, Magneziul
Acizii grași Omega-3
N-acetil-cisteina (NAC)
Totuși, suplimentele alimentare nu sunt monitorizate precum medicamentele, iar beneficiile și efectele adverse nu sunt pe deplin cunoscute, de aceea este indicat să vă documentați și să discutați cu un medic înainte de a începe tratamentul.
Tratament homeopat
În ceea ce privește tratamentul homeopat există puține dovezi de cercetare, însă eficacitatea este comparabilă cu unele medicamente și superioară placebo. Pacienții implicați în anumite studii sau sondaje necontrolate au observat îmbunătățiri ale simptomatologiei în urma tratamentului homeopat. Totuși, ar fi necesare studii suplimentare pentru a spune cu certitudine care este impactul acestei opțiuni terapeutice.
Este posibil ca simptomele fizice ale dependenței de alcool să fie confundate cu simptomele depresiei?
Atunci când se abordează dependenta de alcool tratament metode, este vitală recunoașterea corectă a simptomelor. Simptomele fizice ale dependenței pot imita semnele depresiei, incluzând oboseală și tulburări de somn. O evaluare atentă este esențială pentru a diferenția și trata adecvat fiecare afecțiune.
Sfaturi de prevenire a depresiei
Îți propunem câteva sfaturi ce ar putea să îți fie de folos în prevenirea depresiei și a recăderilor:
Încearcă să reduci timpul pe rețelele sociale – utilizarea excesivă a acestora poate duce la depresie, stimă de sine scăzută și dependență
Petrece timp cu familia și prietenii
Simplifică lucrurile, nu te complica – cu cât ai mai multe alegeri de făcut, cu atât presiunea asupra ta este mai mare, stresul crește și odată cu el și riscul apariției depresiei. Încearcă să iei deciziile pe rând și să planifici timpul pe care îl aloci acestora.
Încearcă să ai o viață echilibrată, dormi mai mult, mănâncă mai sănătos și ai grijă de greutatea ta
Evită interacțiunile sociale negative
Evită alcoolul, nicotina și drogurile
Încearcă să faci activități care îți fac plăcere și care te relaxează
Respectă-ți planul de tratament pentru a evita apariția unui alt episod depresiv
Laura Badea este Consilier pentru Dezvoltare personală și Specialist în Activitatea de Coaching, acreditate de Ministerul Muncii și Educației din România.
Articol redactat și revizuit medical de Dr. Adriana-Valentina Șeicăreanu- medic rezident psihiatrieÎn zilele noastre, auzi tot mai des expresia „sunt obosit psihic” la persoane de toate vârstele. În materialul următor îți spunem cum apare această oboseală, care sunt simptomele și cum ai putea să o combați.
Dorești o Ședință de Terapie?
Programează o ședință cu un specialist Puterea Minții.
Atunci când cineva trece printr-o perioadă stresantă la serviciu sau în viața de zi cu zi poate să experimenteze oboseala psihică. Creierul este stimulat peste măsură sau pe perioade lungi de timp fără odihnă. Atunci apare o stare în care ai impresia că mintea ta nu mai funcționează cum trebuie, nu te poți concentra, ești nervos și ai tot felul de blocaje.
Cauzele oboselii psihice
În funcție de fiecare persoană, extenuarea psihică poate avea cauze diferite, la baza acestora aflându-se stresul. Stresul poate fi definit ca orice situație care tinde să pertube echilibrul dintre organism și mediu. Ca răspuns la această perturbare, organismul modifică nivelul anumitor hormoni. De obicei, după încetarea situației stresante, nivelul hormonilor revine la normal, însă, dacă stresul continuă secreția se menține crescută, ducând în timp la apariția tulburărilor endocrine ( hipertiroidism, diabet, obezitate, etc.).Dintre cauzele cele mai frecvente se amintesc:
Un serviciu solicitant sau de care ești nemulțumit
Studiatul intens pentru examene
Stresul financiar
Îngrijirea unui copil
Pierderea unei persoane dragi
Bolile cronice sau afecțiunile mintale
Îngrijirea unei persoane dragi bolnave sau cu nevoi speciale
Lipsa unui echilibru între viața profesională și viața personală
Simptomele oboselii psihice
Cum recunoști oboseala psihică? Având în vedere că organismul uman functionează ca un tot unitar, oboseala psihică nu se va manifesta doar la nivel mental, ci își va pune amprenta asupra ta fizic și comportamental. Semnele apar, de obicei, treptat, dar se poate observa o accentuare a acestora în perioadele în care stresul atinge un nivel maxim.Semne la nivel mental
Un semn major este reprezentat de lipsa de concentrare la activitățile zilnice, pe care ar trebui să le faci fără dificultate.
Anxietate persistentă, senzație de groază sau pericol iminent
Pesimism sau detașare
Furie, nervozitate
Dificultăți de gestionare a emoțiilor
Scăderea motivației
Scăderea productivității
Letargie
Semne la nivel fizic
Dureri de cap
Tulburări ale somnului (insomnie, somnolență)
Tulburări digestive
Scăderea imunității și apariția bolilor
Modificări ale apetitului și greutății
Senzație de rău general
Semne la nivel comportamental
Amânarea sau neglijarea sarcinilor zilnice
Scăderea performanțelor școlare sau la serviciu
Tendință la evitarea activităților cu alte persoane
Consum exagerat de tutun, alcool sau alte substanțe
Tendință la conflictualitate
Metode de tratament pentru oboseala psihica
Modalitățile de tratament variază de la tehnici de acupunctură până la utilizarea anumitor medicamente sau suplimente alimentare. Nu există un remediu ”minune” pentru oboseala psihică, fiecare persoană este diferită, prin urmare și abordarea terapeutică va fi una diferită.
Medicamente
Medicul îți poate prescrie anumite medicamente care să trateze simptomele apărute din cauza oboselii psihice. Poate fi necesar să iei sedative, anxiolitice sau antidepresive în funcție de gravitatea simptomatologiei și de răspunsul organismului tău la variantele alternative de tratament. Nu uita că este foarte important să mergi la un consult de specialitate pentru a vedea dacă ai nevoie de tratament medicamentos.
Suplimente alimentare
În cazul persoanelor care suferă de oboseală psihică ar fi indicate suplimentele cu vitamine, magneziu, NADH sau acizi grași omega-3.
Psihoterapia
Terapia cognitiv-comportamentală (CBT) poate reduce depresia, anxietatea care sunt adesea asociate cu oboseala psihică.
Terapii alternative
Aromaterapia, acupunctura, masajul, tehnicile de respirație, meditația, yoga pot fi, de asemenea, de ajutor în combaterea epuizării psihice.
Dorești o Ședință de Terapie?
Programează o ședință cu un specialist Puterea Minții.
Care sunt metodele sau tratamentele care pot fi folosite pentru a stimula hormonul fericirii și a combate epuizarea psihică?
Există mai multe metode și tratamente care pot fi folosite pentru a stimula hormonul fericirii și a combate epuizarea psihică. Exercițiile fizice regulate, meditația, terapia cognitiv-comportamentală și administrarea de suplimente alimentare pot ajuta la menținerea echilibrului hormonului fericirii și a stării psihice.
Sfatul psihologului pentru evitarea starii de epuizare psihica
Laura Badea este Consilier pentru Dezvoltare personală și Specialist în Activitatea de Coaching, acreditate de Ministerul Muncii și Educației din România.
Frica de ace este o frică de procedurile medicale care implică ace sau injecții. Este foarte frecventă, și afectează cel puțin una din 10 persoane. Din fericire, exerciții și practici simple pot ajuta la depășirea acesteia.
Suferi de Tripanofobie?
Programează o ședință cu un specialist Puterea Minții.
Vrei să asculți acest articol? Click aici:
Tripanofobia este termenul medical care descrie frica de ace. Tinde să fie mai frecventă la copii și se poate diminua pe măsură ce oamenii îmbătrânesc și câștigă mai multă experiență cu procedurile medicale care implică ace.
Cu toate acestea, pentru unii oameni, această frică poate rămâne extremă și dureroasă și la vremea maturității.
Ce este fobia de ace?
Frica de ace începe în general în copilărie, când nu suntem obișnuiți cu senzația că pielea poate fi înțepată de ceva ascuțit.
Până când ajungem la maturitate, majoritatea dintre noi ne vom obișnui și vom ajunge să tolerăm acele mult mai ușor.
Pentru o parte dintre oameni însă, frica de ace rămâne intensă toată viață. Uneori această teamă poate fi extremă, poate duce la atacuri de panică și la incapacitatea de a apela la anumite proceduri medicale. Unii pot chiar refuza să meargă la medic din cauza acestei frici.
În timp ce nivelul de anxietate variază de la o persoană la alta, este important să știi când este vorba de o reală frica de ace.
În primul rând, este esențial să înțelegem că nu oricine se teme de ace are fobia acelor.
Este normal și natural să te simți anxios cu privire la anumite lucruri, mai ales atunci când implică ace mari care intră în pielea ta.
Fobiile sunt tehnic o tulburare de anxietate care prezintă simptome și reacții intense sau extreme.
Frica de ace se dezvoltă adesea dintr-un spațiu bine întemeiat, cum ar fi frica de durerea de a primi o injecție. S-ar putea să te simți anxios doar la gândul că ai putea fi înțepat sau poți avea un atac panică de fiecare dată când vezi sau ești atins de un ac.
Cauzele aparitiei fricii de ace
Nu se știe de ce unii oameni dezvoltă frica intensa de ace, iar alții nu. Nu există nicio cauză dovedită a fobiei și, uneori, s-ar putea să nu știi de unde a pornit.
Cu toate acestea, se crede că fobiile pot proveni fie dintr-un eveniment traumatic, fie dintr-un comportament învățat în copilărie. De asemenea, frica de ace ar putea fi genetică și, prin urmare, ceva ce moștenești de la naștere.
Anumiți factori care duc la dezvoltarea acestei fobii pot include:
experiențe negative de viață sau traume anterioare provocate de un anumit obiect sau situație
rude care au avut fobii (un comportament genetic sau învățat)
modificări ale chimiei creierului
frica de ace din copilărie care a apărut până la vârsta de 10 ani
un temperament sensibil, inhibat sau negativ
ipohondrie
Frica de ace se poate tranforma într-o fobie dacă în urma unei experiențe experimentezi:
leșin sau amețeli severe ca urmare a unei injecții
amintiri traumatizante și anxietate în urma unor injecții dureroase, care pot fi declanșate de vederea unui ac
sensibilitate la durere, care tinde să fie genetică și provoacă anxietate crescută, tensiune arterială sau ritm cardiac în timpul procedurilor medicale care implică un ac
Cum se manifesta frica de ace?
Simptomele fobiei de ace pot interfera foarte mult cu calitatea vieții unei persoane. Aceste simptome pot fi atât de intense încât pot fi debilitante. Simptomele sunt prezente atunci când o persoană vede ace sau i se spune că va trebui să fie supusă unei proceduri care implică ace.
Simptomele includ:
Simptomele unei fobii pot varia de la sentimente uşoare de reţinere şi de anxietate la un atac de panică în toată regula. În general, cu cât eşti mai aproape de obiectul fobiei tale, cu atât frica creşte în intensitate. Frica creşte, de asemenea, dacă este dificil să te îndepărtezi sau să ieşi din acea situaţie.
Frica de ace este de multe ori însoțită și de fobia de sânge. Acestea sunt uşor diferite de celelalte fobii.
Atunci când te confrunţi cu vederea sângelui sau cu un ac, nu apare doar frica, ci şi dezgustul. Ca şi în cazul altor fobii, apare iniţial anxietatea şi senzaţia că inima sare din piept.
Cu toate acestea, spre deosebire de alte fobii, această accelerare este urmată de o scădere rapidă a tensiunii arteriale, ceea ce duce la greaţă, ameţeală şi leşin.
Deşi teama de leşin este comună în toate fobiile specifice, cazul injectării sau vederii sângelui este singura fobie în care leşinul poate să apară de fapt.
Strategii de atenuare a fricii de injectie
Iată câteva sfaturi pentru a combate frica de ace, înainte de a face o injecție:
Folosește o cremă anestezică topică sau un spray calmant cu gheață. Oricare este util pentru reducerea superficială a durerii cauzate de o injecție cu ac.
Raționalizează frica de ace. Gândește-te la cele mai grave lucruri care se pot întâmpla și amintește-ți că o injecție este doar un disconfort temporar. Un ac poate fi dureros pentru o secundă, dar când procesezi și înțelegi pe deplin care ar fi suferința dacă nu ai primi injecția, te poate ajuta să fii mai realist.
Adu-ți un prieten sau un membru al familiei să te țină de mână și să te ajute să te liniștești.
Anunță persoana care te injectează că ai o frica de ace.
Mulți oameni consideră că urmărirea procedurii le intensifica frica de ace. Întoarce privirea când acul este introdus.
Dacă ai antecedente de leșin înainte de a face o injecție sau analize de sânge, ar trebui să te întinzi înainte de a fi înțepat.
Tratament specializat pentru frica de ace
Pentru început, terapeutul îți va pune întrebări despre istoricul sănătății mintale și fizice, să poată elimina varianta unei alte afecțiuni fizice.
Un diagnostic al fobiei se face, de obicei, dacă frica de ace a intervenit într-un anumit moment al vieții tale.
Frica de ace ar putea duce la episoade stresante care pot implica sau nu atacuri de panică. De asemenea, poate duce la o întârziere a tratamentului medical necesar. Acest lucru îți poate face rău dacă ai o afecțiune cronică sau o urgență medicală.
Terapia cognitiv-comportamentală (TCC). Aceasta implică explorarea fricii de ace în sesiunile de terapie și învățarea tehnicilor pentru a face față acesteia.
Terapeutul te va ajuta să învăți diferite moduri de a te gândi la frica de aced și la modul în care aceastra te afectează. La final, ar trebui să poți să simți o încredere mai mare și o mai bună stăpânire asupra gândurilor și sentimentelor tale.
Terapia expunerii. Acest lucru este similar cu terapia cognitiv comportamentală, deoarece se axează pe schimbarea răspunsului mental și fizic la frica de ace. Terapeutul te va expune treptat la ace și la toate stările pe care le declanșează. De exemplu, poate începe cu fotografii ale unui ac, urmând să te pună să ții un ac în mână și apoi să îți imaginezi că vei fi injectat cu un ac.
Medicația este necesară atunci când o persoană este atât de stresată încât nu este receptivă la psihoterapie. Medicamentele anxiolitice și sedativele îți pot relaxa corpul și creierul suficient pentru a reduce simptomele. Medicamentele pot fi utilizate și în timpul unei analize de sânge sau a unei vaccinări, dacă te ajută să reduci stresul.
Există o corelație între fobia de infinit și frica de ace sau tripanofobia?
The existence of a correlation between the fear of the infinite concept and the fear of needles, or tripanophobia, is still a subject of debate among researchers. Some studies suggest that individuals with a fear of needles may also experience anxiety when confronted with the idea of infinity, but more research is needed to draw definitive conclusions.
Concluzie
Doar pentru a fi clar: această fobie nu se limitează la persoanele care sunt excesiv de sensibile la durere sau care nu sunt „suficient de dure”. Poate afecta pe oricine. Cauza este adesea necunoscută, dar o experiență deosebit de traumatică în timpul bolilor din copilărie poate pune bazele unei fobii de ace. Și poate exista și o componentă genetică.
Suferi de Tripanofobie?
Programează o ședință cu un specialist Puterea Minții.
Laura Badea este Consilier pentru Dezvoltare personală și Specialist în Activitatea de Coaching, acreditate de Ministerul Muncii și Educației din România.
Ți-e frica de înălțime? Te panichezi când ești la înălțime ? Închizi ochii când plimbările cu mașina implică altitudini mai mari? Nu îndrăznești să te uiți în jos de la un etaj înalt? Pur și simplu gândul de a te afla pe o scară te sperie?
Ei bine, este posibil să ai acrofobie sau frică de înălțime, o tulburare de anxietate care afectează aproximativ 5% din populație.
Suferi de Acrofobie?
Programează o ședință cu un specialist Puterea Minții.
Acrofobia este temenul care definește frica de înălțime. Spre deosebire de o fobie specifică, cum ar fi aerofobia, care este frica de a zbura, acrofobia este legată de anxietatea care apare de în orice situație atunci când ești departe de sol.
În funcție de severitatea fobiei, s-ar putea să te temi când te afli la un etaj înalt al unei clădiri la fel de mult ca atunci când urci pe o scară sau zbori cu un avion.
Cei care suferă de acrofobie – cuvântul provine din cuvântul grecesc care defineștre înălțimea, care este „acron”, și cuvântul grecesc pentru frică, care este „phobos” – de obicei nu se bucură de ieșirile în parcurile de distracții, dacă acestea implică roți și carusel.
Datorită fobiei lor de înălțime, persoanele cu acrofobie pot fi, de asemenea, reticente să stea pe dealuri înalte și pentru unele dintre ele poate fi stresant să se afle pe o scară rulantă sau într-un lift de sticlă.
Persoanele cărora le este frica de înălțime pot chiar să evite să conducă pe poduri, deoarece acest lucru poate provoca amețeli.
Din păcate, toate aceste evitări pot interfera cu calitatea vieții. Aceasta nu este o veste grozavă pentru femei, la care frica de înălțime este de două ori mai frecventă decât la bărbați.
Cum se manifesta acrofobia
Principalul simptom al acrofobiei este frica intensă de înălțime marcată de panică și anxietate, până la atacuri de panică. Pentru unii oameni, înălțimile extreme declanșează această frică. Alții se pot teme de orice fel de înălțime, inclusiv scări mici sau scaune.
Acest lucru poate duce la o serie de simptome fizice și psihologice.
Simptomele fizice ale acrofobiei includ:
transpirație, dureri în piept sau senzație de apăsare și bătăi ale inimii crescute
senzația de rău sau de amețeală când ești sau te gândești la înălțimi
tremur
senzație că îți pierzi echilibrul atunci când privești spre un loc înalt sau de la înălțime
Simptomele psihologice pot include:
instalarea panicii atunci când vezi locuri înalte sau te gândești că trebuie să urci într-un loc înalt
ai o frică extremă de a rămâne undeva sus
experimentezi anxietate și frică extremă atunci când trebuie să urci scările, să te plimbi pe o pasarelă, să privești pe fereastră sau să conduci de-a lungul unui pasaj suprateran
te îngrijorezi excesiv că ai putea să întâlnești înălțimi
O persoană cu frica de înălțime poate avea, de asemenea, următoarele comportamente:
evită situații în care se poate expune la înălțimi
evită să vorbească despre înălțime
experimentează panica la gândul că trebuie să fie undeva sus
se îngrijorează cu privire la scenariile viitoare în care poate întâlni înălțimi
De ce apare teama de inaltime?
Fobiile se dezvoltă de obicei în copilărie. Nu există o singură cauză a acrofobiei, dar cercetătorii au dezvoltat mai multe teorii cu privire la motivul pentru care această frică s-ar putea dezvolta:
Evolutiv
Teoriile evolutive ale fobiilor sugerează că oamenii sunt predispuși să se teamă de anumite lucruri care ar putea fi periculoase. În acest caz, căderea de la înălțime amenință supraviețuirea. Din acest motiv, teoreticienii evoluționisti cred că frica de înălțime poate fi înnăscută.
Teorii comportamentale
Teoriile comportamentale legate de fobii sugerează că oamenii dezvoltă o frică prin interacțiuni cu mediul lor. De exemplu:
Observație: Un copil care își observă părinții sau îngrijitorii care se confruntă cu frică de înălțime poate dezvolta aceeași frică.
Traume: O persoană care a avut sau a asistat la o experiență nefericită cu înălțimea poate dezvolta acrofobie.
Condiționare clasică: dacă o persoană are o experiență proastă, cum ar fi căderea dintr-un copac, poate asocia această experiență cu înălțimea.Persoana învață apoi să asocieze înălțimea cu căderea, determinându-l să se simtă speriat data viitoare când se confruntă cu o situație similară.
Ca urmare a acestei asocieri învățate între înălțime și cădere, perspectiva comportamentală sugerează că o persoană ar avea frică în timpul viitoarelor întâlniri cu înălțimea.
Sfaturi pentru a gestiona acrofobia
Expunere treptată la frică
Infruntă-ți frica – sună deja a clișeu din citate și discursuri motivaționale, dar este absolut necesar atunci când vine vorba de depășirea fricii de înălțime, deoarece expunerea te ajută să te destabilizezi în fața declanșatorilor.
O modalitate excelentă de a folosi acest lucru pentru a-ți depăși frica de înălțime este să te expui treptat în diverse situații.
Începe cu ceva ușor – începe cu o plimbare pe un deal și încearcă să urci cât mai sus, fără să scapi din vederea altitudinea.
Alternativ, poți face acest lucru cu o clădire cu mai multe etaje.
Această metodă de expunere treptată necesită timp, dar în cele din urmă, vei ajunge în vârful dealului și vei putea face ceva ce nu ai crezut că ai putea.
Raționalizează-ți frica de înălțime
Când ai acrofobie, frica este adesea declanșată în situații care nu sunt raționale. De exemplu, ar putea să-ți fie frică să stai la ultimul etaj al unei clădiri, în ciuda faptului că este extrem de sigură și șansele să pățești ceva sunt nule.
Odată ce s-a dezvoltat o frică, este ușor să devii anxios și să uiți de cât de reale sunt anumite situații. Și asta duce de cele mai multe ori la alimentarea fricii.
Pentru a te opune acestui lucru, încearcă să faci un un efort conștient pentru a lua în considerare situațiile care îți declanșează frica de înălțime și încearcă să le raționalizezi.
Pregătește-te
Când vine vorba de a-ți înfrunta frica, pregătirea este esențială.
Imaginează-ți situația care îți provoacă frica de înălțime; imaginează-ți cum te vei simți în acel moment și gândește-te la modul în care vei putea să te relaxezi.
Acest proces este deosebit de benefic dacă știi că vei fi într-o situație care îți declanșează teama, deoarece știind la ce să te aștepți reduce probabilitatea de a deveni panicat și confuz.
Acest proces de planificare ajută la normalizarea sentimentului pe care îl ai când ești la înălțime, ajutându-te să devii mai mai încrezător.
Practică tehnici de relaxare
Bătăi rapide ale inimii, respirații scurte, transpirație excesivă – toate acestea sunt simptome frecvente asociate cu frica de înălțime, iar experimentarea acestor simptome pot duce și la asocierea cu un atac de panică.
Tehnicile de relaxare pot ajuta la minimizarea acestor simptome și la controlul acestora. Exercițiile de respirație profundă sunt una dintre cele mai simple tehnici de practicat și te pot ajuta într-adevăr să te simți mai relaxat.
De asemenea, este benefic să te concentrezi pe a face ceva, mai degrabă decât să te concentrezi asupra fricii tale.
-Cum să depășim frica de înălțime?
Frica de înălțime poate fi depășită prin câteva metode eficiente. Cum să depășim frica? Începe prin a expune treptat creierul tău la înălțimi mici, apoi mărește treptat nivelul de expunere. De asemenea, poți recurge la terapia cognitiv-comportamentală pentru a rezolva gândurile și fricile nerealiste legate de înălțime.
Este frica de necunoscut similară cu frica de înălțime?
Este frica de necunoscut similară cu frica de înălțime? Mulți oameni simt un sentiment de frică și anxietate atunci când se confruntă cu necunoscutul. Frica de necunoscut poate fi similară cu frica de înălțime în sensul că ambele pot provoca senzația de vulnerabilitate și pierdere a controlului.
Cum tratam frica de inaltime?
Fobiile nu necesită întotdeauna tratament. Pentru unii, evitarea situațiilor declanșatoare este relativ ușoară și nu are un impact major asupra activităților lor zilnice.
Suferi de Acrofobie?
Programează o ședință cu un specialist Puterea Minții.
Dar dacă descoperi că frica de înălțime te împiedică să faci lucruri pe care îți dorești sau trebuie să le faci – terapia ar putea fi esențială pentru tine.
Ia în considerare o terapie pentru eliminarea fobiei dacă:
Aceasta cauzează o frică intensă sau atacuri de panică
Recunoşti că frica este excesivă şi nerezonabilă
Eviţi locuri şi situaţii din cauza fobiei
Evitarea ta interferează cu rutina zilnică sau cauzează o suferinţă semnificativă
Ai o fobie de cel puţin 6 luni
Terapia expunerii
Terapia cu expunere este considerată a fi unul dintre cele mai eficiente tratamente pentru fobii specifice. În acest tip de terapie, vei lucra cu un terapeut pentru a te expune încet obiectul fricii tale.
Pentru frica de înălțime, ai putea începe prin a privi imagini din interiorul unei clădiri înalte. S-ar putea să urmărești videoclipuri cu oameni care traversează frânghii, urcă sau traversează poduri înguste.
În cele din urmă, s-ar putea să ieși pe un balcon sau să folosești o scară. În acest moment, vei fi învățat tehnici de relaxare pentru a te ajuta să cucerești frica în aceste momente.
Terapia cognitiv-comportamentală Terapia cognitiv comportamentală poate ajuta dacă nu vă simțiți gata să încercați terapia de expunere. În TCC, vei lucra cu un terapeut pentru a depăși gândurile și stările care îți apar când ești la înălțime.
Această abordare poate include și o parte de expunere la înălțimi, dar acest lucru se face în general numai în condițiile de siguranță ale unei sesiuni de terapie.
HipnozaHipnoza s-a dovedit un tratament eficient pentru persoanele care suferă de orice tip de fobie.
Hipnoterapia ajută la identificarea cauzei, emoţiei principale care a declanşat fobia şi la schimbarea răspunsului emoţional când te întâlneşti în viitor cu obiectul sau situaţia declanşatoare.
Hipnoterapia poate ajuta, de asemenea, şi la instalarea de noi obiceiuri, reacţii, trăiri în situaţii similare.
Hipnoza este o terapie extrem de eficientă deoarece lucrează rapid şi direct cu subconştientul care este capabil să proceseze informaţiile mult mai eficient în lipsa implicării minţii critice. Autohipnoza este şi ea o metodă excelentă de a lupta cu fobiile.
Scopul hipnoterapiei este de a elimina modelul subconştient al fobiei.
Frica este importantă. Frica este sănătoasă. Frica este esențială pentru existența noastră.
În același timp, frica ne limitează, ne împiedică, ne paralizează. Dacă îți dai seama că frica de înălțime îți limitează viața, e timpul să faci primii pași spre vindecare.
Laura Badea este Consilier pentru Dezvoltare personală și Specialist în Activitatea de Coaching, acreditate de Ministerul Muncii și Educației din România.
Claustrofobia este o fobie situațională declanșată de o teamă irațională și intensă de spațiile înguste sau aglomerate. Claustrofobia poate fi declanșată de lucruri precum:
Să râmâi închis într-o cameră fără ferestre
Să fii blocat într-un lift
Să conduci pe o autostradă aglomerată
Suferi de Claustrofobie?
Programează o ședință cu un specialist Puterea Minții.
Claustrofobia este una dintre cele mai frecvente fobii. Pentru unii oameni, claustrofobia poate dispărea singură, în timp, după expunere repetată la stimulii declanșatori. Alții pot avea nevoie de terapie pentru a gestiona și a face față simptomelor.
Ce este claustrofobia?
Cuvântul claustrofobie provine din cuvântul latin claustrum care înseamnă „un loc închis” și cuvântul grecesc phobos care înseamnă „frică”.
Claustrofobia este o tulburare de anxietate care provoacă o teamă intensă față de spațiile închise. Dacă devii foarte nervos, anxios, iritat atunci când te afli într-un loc strâns, cum ar fi un lift sau o cameră aglomerată, este posibil să ai claustrofobie.
Persoanele cu claustrofobie vor depune eforturi mari pentru a evita spațiile mici și situațiile care le declanșează panica și anxietatea.
Acestea pot evita locurile precum metroul și preferă să urce scările mai degrabă decât să ia un lift, chiar dacă sunt multe etaje.
Simptomele claustrofobiei
Simptomele claustrofobiei apar în urma unui declanșator, cum ar fi să rămâi închis într-o cameră. Ceea ce se consideră că este un spațiu mic poate varia în funcție de severitatea fobiei claustrofobului.
Claustrofobia se poate simți ca un atac de panică, având simptome foarte asemănătoare.
Simptomele claustrofobiei pot include:
transpiraţie
tremur
bufeuri
senzație de frică sau panică intensă
anxietate
dificultăți de respirație
hiperventilație
ritm cardiac crescut
gheară sau durere în piept
greaţă
senzație de leșin sau amețeală
senzație de confuzie sau dezorientare
Aceste simptome pot fi ușoare sau severe. Dacă te confrunți cu claustrofobia, poți, de asemenea:
să eviți declanșarea unor situații, cum ar fi călătoria în avioane, metrou, lifturi sau în mașini în timpul traficului intens
să cauți automat și compulsiv ieșirea din orice spațiu prea mic sau prea aglomerat
te simți speriat că ușile s-ar putea închide în timp ce te afli într-o cameră
Multe situații pot declanșa claustrofobia. Declanșatoarele pot include:
ești într-o încăpere mică fără ferestre
călătorești cu avionul sau într-o mașină mică
ești într-un lift
trebuie să faci o scanare RMN sau CT
ești într-o încăpere mare, dar aglomerată, la o petrecere sau un concert
Alte locuri care pot declanșa claustrofobia includ:
toalete publice
spălătorii auto
ușile rotative
vestiare
peșteri
tuneluri
Reacțiile includ:
verifici ieșirile și cauți un loc cât mai aproape de ele
senzație de neliniște când toate ușile sunt închise
rămâi lângă ușă într-o petrecere aglomerată sau întrunire
eviți să conduci sau să călătorești ca pasager atunci când traficul este susceptibil de a fi aglomerat
folosești scările în locul liftului, chiar dacă acest lucru este dificil și inconfortabil
claustrofobia implică teama de a fi restricționat sau limitat la o singură zonă, deci, așteptarea la coadă poate provoca, de asemenea, fobia la unii oameni.
Diagnosticarea claustrofobiei
Dacă simptomele au devenit persistente și interferează cu viața de zi cu zi, e timpul să cunsulți un specialist (medic, psihoterapeut, terapeut) . Un diagnostic te poate ajuta să gestionezi simptomele și complicațiile care apar în claustrofobie.
Un diagnostic de fobie specifică necesită următoarele:
Frică sau anxietate cu privire la un anumit obiect sau situație
Ca obiectul sau situația fobică să provoace aproape întotdeauna frică sau anxietate
Obiectul sau situația fobică este în mod activ evitat sau suportat cu frică sau anxietate intensă
Criteriile impun ca frica, anxietatea și evitarea:
Sunt disproporționate față de pericolul real reprezentat de obiectul sau situația specifică și de contextul socio-cultural
Provoacă suferință sau afectare semnificativă din punct de vedere clinic în domeniile sociale, profesionale sau în alte domenii importante de funcționare
Sunt persistente, de obicei durează șase luni sau mai mult
Psihologuleste cel care utilizează scale și chestionare în vederea formulării unei ipoteze diagnostice. Psihiatrul coroboreaza informatiile primite in timpul evaluării psihiatrice cu ipotezele diagnostice formulate de psiholog, pentru a pune diagnosticul final.
Pentru a clarifica anumite detalii, medicul poate folosi:
un chestionar de claustrofobie, pentru a ajuta la identificarea cauzei anxietății;
o scală de claustrofobie, pentru a ajuta la stabilirea nivelurilor de anxietate.
Care este cauza pentru aceasta frica de spatii inchise?
Este neobișnuit ca o fobie să înceapă după vârsta de 30 de ani, așa că majoritatea se dezvoltă în copilărie, în adolescență sau la vârsta adultă timpurie.
Acestea se dezvoltă de obicei la vârsta de 4 până la 8 ani. În unele cazuri, poate fi rezultatul unei experiențe traumatice timpurii. Un exemplu ar fi claustrofobia care se dezvoltă în timp după ce un copil are o experiență neplăcută într-un spațiu restrâns.
Claustrofobia poate fi, de asemenea, un ecou al obiceiurilor primilor oameni, urme lăsate în inconștientul colectiv dintr-un timp în care spațiile și persoanele necunoscute reprezentau, în general, o amenințare mult mai mare pentru siguranța personală decât în lumea de astăzi.
Ca multe alte fobii, cauzele claustrofobiei sunt complexe, cu o combinație de factori de mediu și genetici.
Frica este un instinct natural pentru toți oamenii, deoarece ne ajută să supraviețuim și să găsim siguranță, dar acest instinct devine extrem pentru cei cu claustrofobie.
Această teamă severă poate fi cauzată de o experiență traumatică din trecut, cum ar fi abuzul, blocarea într-un spațiu mic sau agresiunea,
Fobia poate fi cauzată și de un eveniment traumatic, cum ar fi:
rămâi blocat într-un spațiu strâns sau aglomerat pentru o perioadă lungă de timp
turbulențe în timpul unui zbor
în copilărie ești pedepsit prin a fi închis într-un spațiu mic, ca o baie
ești blocat în transportul public aglomerat
Claustrofobia poate fi observată și învățată de la un părinte sau un coleg. Dacă observi pe cineva apropiat care se teme de spațiile închise, este mai probabil să învăți acest model și să ai această teamă pe termen lung.
Cei cu un părinte claustrofob sunt mai predispuși să devină ei înșiși claustrofobi.
Când vine vorba de cauze genetice, cercetătorii conectează claustrofobia cudisfuncția amigdalei, care este centrul creierului pentru procesarea fricii.
Persoanele cu claustrofobie tind să aibă o amigdala mai mică, care joacă un rol crucial în provocarea anxietății, potrivit unui studiu din 2009.
Cercetările publicate de American Psychology Association au constatat, de asemenea, că cei cu claustrofobie judecă greșit distanțele și le văd mai aproape decât sunt de fapt, ceea ce explică de ce percep mai ușor pericolul în spații închise sau înguste.
Cum tratam teama de spatii inchise?
Claustrofobia este o afecțiune tratabilă, cu multe opțiuni eficiente disponibile. Tratamentul este eficient în 90% din cazuri – este o afecțiune vindecabilă.
Psihoterapia este una dintre cele mai bune opțiuni de tratament pentru claustrofobie și există mai multe forme de terapie care sunt eficiente în tratarea acestei fobii.
Tipuri de terapie pentru tratarea claustrofobiei
Terapia cognitiv comportamentală (TCC) – terapia cognitiv comportamentală este probabil cea mai utilizată metodă de tratare a tulburărilor de anxietate.
Un terapeut lucrează individual cu clientul pentru a schimba tiparele de gândire negative și comportamentele asociate cu gândurile și stările care declanșează claustrofobia.
Hipnoza s-a dovedit un tratament eficient pentru personele care suferă de orice tip de fobie. Hipnoterapia ajută la identificarea cauzei, emoţiei principale care a declanşat fobia şi la schimbarea răspunsului emoţional când te întâlneşti în viitor cu obiectul sau situaţia declanşatoare.
Hipnoterapia poate ajuta, de asemenea, şi la instalarea de noi obiceiuri, reacţii, trăiri în situaţii similare.
Hipnoza este o terapie extrem de eficientă deoarece lucrează rapid şi direct cu subconştientul care este capabil să proceseze informaţiile mult mai eficient în lipsa implicării minţii critice
Pentru claustrofobie, acestea arată ca niște sesiuni în care treci prin frica asociată cu spații închise și cauți modalități de a o depăși.
Terapia expunerii – aceasta este o altă metodă eficientă pentru tratarea claustrofobiei. Acest tip de terapie expune încet clientul la anxietatea sa, astfel încât în timp să se simtă mai puțin copleșit și controlat de aceasta.
Prin expunerea repetată la fobia sa, poți deveni desensibilizat de frica intensă asociată anterior cu situația.
Tehnici de vizualizare – aceste tehnici sunt, de asemenea, importante pentru tratarea claustrofobiei. În această metodă, cel care suferă folosește imagini mentale pentru a învăța cum să-și combată frica.
Vizualizarea unui spațiu sigur în timp ce experimentezi un atac de panică poate fi o tehnică utilă.
cum-tratezi-claustrofobia
Când sa apelezi la un specialist?
Cu toate că fobiile sunt comune şi ele nu provoacă întotdeauna disconfort există şi situaţii în care ele îţi pot perturba în mod semnificativ viaţa.
De exemplu, dacă suferi de claustrofobie e o mare problemă dacă trebuie să urci în fiecare zi cu liftul pentru a ajunge la birou.
Dacă evitarea obiectului, activităţii sau situaţiei care declanşează frica iraţională interferează cu funcţionarea ta normală sau te împiedică să faci activităţi care în mod normal te-ar bucura, este nevoie să cauţi ajutor.
Ia în considerare o terapie pentru a elimina claustrofobia dacă:
Evoluția ne-a lăsat o moștenire care este în urmă cu câteva milioane de ani. Suntem construiți pentru lumea Paleolitică dar trăim în prezent.
Frica irațională care înainte ne salva viața, acum ne cauzează tulburări de anxietate. Medicina și psihologia modernă face tot ce pot pentru a ajuta în această situație.
Suntem într-o continuă schimbare, într-o continuă evoluție iar aceasta are loc pe toate planurile.
Când te confrunți cu o situație declanșatoare, poate fi greu să faci față momentului. Există modalități de a gestiona această frică, deși te confrunți cu claustrofobia.
Practicarea unor strategii proprii de management ajută la scăderea anxietății trăite atunci când apare un declanșator.
Mulți oameni cu claustrofobie vor evita spațiile care declanșează afecțiunea. Dar este posibil să nu fie o soluție bună pe termen lung, deoarece în cele din urmă s-ar putea să ajungi într-o situație înfricoșătoare, dar inevitabilă.
Iată câteva modalități de a face față în timpul unui atac de panică și claustrofobia:
Respiră încet și profund în timp ce numeri până la trei cu fiecare respirație.
Concentrează-te pe ceva sigur, cum ar fi timpul care trece pe ceas.
Amintește-ți în mod repetat că frica și anxietatea ta vor trece.
Repetă că frica este irațională.
Vizualizează și concentrează-te pe un loc sau moment care îți aduce calm.
În acest timp acceptă că atacul are loc, amintește-ți că este OK să experimentezi aceste sentimente și că nu îți pune viața în pericol. Va trece 😊
Laura Badea este Consilier pentru Dezvoltare personală și Specialist în Activitatea de Coaching, acreditate de Ministerul Muncii și Educației din România.
Agorafobia reprezintă, în general, o tulburare de anxietate care provoacă frică excesivă de spații deschise, însă există mai multe situații care o pot declanșa.
Suferi de Agorafobie?
Programează o ședință cu un specialist Puterea Minții.
Pentru unii oameni poate să fie îngrozitor să plece de acasă. Cu terapie și modificări ale stilului de viață, oricine poate depăși tulburarea și participa normal și echilibrat la activități. Cu cât starea este diagnosticată mai devreme, cu atât tratamentele vor funcționa mai bine.
In acest articol afli mai multe despre agorafobie, inclusiv modul în care aceasta poate afecta viața unei persoane și tipurile de ajutor disponibile.
Ce este agorafobia?
Numele agorafobia provine din cuvântul grecesc antic „agora”, care se referă la un loc de adunare, o piață.
Oamenii deseori înțeleg greșit agorafobia ca pe o teamă de spații deschise, dar este mai complexă decât atât. Situațiile care pot declanșa frica la persoanele cu agorafobie includ:
spații aglomerate sau închise
spații deschise și îndepărtate
orice spațiu departe de casă
Unele persoane cu agorafobie au, de asemenea, atacuri de panică sau tulburări de panică. Când simptomele sunt severe, pot împiedica o persoană să-și părăsească casa.
Agorafobia se poate dezvolta la orice vârstă, dar simptomele apar de obicei la vârsta de 25-35 de ani și afectează femeile mai des decât bărbații.
Manualul de Diagnostic si Clasificare Statistica a Tulburarilor Mintale, ediția a cincea (DSM-5) clasifică agorafobia ca tulburare de anxietate.
O persoană cu acest tip de tulburare are sentimente persistente de anxietate care îi afectează capacitatea de a funcționa în viața de zi cu zi. Agorafobia este o tulburare de anxietate care implică teama de a fi în locuri din care este greu să scapi sau să primești ajutor.
Sentimentele de jenă, neputință sau blocare pot declanșa agorafobia. O persoană poate avea unul sau mai multe dintre aceste sentimente în zone aglomerate sau îndepărtate sau pe poduri sau mijloace de transport în comun, de exemplu.
Agorafobia se poate dezvolta după ce o persoană a avut la un moment dat un atac de panică. Teama de alte atacuri, de exemplu, poate determina persoana să evite tipurile de situații în care a avut loc primul atac. Deși agorafobia poate urma tulburarea de panică, DSM-5 le consideră diagnostice separate.
Persoanele cu agorafobie ar putea avea nevoie de ajutorul unui însoțitor pentru a vizita locuri publice. S-ar putea să se simtă incapabili să plece singuri sau deloc acasă.
Oricine poate să simtă anxietate sau nesiguranță uneori atunci când se află într-un spațiu public. Dar o tulburare de anxietate provoacă îngrijorări excesive care afectează activitățile zilnice. Agorafobia te poate face să simți frică și stres extrem, ceea ce te poate determina să eviți ieșirile din casă.
Cum îți poate afecta agorafobia viața?
Dacă nu este tratată, agorafobia îți poate reduce cu adevărat calitatea vieții. De exemplu:
Este posibil să te simți incapabil să continui să faci anumite activități, cum ar fi să mergi la muncă sau la școală, să participi la activități sau să pleci de acasă pentru a socializa.
Izolarea, singurătatea, plictiseala și dificultățile financiare (din cauza imposibilității de a lucra) pot provoca stres și pot crește riscul de depresie.
Dacă începi să utilizezi mecanisme de gestionare nesănătoase, cum ar fi consumul de alcool sau consumul de droguri, acest lucru poate provoca sau contribui la alte probleme de sănătate.
Sentimentele de neputință pot duce rapid la furie și frustrare, care îți poate afecta stima de sine și pot duce la depresie și alte anxietăți.
Simptomele agorafobiei
Agorafobia poate implica o combinație de sentimente și simptome fizice. Toate acestea pot varia de la ușoare la severe.
Conform DSM-5, o persoană cu agorafobie se teme de obicei:
Să folosească transportul public
Să stea în spații deschise
Să fie în spații închise
Să stea la coadă
Să se afle într-o mulțime
Să fie singur în afara casei
Agorafobia implică frica care apare în orice situație în care pot apărea pericole și ajutorul este indisponibil sau evadarea imposibilă. Frica se poate intensifica până când persoana are un atac de panică.
Simptome fizice
Durere toracică sau ritm cardiac rapid
Frică
Hiperventilație sau probleme de respirație
Amețeli
Tremur
Frisoane bruște sau înroșire (față roșie, fierbinte)
Transpirație excesivă (hiperhidroză)
Stomac deranjat
Slăbiciune
Sufocare
Un sentiment de dezorientare
Schimbări de comportament
O persoană cu agorafobie evită anumite situații declanșatoare și poate, de asemenea:
își schimbă comportamentul acasă, la școală sau la serviciu
nu se mai vede cu prietenii
face toate cumpărăturile online
începe să folosească greșit alcoolul și drogurile (dependențe)
persoana poate deveni dependentă de ceilalți sau poate evita ieșirile din casă
Care este cauza pentru aceasta frica de spații deschise?
Biologia – inclusiv condițiile de sănătate și genetică – temperamentul, stresul și experiențele de învățare pot juca toate un rol important în dezvoltarea agorafobiei.
Factori de risc
Agorafobia poate începe în copilărie, dar de obicei se manifestă la sfârșitul adolescenței sau la începutul vieții de adult – înainte de vârsta de 35 de ani . Femeile sunt diagnosticate cu agorafobie mai des decât bărbații.
Factorii de risc pentru agorafobie includ:
Ai o tulburare de panică sau alte fobii
Răspunsul la atacurile de panică cu frică și evitare excesivă
Agorafobia poate limita foarte mult activitățile vieții tale. Dacă agorafobia este severă, este posibil să ajungi să nu îți mai părăsești casa. Fără terapie, unii oameni devin legați de casă de ani de zile..
Agorafobia poate duce sau poate fi asociată cu:
Depresie
Abuzul de alcool sau droguri
Alte tulburări de sănătate mintală, inclusiv alte tulburări de anxietate sau tulburări de personalitate
Cum se pune diagnosticul?
Pentru a diagnostica agorafobia, ai nevoie să consulți un specialist în domeniul sănătății mintale: medic, psihoterapeut sau consilier.
Folosind criteriile cunoscute, un specialist poate diagnostica agorafobia dacă o persoană prezintă anxietate sau frică extremă în cel puțin două dintre următoarele situații.
transport public
spatii deschise
spații închise
mulțime
singur din casă
În plus, se caută următoarele caracteristici:
Persoana evită situația declanșatoare sau refuză să fie acolo fără un însoțitor de încredere.
Motivul evitării este teama de a nu putea scăpa sau de a primi ajutor dacă apar simptome jenante sau de panică.
Frica și anxietatea sunt disproporționate față de orice pericol real care ar putea exista.
Frica și anxietatea provoacă suferință profundă și afectează capacitatea persoanei de a funcționa.
Nu există o altă explicație pentru frică și anxietate.
Simptomele trebuie să fie persistente și persoana trebuie să le fi experimentat timp de cel puțin 6 luni pentru a primi un diagnostic de agorafobie.
De asemenea, terapeutul trebuie să stabilească faptul că simptomele nu rezultă dintr-o altă tulburare, cum ar fi o fobie specifică sau o tulburare de anxietate socială.
Agorafobia: tipuri de tratament
Tratament medicamentos
Anumite tipuri de antidepresive sunt adesea folosite pentru a trata agorafobia, fiind mai eficiente decât anxioliticele.
Orice medicament îți poate fi prescris doar de medic și poate fi luat doar sunt atenta sa supraveghere.
Anumite antidepresive numite inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei sunt utilizați pentru tratamentul tulburărilor de panică cu agorafobie.
Medicamentele anti-anxietate numite benzodiazepine sunt sedative pe care, în circumstanțe limitate, medicul dumneavoastră le poate prescrie pentru ameliorarea temporară a simptomelor de anxietate. Benzodiazepinele sunt utilizate în general numai pentru ameliorarea anxietății acute pe termen scurt.
Deoarece pot duce la dependență, aceste medicamente nu sunt o alegere bună dacă ai avut probleme pe termen lung cu anxietatea sau probleme cu abuzul de alcool sau droguri.
Poate dura câteva săptămâni până când medicamentele ameliorează simptomele.
Folosirea de antidepresive poate provoca reacții adverse care creează senzații fizice incomode sau chiar simptome de atac de panică. De aceea folosirea tratamentul medicamentos pentru a trata agorafobia poate fi recomandat doar de un profesionist în sănătate mintală.
Tehnici de ajutor pentru agorafobie
Agorafobia poate îngreuna foarte mult viața. Tratamentul profesional te poate ajuta să depășești această tulburare sau să o gestionezi eficient.
De asemenea, poți face câteva lucruri prin care te poți ajuta singur să ameliorezi simptomele agorafobiei.
Poți gestiona agorafobia cu modificări ale stilului de viață:
Evită alcoolul, drogurile și cofeina (cafea, ceai)
Mănâncă o dietă sănătoasă, bine echilibrată.
Fă sport regulat.
Practică exerciții de respirație.
Când te aflu într-o situație care îți poate aduce atacuri de panică asociate cu agorafobia, încercă următoarele sugestii:
Încetinește respirația: sentimentele de panică și anxietate pot crește atunci când respiri prea repede. Încearcă să respiri încet și profund, numărând până la trei pe fiecare respirație și din nou pe fiecare respirație.
Concentrează-te pe ceva care nu te amenință: gândurile înfricoșătoare sunt un semn al panicii, nu a ceea ce se întâmplă de fapt așa că vor trece în curând. Încearcă să numeri înapoi de la 100.
Desensibilizarea este o tehnică populară de coping care poate fi învățată pe cont propriu sau prin terapie.
Desensibilizarea implică utilizarea imaginației pentru a ajuta la depășirea declanșatorilor asociați cu atacurile de panică și sentimentele de anxietate. Desensibilizarea te ajută să destructurezi treptat anxietatea.
Terapie pentru agorafobie
Psihoterapie
Psihoterapia implică întâlnirea cu un terapeut sau alt profesionist din domeniul sănătății mintale în mod regulat. Acest lucru îți oferă posibilitatea de a vorbi despre temerile tale și despre orice problemă care ar putea contribui la declanșarea agorafobiei. Psihoterapia este adesea combinată cu medicamente pentru o eficiență optimă. Este, în general, un tratament de scurtă durată care poate fi oprit odată ce reușești să faci față fricilor și atacurilor de panică
Suferi de Agorafobie?
Programează o ședință cu un specialist Puterea Minții.
Terapia cognitiv-comportamentală este cea mai comună formă de psihoterapie utilizată pentru tratarea persoanelor cu agorafobie. TCC te poate ajuta să înțelegi sentimentele și punctele de vedere distorsionate asociate agorafobiei. De asemenea, te poate învăța cum să treci prin situații stresante prin înlocuirea gândurilor distorsionate cu gânduri sănătoase, ajutându-te să recâștigați un sentiment de control în viața voastră.
Terapia expunerii
Terapia expunerii tepoate ajuta, de asemenea, să îți depășiți temerile. În acest tip de terapie, ești expus ușor și încet situațiilor sau locurilor de care te temi. Acest lucru poate face ca frica să se diminueze în timp.
Realitatea virtuala un ajutor pentru teama de spatii deschise.
Mult timp asociată cu jocul, cu divertismentul, realitatea virtuală a fost, în ultimii ani asociată tot mai mult cu posibilitatea de a fi folosită în tratarea fobiilor specifice.
Aceasta presupune expunerea în repetate rânduri a persoanei afectate la situații care îi provoacă emoții puternice sau blocaje, cu scopul de a obține efectul de habituare, de obișnuire cu stimulul sau situația stresantă. Întreg procesul are loc în prezența unui psihoterapeut care îi monitorizează în permanență reacțiile și care poate controla dificultatea scenei de expunere pentru a-i crește încrederea.
Cand este cazul sa mergi la medic?
Dacă anxietatea îți afectează viața de zi cu zi, să apelezi la medic sau un profesionist din domeniul sănătății mintale este primul pas pentru a obține sprijinul adecvat și pentru a înțelege opțiunile de tratament.
Ar trebui să discuți cât mai repede cu un medic dacă:
Ai simptome de anxietate severă și recurentă (cum ar fi mai multe atacuri de panică în situații similare)
ești atât de îngrijorat de modul în care te vei simți atunci când faci anumite activități, încât îți afectează modul în care îți trăiești viața
Aproximativ o treime dintre persoanele cu agorafobie realizează în cele din urmă o vindecare completă și rămân libere de orice simptom.
Aproximativ jumătate au o îmbunătățire a simptomelor, dar pot avea perioade în care simptomele lor devin mai supărătoare – de exemplu, dacă se simt stresați.
În ciuda tratamentului, aproximativ 1 din 5 persoane cu agorafobie continuă să prezinte simptome supărătoare.
Laura Badea este Consilier pentru Dezvoltare personală și Specialist în Activitatea de Coaching, acreditate de Ministerul Muncii și Educației din România.
Mulți oameni nu înțeleg cum poate ajunge cineva la dependența de droguri. Există multe credințe eronate că cei care consumă droguri nu au principii morale sau putere de voință sau că s-ar putea opri din consum pur și simplu alegând acest lucru.
Suferi de Dependență de Droguri?
Programează o ședință cu un specialist Puterea Minții.
În realitate, dependența de droguri este o boală complexă, iar pentru renunțare este nevoie în cele mai frecvente cazuri de mai mult decât de intenții bune sau o voință puternică.
În acest articol explorăm una dintre cele mai dramatice și complexe adicții – dependenta de droguri.
Ce este Dependenta de Droguri?
Dependența de droguri este tulburarea legată de consumul de substanțe interzise, o boală care afectează negativ atât chimia creierului cât și comportamentul consumatorului.
O persoană poate deveni efectiv obsedată de orice drog legal sau ilegal. Unii oameni pot deveni dependenți de anumite medicamente. Această dependență începe să se dezvolte treptat atunci când individul continuă să consume medicamentul, în ciuda efectelor sale negative.
Raportul european privind drogurile, emis în 2020, arată că rata medie a mortalității cauzate de supradoze în Europa este 22,3 decese la un milion de persoane în vârstă de 15-64 de ani.
Bărbații cu vârste cuprinse între 35 și 44 de ani reprezintă categoria cea mai afectată, cu o rată a mortalității de 53,7 decese la milion, mai mult decât dublul mediei observate pentru toate vârstele și mai mult decât triplul celei mai ridicate rate a mortalității în rândul femeilor (13,9 decese la un milion de femei în vârstă de 35-44 de ani).
Dependenta de droguri vs. abuz și toleranță
Abuzul de droguri apare atunci când iei substanțe legale sau ilegale în moduri în care nu îți sunt benefice. În cazul medicamentelor, este posibil să iei mai mult decât doza obișnuită de pastile sau să folosești rețeta altcuiva.
Poți abuza de droguri pentru a te simți bine, pentru a ușura stresul sau pentru a evita realitatea. Dar, de obicei, în cazul abuzului de substanțe poți să-ți schimbi obiceiurile nesănătoase sau să întrerupi consumul.
Dependența apare atunci când nu te poți opri. Nu atunci când îți pune sănătatea în pericol. Nu atunci când îți cauzează probleme financiare, emoționale și de altă natură sau pentru cei dragi. Această dorință de a obține și folosi droguri te poate urmări în fiecare minut al zilei, chiar dacă îți dorești să renunți.
Dependența este, de asemenea, diferită de toleranța la substanțe. În cazurile de dependență, simptomele de sevraj apar atunci când oprești brusc consumul. Toleranța se întâmplă atunci când o doză dintr-o substanță devine mai puțin eficientă în timp.
De exemplu, când folosești opioide pentru durere poți dezvolta toleranță. Asta nu înseamnă că ești dependent. În general, atunci când narcoticele sunt utilizate sub supravegherea medicală adecvată, dependența se întâmplă doar la un procent mic de oameni.
Prevalența medie a consumului de opioide de mare risc în rândul adulților (15-64 de ani) a fost estimată la 0,4 % din populația Uniunii Europene în 2018, ceea ce înseamnă 1,3 milioane de consumatori de opioide de mare risc.
Efecte asupra creierului tău
Substanțele care pot crea dependență vizează sistemul de recompense al creierului. Îți inundă creierul cu o substanță chimică numită dopamină. Acest lucru declanșează un sentiment de plăcere intensă și de dorință de a crește consumul pentru și mai multă euforie.
În timp, creierul tău se obișnuiește cu dopamina suplimentară. Așadar, este posibil să fie nevoie să crești doza pentru a avea același sentiment minunat. În același timp, alte lucruri care ți-au plăcut, cum ar fi mâncarea sau petrecerile, îți pot oferi mai puțină plăcere.
Când consumi droguri pentru o lungă perioadă de timp, acestea pot provoca modificări și în alte sisteme și circuite chimice ale creierului, afectându-ți abilitatea de a învăța și a memora.
Numeroși indicatori referitori la substanțele cel mai frecvent consumate sugerează că disponibilitatea drogurilor rămâne ridicată.
Simptomele sau comportamentele prin care poți recunoaște dependenta de droguri includ, printre altele:
Simți că trebuie să consumi substanța în mod regulat – zilnic sau chiar de mai multe ori pe zi
Ai impulsuri intense care blochează orice alte gânduri
De-a lungul timpului, ai nevoie să crești doza pentru a obține același efect
Consumi cantități mai mari și pe o perioadă mai lungă de timp decât ți-ai propus
Te asiguri că ai în permanență o cantitate de droguri
Cheltui sume de bani pe care nu ți le permiți
Neîndeplinirea obligațiilor și responsabilităților de muncă sau reducerea activităților sociale sau recreative din cauza consumului de droguri
Continuarea consumului de droguri, chiar dacă știi că îți cauzează probleme în viață sau vă provoacă răni fizice sau psihologice
Faci lucruri pentru a obține drogul pe care în mod normal nu le-ai face, cum ar fi furtul, înselăciunea
Conduci sau faci alte activități riscante atunci când ești sub influența drogului
Eșuarea încercărilor de a opri utilizarea drogului
Te confrunți cu simptome de sevraj atunci când încerci să încetați să iei drogul
Semnele și simptomele utilizării recente pot include:
Un sentiment de euforie
Un sentiment sporit al percepției vizuale, auditive și gustative
Creșterea tensiunii arteriale și a ritmului cardiac
Pofte exagerate pentru anumite alimente în perioade neobișnuite
Cine este cel mai probabil să devină dependent?
Oamenii reacționează diferit la droguri. Unii iubesc sentimentul prima dată când îl încearcă și vor mai mult. Alții îl urăsc și nu mai încearcă niciodată.
Nu toți cei care consumă droguri devin dependenți. Dar se poate întâmpla oricui și la orice vârstă. Unele lucruri îți pot crește șansele de dependență, inclusiv:
Istoricul familiei. Genele tale sunt responsabile pentru aproximativ jumătate din alegerile tale. Dacă părinții sau frații tăi au probleme cu alcoolul sau drogurile, este foarte probabil ca și tu să fii vulnerabil în caz de consum.
Consumul timpuriu. Consumul de la o vârstă fragedă sau adolescență crește riscul de a dezvolta dependenta de droguri.
Probleme mintale. Dacă ești deprimat, ai probleme cu atenția sau îți faci griji în mod constant, ai șanse mai mari de dependență. Poți apela la droguri ca o modalitate de a încerca să te simți mai bine. Un istoric de traume din viața ta te face, de asemenea, mai vulnerabil la dependența de droguri.
Relatia cu o persoana dependenta de droguri
E foarte clar deja că o relație pe termen lung și dependența de droguri nu se amestecă într-o formulă de succes. A avea un partener care bea prea mult sau consumă droguri este cu siguranță una dintre cele mai grele pietre pe care ți le poți atârna singur de gât.
În cazul unui partener care consumă droguri efectul este resimțit și de copiii, rudele, prietenii și colegii săi. Însă într-o astfel de relație, în afară de consumator, cel mai mare preț este adesea plătit de partenerul său.
Cuplurile în care un partener este dependent de droguri sunt extrem de dezechilibrate. În cele mai multe cazuri, partenerul dezaprobă dependența celuilalt, iar consumul de droguri devine principalul motiv de luptă și ceartă.
Ceea ce rezultă din asta este un cerc vicios, în care consumul de substanțe provoacă conflicte, conflictul duce la consumul mai mari de droguri ca modalitate de reducere a tensiunii, conflictul din cauza consumului crește și mai mult, se consumă mai mult și așa mai departe.
Atâta timp cât cineva se află în mijlocul dependenței sale și nu primește ajutor, o relație cu un dependent este practic imposibilă. Un dependent va face tot ce poate și va folosi inclusiv minciuna, trișatul și furtul.
Dependenții se pot angaja, de asemenea, în comportamente riscante sau ilegale care vor avea un impact asupra partenerului lor și tind să nu aibă inhibiții atunci când vine vorba de lucruri cum ar fi relații în afara relației lor principale.
Dependenții sunt, în general, manipulatori și înșelători. Persoanele cu tulburări de dependență pot de asemenea să devină abuzive, fizic și emoțional.
Probabil vei vedea că, dacă ai o relație cu un dependent de droguri, acesta devine o persoană complet diferită de cea pe care ai cunoscut-o inițial. Oamenii aleg totuși să rămână într-o relație cu un dependent deoarece cred că, dacă îl iubesc suficient, pot cumva să-l vindece, dar reușita este foarte rară.
Cuplurile în care un partener este dependent de droguri au o dificultate foarte mare să iasă din această spirală descendentă; din fericire, știm și modalități dovedite de a ajuta aceste relații și, în acest proces, de a-l ajuta pe cel care abuzează de substanțe să îți revină.
Deci, dacă tu sau partenerul tău aveți o problemă cu alcoolul sau cu drogurile, există speranță.
Multe dintre tratamentele pentru persoanele care au o problemă cu alcoolul sau alte droguri vor include și partenerul într-un fel sau altul. De asemenea, este foarte important ca problemele din relație să fie tratate; aceste probleme nu dispar nici măcar atunci când consumul de droguri a încetat.
Multe cupluri sunt surprinse și dezamăgite că pot continua să aibă multe lupte și certuri după ce abuzul de substanțe a încetat.
Dacă problemele din relație nu sunt tratate, ele pot stabili scena pentru un conflict continuu și, la rândul său, recidiva în consumul de alcool sau droguri. Astfel, recuperarea durabilă după consumul de substanțe depinde, în parte, de îmbunătățirea relației.
Eliminarea consumului de alcool sau de droguri este doar punctul de plecare; odată ce este atinsă, o relație de susținere poate fi unul dintre cei mai puternici factori care fac ca aceasta să dureze.
Așadar, apelați la un specialist care să vă ghideze atât personal cât și în terapia de cuplu. Rareori te poți descurca singur cu avalanșa de sentimente și stări care vin peste tine într-o astfel de situație, așa că cel mai bine este să ai sprijinul unui profesionist.
Tratamentul dependentei de droguri
Dacă consumul de droguri nu este controlat sau cauzează probleme, solicită cât mai repede ajutor. Cu cât cauți mai repede, cu atât mai mari sunt șansele pentru o recuperare pe termen lung.
Consultă un profesionist din domeniul sănătății mintale, de preferat un medic specializat în psihiatrie sau un consilier specilizat în domeniul alcoolului și drogurilor.
Diagnosticarea dependenței de droguri (tulburare de consum de substanțe) necesită o evaluare amănunțită și include adesea o evaluare de către un psihiatru. Sângele, urina sau alte teste de laborator sunt utilizate pentru a evalua consumul de droguri, dar nu reprezintă un test de diagnosticare a dependenței. Cu toate acestea, aceste teste pot fi utilizate pentru monitorizarea tratamentului și recuperării.
Pentru diagnosticarea unei tulburări de consum de substanțe, majoritatea profesioniștilor din domeniul sănătății mintale utilizează criteriile din Manualul de diagnostic și statistic al tulburărilor mentale (DSM-5), publicat de Asociația Americană de Psihiatrie.
Deși nu există un remediu valabil general pentru dependența de droguri, opțiunile de tratament explicate mai jos te pot ajuta să găsești o opțiune potrivită pentru tine. Tratamentul depinde de substanța utilizată și de orice tulburări medicale sau de sănătate mintală pe care le ai.
Apeleaza la o clinica de dezintoxicare de droguri
Scopul detoxifierii, numit și „dezintoxicare” sau terapie de sevraj, este de a te ajuta să încetezi să iei drogul care creează dependență cât mai repede și mai sigur posibil. Pentru unii oameni, poate fi sigur să urmeze o terapie de sevraj în ambulatoriu. Alții pot avea nevoie de internare într-un spital sau într-un centru de tratament rezidențial.
Renunțarea la diferite categorii de droguri produce efecte secundare diferite și necesită abordări la fel de diferite.
Programele de tratament clinice oferă de obicei:
Ședințe de terapie individuală, de grup sau de familie
Un accent pe înțelegerea naturii dependenței, eliberarea de droguri și prevenirea recăderii
Niveluri de îngrijire și setări care variază în funcție de nevoile tale, cum ar fi programele ambulatorii, rezidențiale și internate
Calmeaza sevrajul cu ajutorul plantelor
Medicina pe bază de plante are o lungă istorie în tratamentul bolilor și a dependențelor, așa că mulți oameni au tendința de a utiliza astfel de tratamente naturiste.
Dacă vrei să urmezi această cale, iată ce poți încerca:
Extract de ginseng – efectele analgezice ale opioidelor sunt blocate de extractul de ginseng. De asemenea, toleranța și dependența la morfină sunt inhibate de acesta
Floarea pasiunii – floarea pasiunii are efecte sedative și anti-anxietate, așa că ajută mult la calmarea efectelor sevrajului.
Ceai verde – ajută la diminuarea simptomelor sevrajului. Are efecte inhibitoare asupra drogurilor.
Muşeţel – Injecția de 10, 20 și 30 mg / kg extract de mușețel poate reduce simptome de sevraj cronice și acute.
Valeriană – diverse extracte din rădăcinile plantei sunt utilizate în medicina naturistă din multe culturi ca sedative ușoare și tranchilizante. Valeriana ajută la tratarea insomniei și agitației și de asemenea dacă sunt administrate în doze mai mari sunt eficiente în tratamentul tensiunii și spasmelor musculare.
Foloseste hipnoza
În spatele oricărui tip de dependenţă se ascunde întotdeauna o emoţie, o stare interioară de dezechilibru, stres sau tensiune interioară. Dependenţa devine astfel un sistem de apărare care lucrează de cele mai multe ori inconştient, independent de voinţa noastră, protejându-ne de acel stres.
Dezintoxicarea funcționează pentru mulți oameni, însă există niveluri de succes în ceea ce privește tratamentul. Unii oameni se opresc din consum, alții au perioade de abstinență scurtă sau îndelungată, însă se reapucă.
Care este motivul care îi intoarce la viciu? Dezalcoolizarea rezolvă efectele nu și cauza care a provocat consumul de alcool.
Hipnoterapia și terapiile alternative de lucru cu subconștientul sunt foarte utile pentru tratarea dependenței de substanțe, fie că vorbim de droguri sau alcool. Hipnoza te ajută să accesezi mintea subconștientă și să descoperi cauza principală care a declanșat dependența de droguri.
Înțelegerea motivului pentru care o substanță interzisă a devenit o problemă și tehnicile de învățare care înlocuiesc comportamentul distructiv îi pot ajuta deseori pe cei cu dependență de droguri.
Folosirea hipnozei pentru a reevaluarea stilul de viață poate duce la crearea unei atitudini diferite față de drog. Odată ce a fost identificată rădăcina problemei, se poate începe tratarea acesteia.
Important de adăugat aici este că singura situație în care hipnoterapia sau alte terapii alternative funcționează în lupta cu alcoolul sau cu drogurile este atunci când persoana dependentă își dorește cu adevărat să renunțe la comportamentul distructiv.
Studiu de caz: dependenta de droguri
O persoană pe care o iubești are o problemă cu dependența de droguri?
Fie că este vorba de substanțe ilegale sau de medicamente eliberate pe bază de rețetă, nu poți forța pe nimeni să nu mai abuzeze de droguri. Dar există modalități de a sprijini recuperarea lor.
Să începi o conversație cu cineva despre dependența de droguri nu este niciodată ușor, dar este important să vină dintr-un loc de compasiune și înțelegere. Amintește-ți, nimeni nu își propune să devină dependent.
Abuzul de droguri este adesea o încercare greșită de a face față problemelor dureroase sau problemelor de sănătate mintală. Stresul tinde să alimenteze comportamentul care creează dependență, așa că critica sau umilirea nu vor face decât să-l îndepărteze pe cel drag și chiar să-l încurajeze să caute mai mult confort în abuzul de substanțe.
Să descoperi că o persoană pe care o iubești este dependentă poate genera sentimente de șoc, teamă și furie, mai ales dacă este vorba despre copilul tău sau despre partenerul de viață. Aceste emoții puternice pot face comunicarea cu un consumator de droguri și mai dificilă.
Deci, este important să alegi un moment în care sunteți amândoi calmi și pregătiți pentru o astfel de discuție.
Când vorbești cu o persoană dragă despre tratamentul dependenței sale, iată câteva lucruri de evitat:
Predici, teorii moraliste sau acuze
Apeluri emoționale care pot crește sentimentele de vinovăție și constrângerea
Minciuni sau scuze pentru comportamentul lor
Preluarea responsabilităților lor – acest lucru îi protejează de consecințele comportamentului lor
Permiterea comportamentului lor prin acoperirea abuzului sau acordarea de bani pentru droguri
Ceartă cu persoana iubită când consumă droguri – în acest timp, persoana iubită nu va putea purta o conversație rațională și probabil că nu va fi deschisă la ceea ce ai de spus
Să te simți vinovat sau responsabil pentru comportamentul lor – nu este vina ta
Dacă simți că persoana iubită abuzează de droguri, cel mai bun lucru pe care îl poți face este să o încurajezi să caute tratament pentru dependența de droguri. Fii ferm în ceea ce vrei și încurajeaz-o în continuare să primească ajutor.
Nu amâna. Nu trebuie să aștepți ca persoana iubită să ajungă la o extremă – să fie arestat, să-și piardă slujba, să sufere o urgență medicală sau să se umilească public – să începeți să vorbiți real despre asta. Cu cât dependenta de droguri este tratată mai devreme, cu atât mai bine.
Exprimă-ți îngrijorările cu sinceritate. Subliniază că ai grijă de el/ea ă și ești îngrijorat de bunăstarea sa.
Ascultă. Chiar și atunci când nu ești de acord, acordă-i timp pentru a asculta ceea ce are de spus, fără a încerca să argumentezi sau să contrazici. Cu cât persoana iubită se simte mai auzită, cu atât te vor vedea mai susținător și mai de încredere.
Ajută cu informații despre modul în care poate fi depășită dependența de droguri – indiferent dacă vorbești cu un medic sau un consilier, este important să ai informații clare atunci când îi propui persoanei iubire un program de reabilitare.
Fii pregătit pentru negare. Persoana iubită poate deveni defensivă sau supărată și poate refuza să discute despre dependența de droguri. Mulți oameni simt un sentiment de rușine atunci când sunt confruntați și vor încerca să nege că au o problemă.
Nu te aștepta ca o singură conversație să rezolve problema. Aceasta va fi probabil prima dintre numeroasele conversații pe care va trebui să le purtați cu privire la dependența de droguri. Nu există o soluție rapidă când vorbim despre adicții.
Suferi de Dependență de Droguri?
Programează o ședință cu un specialist Puterea Minții.
Care sunt metodele de tratament pentru dependența de droguri care pot ajuta și în depășirea complexului de inferioritate?
Dependența de droguri și overcoming feelings of inferiority adesea merg mână în mână, însă există speranță. Terapia cognitiv-comportamentală și grupurile de suport pot ajuta indivizii să-și înfrunte demonii interni și să avanseze spre îmbunătățire. Împreună cu medicația adecvată, aceste metode contribuie esențial la reconstruirea stimei de sine și independenței.
Cum poate fi tratată frica de întuneric prin metodele de ajutor pentru dependența de droguri?
Tratarea fricii de întuneric prin metodele de ajutor pentru dependența de droguri poate fi o provocare, dar nu imposibilă. Terapiile cognitive-comportamentale și expunerea graduală la întuneric pot ajuta la reducerea acestei temeri iraționale. De asemenea, profesioniștii în sănătate mentală pot oferi sprijin și ghidare pentru a depăși frica de întuneric.
Concluzii
Dependența de droguri – Puncte de reținut
Dependența de droguri este o boală cronică caracterizată prin căutarea și consumul de droguri compulsiv sau dificil de controlat, în ciuda consecințelor dăunătoare.
Schimbările cerebrale care apar în timp consumului de droguri provoacă lipsa autocontrolul unei persoane dependente și interferează cu capacitatea de a rezista nevoilor intense de a lua droguri. Acesta este motivul pentru care dependența de droguri este, de asemenea, o boală recidivantă.
Recidiva este revenirea la consumul de droguri după o încercare de oprire. Recidiva indică necesitatea unui tratament mai lung sau diferit.
Majoritatea medicamentelor afectează circuitul de recompensă al creierului, inundându-l cu dopamina chimică. Creșterile de dopamină din circuitul de recompensă determină întărirea activităților plăcute, dar nesănătoase, determinând oamenii să repete comportamentul din nou și din nou.
De-a lungul timpului, creierul se adaptează la excesul de dopamină, ceea ce reduce nivelul ridicat pe care îl simte persoana în comparație cu nivelul ridicat pe care l-a simțit când a luat prima dată substanța – efect cunoscut sub numele de toleranță.
Niciun factor nu poate prezice dacă o persoană va deveni dependentă de droguri. O combinație de factori genetici, de mediu și de dezvoltare influențează riscul de dependență. Cu cât o persoană are mai mulți factori de risc, cu atât sunt mai mari șansele ca acest consum să ducă la dependența de droguri.
Dependența de droguri este tratabilă și poate fi gestionată cu succes.
Concluzie
Dependența de droguri este o boală complexă și recidivantă, afectând atât chimia creierului, cât și comportamentul consumatorului.
Contrar unor credințe eronate, dependența nu este rezultatul lipsei de principii morale sau putere de voință, ci implică procese neurochimice și comportamentale dificil de controlat.
Consumul de droguri poate duce la dependență prin afectarea sistemului de recompense al creierului și creșterea nivelului de dopamină. Dependenta de droguri poate avea consecințe grave asupra sănătății și poate duce chiar la deces.
Tratamentul depinde de tipul de drog utilizat și poate include terapie individuală, terapie de grup, detoxifiere, tratament medicamentos și terapii alternative, precum hipnoza.
Sprijinul și comunicarea empatică din partea celor dragi joacă un rol important în recuperarea persoanelor dependente.
Recuperarea pe termen lung implică și tratarea cauzelor subiacente și îmbunătățirea relațiilor interpersonale.
Cu tratament adecvat și susținere, dependența de droguri poate fi gestionată și supraviețuită.
Laura Badea este Consilier pentru Dezvoltare personală și Specialist în Activitatea de Coaching, acreditate de Ministerul Muncii și Educației din România.
Conform Organizației Mondiale a Sănătății, după fumat și hipertensiunea arterială, dependența de alcool este al treilea factor de risc pentru boală și moarte prematură pentru populația generală din Uniunea Europeană.
Suferi de Dependență de Alcool?
Programează o ședință cu un specialist Puterea Minții.
Pentru adolescenții și tinerii cu vârsta cuprinsă între 10 și 24 ani, alcoolul este însă principalul factor de risc, fiind responsabil pentru 7% din anii de viață trăiți cu incapacitate sau pierduți prin deces prematur.
Pe lângă impactul asupra sănătății, dependența de alcool poate avea consecințe sociale dramatice: probleme relaționale (divorț, abuz și neglijare a copiilor), pierderea prietenilor, dificultăți materiale, pierderea locului de muncă, excludere socială, probleme legale (amenzi) comportament sexual nepotrivit (sex neprotejat, viol, sarcină nedorită).
În acest articol vorbim despre una dintre cele mai greu de tratat adicții – dependența de alcool sau alcoolismul – cum ne poate afecta atât la nivel mental cât și fizic individul și care sunt pașii spre vindecare.
Idei Principale
Dependenta de alcool este un factor major de risc pentru boala si deces prematur.
Alcoolul are consecinte sociale dramatice, cum ar fi problemele relationale si pierderea locului de munca.
Dependenta de alcool este o boala recunoscuta si implica pierderea controlului si continuarea consumului, chiar si cu consecinte negative.
Consumul excesiv de alcool poate duce la probleme de sanatate, cum ar fi afectarea ficatului si a sistemului nervos.
Tratamentul dependentei de alcool implica medicamente, terapie si sprijin social pentru a ajuta la recuperare si prevenirea recaderilor.
Ce este Dependența de Alcool?
Consumul excesiv de alcool este cunoscut printr-o varietate de termeni, inclusiv alcoolism, abuz de alcool și dependența de alcool. Astăzi, lumea științifică recunoaște dependența de alcool ca fiind o boală denumită tulburare de consum de alcool.
Apare atunci când o persoană bea atât de mult încât corpul său devine în cele din urmă dependent. Când se întâmplă acest lucru, alcoolul devine cel mai important lucru din viața sa.
Persoanele cu tulburări de consum de alcool vor continua să bea chiar și atunci când băutul provoacă consecințe negative, cum ar fi pierderea unui loc de muncă sau distrugerea relațiilor cu oamenii pe care îi iubesc.
Este posibil să știe că consumul lor de alcool le afectează negativ viața, dar de multe ori nu este suficient pentru a-i determina să nu mai bea.
Așadar, tulburarea consumului de alcool este un model de consum de alcool care implică:
probleme de control al consumului de alcool
preocuparea zilnică cu alcoolul
continuarea consumului de alcool chiar și atunci când cauzează probleme
nevoia de a bea mai mult pentru a obține același efect
simptome de sevraj atunci când reduceți rapid sau încetați să beți.
Consumul nesănătos de alcool include orice consum de alcool care îți pune sănătatea sau siguranța în pericol sau cauzează alte probleme legate de alcool.
Include, de asemenea, consumul excesiv de alcool – un model de băut în care un bărbat consumă cinci sau mai multe băuturi în decurs de două ore sau o femeie cel puțin patru băuturi în decurs de două ore.
Cauzele alcoolismului
Factorii genetici, psihologici, sociali și de mediu pot avea un impact asupra modului în care consumul de alcool ajunge să îți afecteaze corpul și comportamentul. Teoriile sugerează că pentru anumite persoane consumul de alcool are un impact diferit și mai puternic, care poate duce la tulburarea consumului de alcool.
În timp, consumul de alcool în exces poate schimba funcția normală a zonelor din creier asociate cu experiența plăcerii, a judecății și a capacității de a exercita controlul asupra comportamentului.
Factori de risc
Consumul de alcool poate începe în adolescență, dar dependența de alcool apare mai frecvent între 20 – 30 ani.
Cei mai importanți factori declanșatori:
Băutul constant în timp. A bea prea mult în mod regulat pentru o perioadă îndelungată sau a bea în mod regulat poate duce la probleme legate de alcool sau dependența de alcool.
Începi de la o vârstă fragedă. Persoanele care încep să bea la o vârstă fragedă prezintă un risc mai mare de tulburare de consum de alcool.
Istorie de familie. Riscul de dependenta de alcool este mai mare pentru persoanele care au un părinte sau o altă rudă apropiată care are probleme cu alcoolul. Acest lucru poate fi influențat de factori genetici.
Depresie și alte probleme de sănătate mintală. Este frecvent ca persoanele cu tulburări de sănătate mintală, cum ar fi anxietatea, depresia, schizofrenia sau tulburarea bipolară, să aibă probleme cu alcoolul sau alte substanțe.
Istoria traumei. Persoanele cu antecedente de traume emoționale sau de altă natură prezintă un risc crescut de tulburare de consum de alcool.
Factori sociali și culturali. A avea prieteni sau un partener apropiat care bea în mod regulat ar putea crește riscul de tulburare de consum de alcool. Modul plin de farmec în care băutura este uneori descrisă în mass-media poate trimite și mesajul că este OK să bei prea mult. Pentru tineri, influența părinților, a colegilor și a altor modele din societate poate avea un impact asupra riscului de a dezvolta dependenta de alcool.
Simptome ale dependenței de alcool
Nu poți limita cantitatea de alcool pe care o bei
Simți o dorință puternică de a bea alcool în orice moment al zilei
Îți dorești să reduci consumul de alcool dar toate încercările se dovedesc nereușite
Petreci mult timp consumând alcool sau recuperându-te după consumul de alcool
Neîndeplinirea obligațiilor majore la locul de muncă, la școală sau acasă din cauza consumului repetat de alcool
Continuarea consumului de alcool chiar dacă știi că provoacă probleme fizice, sociale sau interpersonale
Renunțarea sau reducerea activităților și hobby-urilor sociale și de muncă
Consumul de alcool în situații în care nu este sigur, cum ar fi când conduci sau înoți
Dezvoltarea unei toleranțe la alcool, astfel încât să ai nevoie de mai mult pentru a simți efectul acestuia sau pentru a avea un efect redus din aceeași cantitate
Dacă ai simptome de sevraj – cum ar fi greață, transpirație și tremurături .
Tulburarea consumului de alcool poate include și perioade de intoxicație cu alcool și simptome de sevraj.
Intoxicarea cu alcool are ca rezultat creșterea cantității de alcool din sânge. Cu cât este mai mare concentrația de alcool din sânge, cu atât devii mai afectat. Intoxicația cu alcool provoacă probleme de comportament și modificări mentale.
Acestea pot include un comportament inadecvat, stări de spirit instabile, tulburări de judecată, vorbire neclară, atenție sau memorie afectată și coordonare slabă.
De asemenea, poți avea perioade numite „întreruperi”, în care nu îți amintești evenimentele. Nivelurile foarte mari de alcool din sânge pot duce la comă sau chiar la moarte.
Sevrajul poate apărea atunci când consumul de alcool a fost intens și prelungit și apoi este oprit sau redus foarte mult. Poate apărea în câteva ore până la patru sau cinci zile mai târziu.
Semnele și simptomele sevrajului includ
transpirația abundență
bătăi rapide ale inimii
tremurături ale mâinilor
probleme de somn
greață și vărsături
halucinații
neliniște și agitație
anxietate și ocazional convulsii.
Simptomele pot fi suficient de severe pentru a-ți afecta capacitatea de a funcționa la locul de muncă sau în alte situații sociale.
Diagnostic dependența alcool
Diagnosticarea unei persoane dependente de alcool se face pe baza consumului frecvent, regulat, în mod repetat sau excesiv de alcool, însoțit de apariția semnelor și simptomelor.
Există și câteva chestionare profesionale elaborate cu scopul de a măsura cantitatea de alcool consumată de o anumită persoană. Aceste chestionare îți pot arăta gradul de dependenta de alcool la care te afli (daca este cazul).
Chestionarul AUDIT. Acest chestionar este alcatuit dim zece itemi: trei itemi cu privire la dependența de alcool, trei itemi cu privire la cantitatea de alcool consumată şi frecvența consumului şi patru itemi care fac referință la afecțiunile medicale apărute în urma consumului de alcool.
Testul CAGE Este un test foarte scurt, cu numai patru intrebari care diagnosticheaza problemele cu alcoolul considerand intreaga istorie de viata a pacientului.
Chestionarul MASTprezintă o precizie de 98% în identificarea persoanelor dependente de alcool. Acest chestionar este alcătuit din 24 de întrebări legate de apariția unor probleme sociale, familiale sau profesionale, în contextul consumului abuziv de alcool.
Autotestare: folosesc greșit alcoolul?
Uneori poate fi greu să trasezi linia dintre consumul sigur de alcool și utilizarea abuzivă a alcoolului. Dacă ai dubii în ceea ce privește relația ta cu alcoolul, începe cu următoarele întrebări:
Trebuie să cresc doza pentru a simți efectele alcoolului?
Mă simt vinovat(a) după ce beau?
Devin iritat sau violent când beau?
Aveți probleme în viața socială din cauza băuturii?
Cred că aș fi mai bine dacă aș reduce consumul de alcool?
Complicatiile dependenței de alcool
Impact asupra siguranței
Dependența de alcool îți poate reduce abilitățile de judecată și reduce inhibițiile, ducând la alegeri îndoielnice și situații sau comportamente periculoase, inclusiv:
Accidente
Probleme în relație
Performanță slabă la serviciu sau la școală
Probabilitate crescută de a comite infracțiuni violente sau de a fi victima unei infracțiuni
Probleme juridice sau probleme de angajare
Probleme cu consumul de alte substanțe
Relații sexuale neprotejate sau riscante
Risc crescut de tentativă de sinucidere
Impactul asupra sănătății
Dependența de alcool în timp poate provoca probleme de sănătate, inclusiv:
Boli de ficat. Consumul excesiv de alcool poate determina creșterea grăsimilor în ficat, inflamație a ficatului (hepatită alcoolică) și, în timp, distrugerea ireversibilă și cicatrizarea țesutului hepatic (ciroză).
Probleme digestive. Dependența de alcool poate duce la inflamația mucoasei stomacului (gastrită), precum și la ulcerul gastric și esofagian. De asemenea, poate interfera cu absorbția vitaminelor B și a altor nutrienți. Consumul de alcool îți poate afecta pancreasul sau poate duce la inflamația pancreasului (pancreatită).
Probleme cu inima. Consumul excesiv de alcool poate duce la hipertensiune arterială și crește riscul de mărire a inimii, insuficiență cardiacă sau accident vascular cerebral.
Complicații ale diabetului. Alcoolul interferează cu eliberarea glucozei din ficat și poate crește riscul de glicemie scăzută (hipoglicemie). Acest lucru este periculos dacă ai diabet și iei deja insulină pentru a scădea nivelul zahărului din sânge.
Funcția sexuală și problemele menstruației. Consumul excesiv de alcool poate cauza disfuncții erectile la bărbați. La femei, poate întrerupe menstruația.
Probleme oculare. În timp, consumul intens de alcool poate provoca mișcări rapide involuntare ale ochilor precum și slăbiciune și paralizie a mușchilor oculari datorită unui deficit de vitamina B-1.
Complicații neurologice. Consumul excesiv de alcool îți poate afecta sistemul nervos, provocând amorțeală și durere în mâini și picioare, tulburări de gândire, demență și pierderea memoriei pe termen scurt.
Sistem imunitar slăbit. Consumul excesiv de alcool poate face corpul mai puțin rezistent, crescând riscul de apariție a diferitelor boli, în special a pneumoniei.
Risc crescut de cancer. Dependența de alcool pe termen lung crește și riscul de apariție a multor tipuri de cancer, inclusiv cancerul gurii, gâtului, ficatului, esofagului, colonului și al sânului. Chiar și consumul moderat de alcool poate crește riscul de cancer.
Medicamentele și alcoolul. Unele medicamente dacă interacționează cu alcoolulul, cresc efectele sale toxice. Consumul de alcool în timp ce iei aceste medicamente poate crește sau reduce eficacitatea acestora sau le poate face periculoase.
Tratament Pentru Alcoolism
Tratament Medicamentos
Niciun medicament nu poate „vindeca” dependenta de alcool, dar unele te pot ajuta în timpul recuperării. Pot face ca băutul să fie mai puțin plăcut, astfel încât corpul tău să învețe să respingă.
Medicamentele utilizate pentru alte afecțiuni – cum ar fi fumatul, durerea sau anxietatea – pot, de asemenea, ajuta la reducerea dependenței de alcool. Discută cu medicul înainte de a lua orice medicament.
Programe de Reabilitare
Acesta este un pas cheie dacă dependenta de alcool cu care te confrunți este severă.
Scopul este să nu mai bei și să acorzi corpului tău timp pentru a elimina alcoolul. De obicei, durează câteva zile până la o săptămână.
Majoritatea oamenilor apelează la un program de reabilitate sau centru de tratament din cauza simptomelor severe de sevraj pe care nu le pot ține sub control, cum ar fi:
tremurături (tremurături)
văd sau simt lucruri care nu sunt cu adevărat acolo (halucinații)
convulsii
Medicii și alți experți te pot urmări și îți pot oferi un tratament personalizat pentru a te ajuta cu simptomele.
Psihoterapia – Tratament pentru Dezalcoolizare
În timpul sau după reabilitare în relația cu alcoolul, consultarea unui terapeut te poate ajuta să înveți noi abilități și strategii pentru a rămâne stabil pe termen lung. Psihologii, asistenții sociali sau consilierii cte po învăța cum:
Schimbi comportamentele care te fac să îți dorești să bei
Faci față stresului și altor factori declanșatori
Construiești un sistem de sprijin puternic
Stabilești noi obiective și să le atingi
Unii oameni au nevoie doar de o sesiune de consiliere scurtă și concentrată. Alții ar putea avea nevoie de terapie individuală pentru o perioadă mai lungă de timp pentru a face față unor probleme precum anxietatea sau depresia. În acest caz, terapia cognitiv comportamentală este cel mai frecvent utilizată.
Hipnoza si Dependenta de Alcool
Hipnoterapia și terapiile alternative de lucru cu subconștientul sunt foarte utile pentru tratarea dependenței de alcool. Terapiile te ajută să accesezi mintea subnconștientă a unui individ și să descoperi cauza principală a dependenței.
Înțelegerea motivului pentru care alcoolul a devenit o problemă și tehnicile de învățare care înlocuiesc comportamentul distructiv îi pot ajuta deseori pe cei cu dependență de alcool.
Folosirea hipnozei pentru a reevaluarea stilul de viață al unui individ poate duce la crearea unei atitudini diferite față de alcool. Odată ce a fost identificată rădăcina problemei, se poate începe tratarea acesteia.
Important de adăugat aici este că singura situație în care hipnoterapia sau alte terapii alternative funcționează în lupta cu alcoolul este atunci când persoana dependentă își dorește cu adevărat să renunțe la comportamentul distructiv.
Consumul de alcool poate fi foarte bine văzut ca o modalitate de a face față vieții și problemelor emoționale cu care clientul se confruntă în viața de zi cu zi. De cele mai multe ori calea cea mai scurtă de a renunța la un comportament sau obicei nociv este prin înlocuirea cu altul la fel de puternic.
Absența alcoolului poate fi înlocuită cu prezența unor noi abilități pentru a face față situațiilor din viața pe care le-au tratat anterior consumând alcool.
Tratarea Alcoolismului prin Alimentatie
Dacă te afli în lupta cu dependenta de alcool o dietă echilibrată, care cuprinde toate substanțele nutritive esențiale din legume, cereale, cereale integrale, nuci și germeni, printre altele, este benefică.
Evită să mânncați prea multă făină albă, condimente puternice, carne și zahăr.
Strugurii – unul dintre cele mai populare și eficiente remedii pentru controlul dependenței de alcool.
Mere – reprezintă un remediu vechi pentru a vindeca dependența de alcool. Merele elimină toxinele cauzate de consumul de alcool și reduc nevoia de a bea.
Țelină – un excelent remediu naturist împotriva dependenței. Acesta trebuie amestecat cu apă și consumat zilnic timp de peste o lună pentru obținerea celor mai bune rezultate.
Curmalele -sunt ușor accesibile și sunt destul de eficiente în tratarea dependenței de alcool.
Migdalele crude – acestea sunt utile în reducerea dependenței de alcool.
Ginsengul -atât ginsengul american cât și cel asiatic pot descompune ușor alcoolul din corpul dumneavoastră și elimina toxinele.
Sucuri de fructe – include o mulțime de sucuri de fructe în dietă, deoarece poate controla pofta de a consuma alcool tare.
Suferi de Dependență de Alcool?
Programează o ședință cu un specialist Puterea Minții.
Care sunt suprapunerile în tratamentul pentru dependența de alcool și dependența de droguri?
Suprapunerile în tratamentul pentru dependența de alcool și dependența de droguri pot include consiliere individuală, participarea la grupuri de suport și terapie comportamentală. În plus, oferirea de tratament și ajutor pentru dependenta de droguri poate fi adaptată pentru a aborda simultan și dependența de alcool.
Metode de prevenire si sprijin pentru dependența de alcool
Intervenția timpurie poate preveni problemele legate de alcool.
Așa cum am scris mai sus, cea mai mare probabilitate să dezvolți dependența de alcool crește dacă începi să consumi alcool în adolescență.
Dacă ești/ai un adolescent, încearcă să fi atent la semne și simptome care pot indica o problemă cu alcoolul:
Pierderea interesului pentru activități și hobby-uri și pentru aspectul personal
Ochi roșii, vorbire neclară, probleme de coordonare și cadențe de memorie
Dificultăți sau schimbări în relațiile cu prietenii, cum ar fi aderarea la o nou grup
Scăderea notelor și creșterea problemelor școlare
Modificări frecvente ale dispoziției și comportament defensiv
Poți ajuta la prevenirea consumului de alcool la adolescenți:
Da-i un exemplu bun cu consumul propriu de alcool.
Vorbește deschis cu copilul tău, petrece timp de calitate împreună și implică-te activ în viața copilului tău.
Spune-i copilului tău la ce comportament te aștepți și care vor fi consecințele dacă nu respectă regulile.
Concluzie
Dependența de alcool este o problemă complexă și răspândită în societatea noastră, având consecințe semnificative asupra sănătății fizice, mentale și sociale ale individului. Tratamentul și prevenirea acestei dependențe necesită o abordare cuprinzătoare și multidisciplinară, pentru a asigura o recuperare eficientă și durabilă.
Intervenția medicală joacă un rol crucial în gestionarea dependenței de alcool. Profesioniștii din domeniul sănătății pot oferi asistență în evaluarea și monitorizarea stării fizice a individului, precum și în prescrierea de medicamente adecvate pentru a reduce simptomele de sevraj și pofta de alcool. Un tratament medical bine coordonat și personalizat poate ajuta persoana afectată să se elibereze de dependența fizică și să-și îmbunătățească sănătatea generală.
Terapia psihologică are un rol esențial în tratarea dependenței de alcool. Terapeutul poate oferi un spațiu sigur și confidențial în care individul poate explora și înțelege cauzele profunde ale dependenței sale, precum și modalități de a gestiona emoțiile și stresul fără a recurge la alcool. Terapia psihologică poate implica diferite abordări, cum ar fi terapia cognitiv-comportamentală, terapia de grup sau terapia familială. Prin lucrul cu un terapeut, persoana afectată poate dezvolta abilități de coping sănătoase, poate identifica și modifica modelele de gândire și comportament disfuncționale și poate învăța să-și reconstruiască viața fără dependența de alcool.
Sprijinul social reprezintă un factor crucial în procesul de recuperare. Persoanele afectate de dependența de alcool au nevoie de un mediu de sprijin care să le ofere înțelegere, susținere și încurajare pe parcursul călătoriei lor de recuperare. Participarea la grupuri de suport, cum ar fi Alcoolicii Anonimi sau alte organizații similare, poate oferi un context în care persoanele afectate pot împărtăși experiențele lor, pot primi sfaturi și sprijin din partea celor care au trecut prin aceeași situație și pot găsi inspirație și motivație în reușitele altora. Familia și prietenii joacă, de asemenea, un rol important în sprijinirea și încurajarea individului pe drumul recuperării, oferindu-le un mediu stabil și sănătos în care să se dezvolte.
În concluzie, dependența de alcool este o problemă serioasă și complexă, dar tratamentul și prevenirea acesteia sunt posibile prin intervenția medicală, terapia psihologică și sprijinul social adecvat. Este important să se ofere sprijin și să se ofere resurse adecvate persoanelor afectate de dependența de alcool pentru a le ajuta să-și reconstruiască viața și să ducă o viață sănătoasă și echilibrată. Prin abordarea cuprinzătoare și prin implicarea tuturor acestor aspecte, putem avea un impact pozitiv în lupta împotriva dependenței de alcool și în promovarea bunăstării și recuperării individuale.
Laura Badea este Consilier pentru Dezvoltare personală și Specialist în Activitatea de Coaching, acreditate de Ministerul Muncii și Educației din România.
Nu ne putem opri din a ne gândi la ele; Oricât încercăm să le evităm, gândurile persistă în minte până când ne satisfacem pofta de dulce. Dorința de neclintit pentru anumite dulciuri, cum ar fi ciocolata sau înghețata, are de multe ori mai degrabă un fond psihic decât fizic.
Suferi de Dependență de Zahăr?
Programează o ședință cu un specialist Puterea Minții.
Dacă simți ca și cum o armată de demoni îți preiau corpul și te torturează până când le dai zahăr, ești cuprins total de pofta de dulce. Și dacă asta se întâmplă prea des, poate că este timpul să iei în considerare motivele psihologice și biologice din spatele ei.
Când mâncăm zahăr, corpul nostru începe să secrete serotonină (hormonul fericirii) și endorfine (hormoni care ne fac să ne simțim bine), ceea ce ne dă acel sentiment temporar de fericire.
Prin urmare, mulți dintre noi apelăm la dulciuri în vremuri de nefericire, stres, de anxietate sau din contră în vremuri de multă relaxare și stare de bine.
Dacă te-ai întrebat vreodată de ce este atât de greu să reziști dulciurilor, răspunsul este ușor: te-ai născut cu pofta de dulce.
Oamenii au o preferință înnăscută pentru alimentele dulci, deoarece creierul nostru are nevoie de zahăr pentru a fi fericit, iar corpul nostru folosește zahărul cel mai eficient pentru a crea energia de care avem nevoie pentru a trăi.
De asemenea genele noastre individuale sunt codificate pentru a fi mai mult sau mai puțin sensibile la anumite gusturi, inclusiv zahărul.
Dacă ai o sensibilitate scăzută la dulciuri, este posibil să ai nevoie de multe alte lucruri pentru a te simți mulțumit. Zahărul rămâne una dintre cele mai ușoare căi spre fericire.
Ceea ce este mai rău pentru unii dintre noi este că ne plac în mod special alimentele grase îndulcite, cum ar fi prăjiturile și ciocolata, deoarece, deși zahărul îmbunătățește aroma acestor alimente, grăsimea le conferă o textură plăcută sau „senzație în gură”. Combinația poate fi irezistibilă și, pentru unii oameni, captivantă.
Pentru oricine este capabil să controleze cantitatea de alimente cu zahăr din dieta lui și să se bucure de cantități mici în contextul unei vieți sănătoase, aceasta nu este o problemă.
Dar pentru alții, pofta de dulce și zahăr cu grăsimi poate duce în cele din urmă la creșterea în greutate, obezitate și risc crescut de a dezvolta afecțiuni cronice de sănătate, cum ar fi diabetul și bolile de inimă.
Pentru mulți oameni rutina zilnică de după muncă arăta cam aşa: după o zi în special istovitoare, te așezi pe canapea şi vegetezi timp de câteva ore, realizând versiunea proprie de “Netflix şi relaxare”, lucru ce implică să ai alături poate și o ciocolată pe lângă tine.
Știi că probabil este o idee proastă, dar îți spui că le meriți ca “recompensă” pentru munca dificilă depusă.
Cercetătorii în domeniul psihologiei au o denumire pentru acest fenomen: se numeşte “diminuarea ego-ului“. Teoria spune că puterea de voinţă este conectată de o rezervă limitată de energie mentală, şi că odată ce ai rămas fără acea energie ai mai multe şanse să pierzi autocontrolul.
Teoria aceasta pare a explica perfect răsfăţul de după muncă.
Pofta de dulce este o adicție?
Există studii care arată că zahărul provoacă aceleași modificări chimice în creier similare cu utilizarea substanțelor interzise deoarece provoacă dependență. De asemenea, zahărul eliberează opiacee naturale în creier, cum ar fi endorfine care produc sentimente de împlinire și mulțumire.
Consumul de zahăr provoacă și eliberarea de mesageri chimici precum dopamina, duce la cresterea dorintei de a manca și mai mult dulce. În același timp, prea mult zahăr poate bloca producția de serotonină, o substanță chimică a creierului care în mod normal ajută la echilibrarea sistemului și ne împiedică să ne supraalimentăm.
Pentru unii, acesta este un ciclu aparent de neoprit; nu este de mirare că apare pofta de dulce de nestăvilit.
Cauzele poftei de dulce
Iată câteva cauze posibile de luat în considerare dacă te confrunți cu pofta de dulce și nevoia de a consuma zahăr în exces.
Condiționare
Ceea ce mănânci – împreună cu când, de ce și cât mănânci – se poate transforma într-un comportament.
Pofta de dulce poate fi rezultatul unei condiționării clasice: comportament pe care le-ai adoptat de-a lungul timpului, deoarece ai văzut că îți aduce satisfacție.
Pe scurt, este posibil să tânjești după zahăr, deoarece mintea și corpul tău au fost instruite că așa pot obține rapid liniștire, relaxare, satisfacție etc.
O pofta de dulce intensă este până la urmă o experiență de formare a obiceiurilor.
Într-un studiu din 2016 cercetătorii au descoperit că alimentele procesate – în special cele care conțin zahăr adăugat – pot provoca comportamente de formare a obiceiurilor mult mai rapid.
Zaharul și comportamentele de formare a obiceiurilor
Orice aliment care conține zahăr declanșează instant eliberarea de dopamină, ‘substanța plăcerii” în centrul de recompensă al creierului.
Dopamina este ceea ce recompensează anumite comportamente în noi, pentru a ne determina să le repetăm, Totodată, este motivul pentru care anumite medicamente dau dependență.
La fel ca și cocaina, heroina și alte opiacee, zahărul provoacă o “super recompensă” a dopaminei, ceea ce face ca utilizarea lui să fie foarte dorită, provocând într-un final scăderea drastică a nivelului de dopamină din corp, odată ce substanța nu mai este prezentă în corp.
Consumul de îndulcitori artificiali
Este posibil ca îndulcitorii artificiali, care au un gust mult mai dulce decât zahărul, să schimbe preferințele de gust în timp.
Unii cercetători cred că atunci când oamenii se obișnuiesc cu gustul hiper dulce al îndulcitorilor artificiali, pofta lor de dulce va crește.
Stresul și depresia
Stresul și sănătatea ta mintală joacă, de asemenea, un rol activ în apariția poftei de dule. Cantități mari de stres vor influența nivelurile de cortizol, care pot crește atât glucoza, cât și insulina. Acesta este parțial motivul pentru care oamenii stresați deseori poftesc, apoi mănâncă prea mult zahăr.
Depresia funcționează puțin diferit, dar afectează și pofta de dulce și apetitul. Depresia reflectă de obicei niveluri scăzute de serotonină, iar zahărul ajută la eliberarea acesteia atunci când este consumat.
Consumul de alimente zaharoase menține nivelul de serotonină ping-pong în sus și în jos, creând un ciclu nesfârșit de instabilitate a dispoziției și consumul excesiv.
Somnul și pofta de dulce
Relația dintre ceea ce mănânci și modul în care dormi este complexă. Un studiu din 2013 , a arătat că persoanele care nu dorm suficient au tendința de a pofti alimente care sunt:
dulci
sărate
Acest lucru se datorează faptului lipsa energiei dată de somn trebuie acoperită cu altceva. Așa apare nevoia de zahăr și pofta de dulce aproape imposibil de stăvilit.
Deficiența de minerale
Vitaminele și mineralele controlează atât de multe funcții în corp. Dacă ai o dietă bine echilibrată care cuprinde și o varietate de alimente, rareori vei observa o deficiență.
Problema este că unii dintre noi se obișnuiesc să mănânce aceleași lucruri în fiecare zi.
S-ar putea să consumi o mulțime de proteine, grăsimi și carbohidrați din alimentele preferate, dar nu este suficient. De exemplu, dacă toate proteinele tale provin din surse vegetale, poți dezvolta un deficit de fier. Fierul este responsabil pentru sănătatea celulelor roșii din sânge și pentru nivelul de energie.
O energie scăzută are ca rezultat pofte intense de zahăr, pe măsură ce corpul tău țipă pentru o soluție rapidă de a furniza energia atât de necesară.
Motivul pentru care calciul, zincul, cromul și magneziul provoacă pofta de dulce se datorează și rolului lor în hidratare. O deficiență în oricare dintre acestea poate crea sentimentul de deshidratare. De fapt, pofta de apă și zahăr sunt strâns legate; iată de ce setea cronică este un indicator al diabetului.
Nevoia de dulce dupa masa
Poate fi foarte greu să oprești pofta dulce după masă, deoarece este 100% NORMAL să poftești ceva dulce după masă.
Repet, este 100% normal să poftești dulciuri după cină (sau orice masă!).
Pofta de dulce după masă apare ca o modalitate de a obține o creștere rapidă de energie pentru a susține procesul digestiv.
Digerarea mâncării este o muncă grea! Corpul tău arde calorii (sau energie) în timp ce îți digeră mâncarea.
Este important să recunoaștem că trupul folosește energie pentru a te ajuta să câștigi mai multă energie din alimentele tale. De fapt, 3-30% din totalul caloriilor conținute într-un aliment pot fi folosite digerând acel aliment.
Acest proces natural a făcut ca, undeva pe parcursul vieții, să-ți fi format un OBICEI de a mânca în mod constant ceva dulce după masă. Acum, corpul tău este programat să poftească ceva dulce după o masă … dar acest lucru nu este neapărat un lucru rău!
Pentru a determina dacă acesta este un obicei pe care trebuie să-l întrerupi, întreabă-te:
Cum mă simt cel mai adesea după ce mănânc dulciuri la final de masă?
Pofta de dulce este una normală sau de nestăvilit?
Dacă mănânci desert sau dulciuri după fiecare masă și asta te face să te simți lent, balonat și altele nefavorabile, înseamnă că acest obicei dăunează corpul tău.
Pofta de dulce seara
De ce pofta de dulce este mai puternică seara?
Există mai multe motive care cresc pofta de dulce la finalul zilei. Acestea variază de la lucruri simple precum foamea și lipsa de somn. Motive mai complexe includ deficiențe de stres și nutrienți.
Nu ai mâncat suficientă mâncare în timpul zilei!
Aceasta este cea mai frecventă greșeală și, de obicei, motivul # 1 pentru care ai poftă de zahăr noaptea. Pofta de dulce crește seara dacă nu ai mâncat suficient dar și satisfăcător în timpul zilei.
Dacă adaugi la asta stresul strâns pe parcursul zilei și o rutină de somn haoticp, ai rețeta perfectă pentru a stârni pofta de dulce seara.
De asemenea, pentru a se simți mulțumit, creierul are nevoie de un anumit nivel de hidratare. Când nu bei suficientă apă în timpul zilei, corpul tău trage lichid din interiorul său și te deshidratează.
De multe ori oamenii mănâncă alimente pentru că doresc de fapt apa din alimente! Sună nebunesc, dar chiar și fast-food-urile au apă în ele.
Deci, dacă ai pofte dulci noaptea, gândește-te câtă apă ai consumat în timpul zilei.
Nevoie de dulce dupa efort fizic
Tocmai ai terminat un antrenament intens, dar în loc să te bucuri de acea salată de pui bogată în proteine pe care ai pregătit-o mai devreme, te vei uita cu dor și disperare la cutia cu înghețată din congelator.
Sau poate ai mâncat acea salată, dar de îndată ce ai pus furculița jos, primul lucru la care te gândești sunt niște biscuiți cu ciocolată care te așteaptă în dulap.
Este în regulă, ni se întâmplă tuturor. Și știința are o explicație pentru pofta de dulce după efort fizic.
Se pare că pofta de dulce este o modalitate prin care corpul tău încearcă pur și simplu să înlocuiască combustibilul și să se repare în cel mai rapid mod posibil.
Aceste pofte de zahăr sunt mai susceptibile de a fi determinate de nevoia mușchilor noștri de a ne reface depozitele de carbohidrați și de a ne repara mușchii după exerciții.
Multe deserturi au un conținut ridicat de carbohidrați sau zahăr cu eliberare rapidă, care de obicei nu reprezintă hrana de cea mai bună calitate, dar ajută corpul la o refacere rapidă.
Dependenta de dulce in sarcina
Un procent mare de viitoare mame tânjesc la un aliment sau altul în timpul sarcinii.
În timp ce unele femei au norocul să poftească la alimente sănătoase, cum ar fi roșiile și portocalele, din păcate, la unele femei pofta de dulce se amplifică în timpul sarcinii, in special deliciile pline de calorii, cum ar fi ciocolata și înghețata.
Se crede că pofta de dulce se datorează creșterii nivelului de hormoni, iar unele femei experimentează pofta din același motiv în a doua jumătate a ciclului menstrual. Din păcate nu se poate face nimic în acest sens.
O schimbare sau o modificare a gustului este adesea unul dintre primele semne ale sarcinii. Chiar înainte de prima perioadă de sarcină poți observa un gust ciudat în gura sau o apreciere diferită a gustului anumitor alimente. Gustul clasic este metalic, adesea persistent și destul de puternic.
Alte femei observă că gusturile lor se schimbă și că, deși anterior se bucuraseră de cafea sau de mâncăruri picante, acum se gândesc doar la ceva dulce. Modificările gustului nu sunt la fel ca poftele, dar pot fi la fel de ciudate.
Dependenta de zahar la menstruatie
Incetează să te mai condamni pentru că visezi doar ciocolată și chipsuri chiar înainte de menstruație.
Pofta de dulce și foamea crescută sunt reale și există motive – motive legitime, dovedite științific – pentru care tu și o mulțime de alte femei au aceste comportamente alimentare în timpul sindromului premenstrual dar și a menstruației.
De ce se întâmplă?
Dă vina pe hormoni.
Un studiu din 2016 sugerează că modificările nivelurilor de hormoni estrogen și progesteron provoacă pofte pentru alimentele bogate în carbohidrați și dulci înainte de menstruație.
De asemenea, corpul tău eliberează serotonină atunci când mănânci alimente cu amidon și zahăr. Serotonina este un produs chimic care stimulează sentimentele de fericire. Creșterea sentimentelor bune este întotdeauna plăcută, dar cu atât mai mult când hormonii tăi au luat-o razna.
Consumul compulsiv de alimente și pofta de dulce înainte de menstruație pot fi, de asemenea, semne ale tulburării disforice premenstruale (TDPM), care este o formă mai severă de sindrom premenstrual.
Pofta de dulce la copii
Mecanismul stârnirii poftei de dulce funcționează la copii la fel ca și la adulți.
Copiii au o biologie foarte rafinată, care îi atrage către calitatea gustativă predominantă a laptelui matern și apoi către alimentele bogate în calorii în perioadele de creștere.
În trecut, fructele erau principala sursă de dulce, acum însă copiii trăiesc în medii în care zahărul este pretutindeni.
Copiii noștri se nasc cu programarea de care au nevoie pentru a-și regla singuri aportul dintr-o varietate de alimente, inclusiv – da, dulciuri!
Cu toate acestea, atunci când anumite alimente sunt demonizate și alte alimente devin obligatorii pentru ei, acest lucru poate începe să îi deconecteze de înțelepciunea internă de care au nevoie pentru a-și regla consumul de alimente și pentru a crește la un ritm potrivit pentru ei.
În cele din urmă, atunci când dulciurile sunt restricționate, prea strict controlate sau strict limitate, acest lucru le poate face să se simtă ca și cum ar fi un „fruct interzis.
În marea schemă a lucrurilor, limbajul s-ar putea să nu pară mare lucru. Dar, în realitate, copiii își formează gânduri și opinii despre mâncare și corpul lor pe baza limbajului pe care îl aud în jurul lor.
De aceea, pentru a limita consumul de zahăr și pofta de dulce, este important să echilibrați atât dieta cât și psihicul copilului. Nu demonizați zahărul, pentru că în felul acesta îi creșteți copilului în subconștient dorința de a-l consuma.
Riscurile consumului excesiv de dulciuri la copii
Slăbirea sistemului imunitar
Scăderea performanțelor șolare la copii (hiperactivitatea)
Slabirea elasticitatii si functionarii tesuturilor
Afectarea tractului digestiv
Apariția de boli gingivale, carii dentare și căderea dinților
Aparitia obezitatii si a diabetului zaharat
Inhibarea hormonilor de creștere
Apariția acneei
Dezechilibru hormonal
Stimulează apetitul culinar ceea ce duce la mâncatul excesiv
Ce boli ascunde pofta de dulce?
Pentru perioade scurte de timp pofta de dulce nu este o problemă, însă dacă aceasta persistă și ajunge aproape imposibil de controlat, nu-ți mai sunt afectate doar greutatea și formele, ci și sănătatea.
Boli digestive și intestinale
Grelina este hormonul foamei produs de stomac; se deplasează către creierul tău și îți afectează dorința de a mânca. Inflamația digestivă ridică grelina și crește pofta de mâncare și de dulce.
Cu cât poftești mai mult zahăr sau carbohidrați, cu atât este mai mare problema. Problema se poate extinde la dorința intensă de alimente bogate în calorii de orice tip și la dorința subconștientă de a se răsfăța excesiv cu plăcerea de a mânca de dragul plăcerii.
Activarea grelinei este vitală pentru menținerea zahărului din sânge în timpul restricției de calorii sau a foamei. De asemenea, este necesar pentru eliberarea hormonului de creștere care repară corpul și pentru mobilitatea intestinului, astfel încât tractul digestiv să se deplaseze în timp util și să nu ai arsuri la stomac.
Nivelurile de grelină sunt crescute în timpul suferinței digestive într-un efort de a coordona repararea tractului digestiv. Dacă problemele digestive persistă, grelina va rămâne crescută.
Efectul secundar advers al grelinei crescute este că pofta de dulce va crește și veți mânca mai mult zahăr. Procesul este valabil pentru orice aliment.
Probleme ale tiroidei
Dacă te simți în permanență obosită, s-ar putea să ai probleme cu tiroida. Aceste senzații sunt însoțite, de obicei, de dureri de cap, articulare și de fluctuații în greutate. Atunci când tiroida nu funcționează bine, dorința de a mânca zahăr se intensifică.
Încearcă să bei mai multă apă și evită alimentele procesate sau cele cu făină albă, iar pofta de dulce se va diminua.
Menopauză sau premenopauză
Dacă ai trecut de 40 de ani și te confrunți cu schimbări bruște de atitudine, observi o diminuare a libidoului, iar menstruație devine neregulată, s-ar putea să te apropii de menopauză.
În această perioadă te poți confrunta de asemenea și cu insomnie, dureri de cap, oboseală sau bufeuri. Pe măsură ce nivelul de progesteron și estrogen încep să scadă, celulele nu mai răspund la fel de bine la insulină și apare pofta de dulce.
Problema este că te simți, în continuare, obosită și nervoasă după consumul de zahăr, așa că soluția este să stăpânești aceste nevoie. În loc de dulciuri, ia vitamina B6.
Infecții fungice
Dacă nu poți rezista o zi întreagă fără zahăr sau pâine, s-ar putea să ai o ciupercă, potrivit studiilor. Dacă ai luat antibiotice mai mult de trei ori într-un an, obișnuiești să iei medicamente antiacide după fiecare masă sau ți-au fost prescrise tratamente cu steroizi, s-ar putea să ai candidoză.
Această ciupercă se hrănește cu zahăr și pentru că dulciurile și pâinea sunt transformate rapid în glucoză, simți nevoia să le consumi.
Dacă dai curs acestor dorințe, ciuperca se înmulțumește rapid și îți intensifică poftele. Renunță la zahăr și la cafeină și vei ajuta, astfel, la restabilirea echilibrului bacteriilor bune din organism. Acest proces durează până la 5 luni, dar cu timpul ar trebui să fie mai ușor să reziști poftelor de dulce.
Pofta de dulce si ficatul
Ficatul ajută la reglarea nivelului de zahăr din sânge care, aflat în dezechilibru, provoacă pofta de dulce, oboseală și gândire neclară. Un ficat toxic cauzează, de asemenea, bolile inflamatorii, precum diabetul, artrita, hipertensiunea arterială dar și bolile autoimune.
Sucurile, băuturile energizante îndulcite,produsele de patiserie, prăjiturile cu creme, napolitanele, toate acestea sunt exemple de alimente și băuturi care afectează grav ficatul.
În timp, celulele hepatice nu mai pot procesa tot ceea ce mănânci și bei – astfel apare afectiunea numită ficat gras.
Daca ficatul nu este sănătos, pot apărea dezechilibre hormonale care duc la apariția durerilor de cap, a modificărilor stării de dispoziție și la declanșarea depresiei.
Deficienta de crom
Se recomandă includerea alimentelor ce conțin crom în alimentație deoarece ajută la reducerea colesterolului și la reglarea nivelului de zahăr din sânge. Deși nu este un mineral consacrat, devine important atunci când lipsește, mai ales prin dezechilibrele pe care le produce printre care fluctuații de energie sau degradarea structurii ADN-ului.
Cromul este benefic pentru cei care suferă de hipoglicemie, intoleranță la glucoză și diabet. La persoanele care suferă de hiperglicemie, cromul influențează nivelul de insulină prin înlăturarea excesului de zahăr din sânge.
In schimb, la acele persoane cu hipoglicemie, cromul reușește să normalizeze funcțiile insulinei restabilind nivelul optim de glucoză, dupa ce s-a servit o doză mare de zahăr.
Lipsa de crom din organism se poate datora și consumului de alimente procesate – dulciuri, prăjituri etc., deoarece acest mineral se pierde în urma procesului de rafinare al alimentelor.
Cum scapi de pofta de dulce?
În mod normal, fructele uscate dar și cele proaspete pot ajuta la depășirea poftelor de zahăr. Cu toate acestea, uneori pur și simplu nu e suficient.
Suferi de Dependență de Zahăr?
Programează o ședință cu un specialist Puterea Minții.
Deși se știe că guma de mestecat fără zahăr ne reduce pofta de dulce (dar poate provoca probleme cu stomacul și balonări, deci atenție!), încercarea de a-ți concentra atenția către altceva s-a dovedit a fi la fel de eficientă.
Recuperarea sistemului digestiv și întărirea acestuia cu mese sănătoase și echilibrate poate ajuta, de asemenea, la eliminarea acestor pofte.
Mănâncă mai puțin, dar mai des: încearcă să reduci cantitatea de alimente pe care le consumi în principalele mese ale zilei și introdu gustări regulate, care la rândul lor te pot ajuta să îți echilibrezi nivelul zahărului din sânge și să previi atacurile de hipoglicemie.
Menține o limită de 150 de calorii: consumul unui desert care nu depășește 150 de calorii pe zi va fi mai puțin dăunător organismului decât consumul de alimente cu zahăr mult. Dacă totuși îți dorești un desert, alege deserturi cu lapte sau fructe, în loc de opțiuni siropoase și cu conținut ridicat de carbohidrați.
Amestecă deserturi: În loc să mănânci o întreagă ciocolată, s-a demonstrat că o banană sau câteva căpșuni înmuiate în ciocolată reduc pofta. Consumul de cantități mici de drajeuri de ciocolată cu alune sau migdale poate, de asemenea, să-ți reducă pofta de dulce.
Fructele: Fructele proaspete și uscate pot satisface nevoia pentru ceva dulce. Adăugarea unei surse de calciu (cum ar fi iaurtul, nucile sau legumele cu frunze verzi) la fructe poate crește senzația de sațietate.
Găsește o activitate: Când îți vine în minte ideea de a mânca ceva dulce, fă o activitate pe care o poți finaliza în 10 minute pentru a-ți dezlipi mintea de pofta de dulce.
O curățenie rapidă prin casă, ridicarea și mersul în jurul biroului, un telefon rapid la un prieten pentru o conversație rapidă te poate ajuta să scapi de pofta de dulce.
Evită carbohidrații simpli: carbohidrații simpli, cum ar fi produsele de patiserie, cresc tendința noastră de a mânca ceva dulce. În loc de făină albă și orez, încearcă să consumi pâine integrală din grâu, produse din grâu integral și leguminoase uscate, împreună cu surse de proteine, pentru a crește sațietatea, reducând în același timp pofta de dulce.
Caută sprijin: Dacă modificările stării tale emoționale, cum ar fi stresul și tristețea, te fac să ai pofte, poți lua în considerare sprijinul profesional de la un psiholog. Trebuie să aveți în vedere că niciun fel de mâncare sau desert nu va rezolva probleme în viață.
Bucură-ți ochii mai întâi: se știe că percepția vizuală îmbunătățește simțul gustului. Încearcă rețete sănătoase, dar frumoase, atrăgătoare pe care le poți prepara acasă.
Vitaminele care reduc pofta de dulce
Următoarele vitamine și nutrienți ar trebui incluse în dieta ta dacă vrei să câștigi lupta cu pofta de dulce:
vitamina A
vitamina B
arginina
crom
magneziu
potasiu
Consiliere psihologica
De multe ori, pofta de dulce este asociată cu mâncatul pe fond emoțional.
Multe persoane cu probleme de greutate, mănâncă pe fond emoțional. In loc să-și înfrunte emoțiile, preferă să mănânce ceva bun.
Pofta de dulce are legătură cu nevoia de calmare a minții. Creierul cere dulce pentru că este un anestezic, îi dă stare de bine, îl liniștește. Corpul nu are nevoie de dulce niciodată. El cere anumiți nutrienți de care într-adevăr are nevoie.
În pofta de dulce este vorba de nevoia de calmare, de o nevoie psihologică, fie că e vorba de mâncatul emoțional, fie că e acest mâncat impulsiv care să ne calmeze, să ne neutralizeze energia negativă, frustrarea, anxietatea, fricile, nemulțumirea.
În momentul în care avem poftă de dulce să ne punem întrebarea: ce anume îmi lipsește în viață mea, de ce am nevoie cu adevărat, pentru că e clar că acolo este o insatisfacție.
Ai observat că cu cât ești mai stresat, cu atât apare mai mult anxietatea de a mânca dulce? Când ne găsim trăind situații care generează mult stres și anxietate, corpul nostru începe să aibă nevoie de glucoză excesiv.
Terapia cognitiv comportamentala(TCC) este o formă de psihoterapie, orientată spre identificarea problemelor cu scopul soluționării acestora folosind tehnici și strategii specifice cognitiv comportamentale.
Terapia cognitiv comportamentala se centrează pe studierea relației dintre gânduri, emoții si comportamente. Astfel poate fi folosită cu succes pentru a înțelege, accepta și depăși pofta de dulce.
Lista de alimente care scad pofta de dulce
Banane
Portocale
Struguri
Mere
Merișoare
Migdale
Nuci
Caju
Semințe de dovleac
Roșii
Porumb
Cartofi dulci
Orez brun
Quinoa
Ceaiul verde
Ceaiul matcha
Ananasul
Cum poate hipnoza influența pofta de dulce și trucurile alimentare?
Hipnoza și miturile legate de aceasta sunt adesea asociate cu influențarea poftelor alimentare. Trucurile alimentare pot fi folosite împreună cu hipnoza pentru a reduce pofta de dulce sau pentru a promova alegeri alimentare mai sănătoase. Studiile arată că hipnoza poate fi eficientă în gestionarea poftelor alimentare.
Concluzii
Pofta de dulce fără alte simptome nu indică de cele mai multe ori o problemă de sănătate. De fapt, aceasta este una dintre cele mai frecvente pofte pe care le experimentează oamenii.
S-ar putea să poftești dulciuri pentru că ești:
obișnuit să le mănânci
le asociezi cu anumite evenimente din viață
obosit
anxios
stresat
Pentru a reduce pofta de dulce, ai putea încerca:
citește mai mult despre riscurile pentru sănătate pe care le implică zahărul
consumă mai multe proteine
fă exerciții
dormi mai mult
satisfacerea poftei cu o alternativă mai sănătoasă cu gust dulce
Și dacă rezistența la pofta de dulce îți consumă prea mult timp și energie, nu ezita să contactezi un expert în terapie pentru ajutor.
Laura Badea este Consilier pentru Dezvoltare personală și Specialist în Activitatea de Coaching, acreditate de Ministerul Muncii și Educației din România.
Folosim tehnologii, cum ar fi cookie-uri, pentru a stoca și/sau accesa informații despre dispozitive. Facem acest lucru ca să îmbunătățim experiența de navigare și ca să afișăm anunțuri personalizate sau nepersonalizate. Consimțământul pentru aceste tehnologii ne va permite să procesăm date, cum ar fi comportamentul de navigare sau ID-uri unice pe site. Dacă nu îți dai consimțământul sau îl retragi, poți să afectezi în mod negativ anumite funcționalități și funcții.
Funcționale
Mereu activ
Stocarea tehnică sau accesul este strict necesară în scopul legitim de a permite utilizarea unui anumit serviciu cerut în mod explicit de către un abonat sau un utilizator sau în scopul exclusiv de a executa transmiterea unei comunicări printr-o rețea de comunicații electronice.
Preferințe
Stocarea tehnică sau accesul este necesară în scop legitim pentru stocarea preferințelor care nu sunt cerute de abonat sau utilizator.
Statistici
Stocarea tehnică sau accesul care sunt utilizate exclusiv în scopuri statistice.Stocarea tehnică sau accesul care sunt utilizate exclusiv în scopuri statistice anonime. Fără o citație, conformitatea voluntară din partea Furnizorului tău de servicii de internet sau înregistrările suplimentare de la o terță parte, informațiile stocate sau preluate numai în acest scop nu pot fi utilizate de obicei pentru a te identifica.
Marketing
Stocarea tehnică sau accesul este necesară pentru a crea profiluri de utilizator la care trimitem publicitate sau pentru a urmări utilizatorul pe un site web sau pe mai multe site-uri web în scopuri de marketing similare.
Setari
Logout
Mai jos îți oferim câteva variante care ar putea funcționa:
Abordările terapeutice sunt similare cu cele menționate mai sus.
Dacă ai un copil care suferă de anxietate este important să fii alături de el, să descoperi ce anume îi crează anxietate și să îl ajuți să depășească această problemă. Dacă simptomele copilului nu pot fi gestionate, nu ezita să ceri ajutor de specialitate.
