Arhive categorii: Dependente

Articole despre Dependente

Redactat de Leonard

În articolul “Dependența de Cafea – Efecte Adverse”, explorăm: 1. Ce reprezintă dependența de cafea: Cum această dependență se dezvoltă din nevoia constantă de stimulare și cum afectează sănătatea și calitatea vieții. 2. Simptomele dependenței de cofeină: Manifestările comune ale acestei dependențe, cum ar fi oboseala, nevoia constantă de cafea și simptomele de sevraj. 3. Riscurile consumului excesiv de cafea: Impactul negativ asupra somnului, tensiunii arteriale, sistemului digestiv și stării mentale. 4. Gestionarea dependenței: Sfaturi pentru a reduce treptat consumul de cafea și a găsi alternative sănătoase pentru a spori nivelul de energie. 5. Renunțarea la consumul de cafea: Cum să facem față simptomelor de sevraj și să adoptăm obiceiuri mai sănătoase. 5 Întrebări abordate: 1. Ce înseamnă dependența de cafea și cum se dezvoltă? 2. Cum putem recunoaște simptomele dependenței de cofeină? 3. Care sunt riscurile asociate consumului excesiv de cafea? 4. Cum putem gestiona dependența și reduce consumul de cafea? 5. Cum putem renunța treptat la cafea și adopta alternative sănătoase? În societatea noastră modernă, cafeaua este una dintre cele mai consumate băuturi de către oameni. Mulți oameni se bucură de aroma și gustul cafelei, însă unii pot dezvolta o dependență de această băutură stimulantă. Dependenta de cafea poate avea consecințe neplăcute asupra sănătății noastre și poate afecta în mod negativ calitatea vieții. În acest articol, vom explora ce înseamnă dependența de cafea, cum se manifestă, riscurile asociate și cum să renunțăm la consumul excesiv de cafea.

1. Ce este dependenta de cafea?

Dependența de cafea este o problemă frecvent întâlnită în rândul consumatorilor înrăiți de cafea. Această dependență este caracterizată prin nevoia constantă de a consuma cafea pentru a obține efectul stimulant al cofeinei. Oamenii pot deveni dependenți de cofeina din cafea datorită proprietăților sale psihostimulante.

1.1 Cauzele dependenței de cafea

Există mai multe cauze care pot contribui la dezvoltarea dependenței de cafea. În primul rând, cofeina poate crea o dependență fizică și psihologică, deoarece stimulează receptorii de adenozițină din creier. Alte cauze pot include obiceiul de a bea cafea la ore regulate, stresul cotidian și influența grupului social.

1.2 Cum se dezvoltă dependența de cafea?

Dependența de cafea (1) se dezvoltă treptat în urma consumului regulat de cafea. Pe măsură ce consumăm cofeină în mod repetat, organismul nostru se adaptează la aceasta, solicitând o cantitate tot mai mare pentru a experimenta aceleași efecte. Această adaptare poate duce la dezvoltarea unei toleranțe crescute, ceea ce înseamnă că avem nevoie de o cantitate mai mare de cofeină pentru a ne simți energizați.

1.3 Care sunt efectele dependenței de cafea?

Dependența de cafea poate avea numeroase efecte negative asupra sănătății noastre. Consumul excesiv de cafea poate duce la tulburări de somn, probleme digestive, anxietate și iritabilitate crescută. De asemenea, cofeina poate afecta negativ sistemul cardiovascular, crescând riscul de afecțiuni cardiace. Este important să fim conștienți de aceste efecte și să luăm măsuri pentru a evita dependenta de cafea.

2. Simptomele dependenței de cofeina

Dependenta de cafea poate fi însoțită de anumite simptome care pot afecta calitatea vieții noastre. Este important să recunoaștem aceste simptome pentru a putea adopta măsuri adecvate.

2.1 Cum se manifestă dependenta de cafea?

Unul dintre simptomele comune ale dependenței de cafea este nevoia constantă de a consuma cafea pentru a obține energie și a fi trează. Persoanele dependente de cafea pot simți oboseală și somnolență dacă nu consumă cafea regulat. De asemenea, pot experimenta dureri de cap și dificultăți de concentrare în absența cofeinei.

2.2 Cum să recunoaștem dependența de cafea?

Pentru a recunoaște dependența de cafea, putem fi atenți la câteva semne comune. Dacă ne simțim obosiți și neputincioși în absența cafelei, dacă avem dificultăți de concentrare și dureri de cap, există posibilitatea să fim dependenți de cafea. De asemenea, dacă avem o nevoie constantă de a consuma cafea și resimțim simptome de sevraj în absența acesteia, este un indiciu al dependenței de cafea.

3. Riscurile consumului excesiv de cafea

Printre riscurile asociate consumului de cafea se numără: Tulburări ale somnului: Cofeina poate afecta calitatea somnului și duce la insomnii sau somn agitat, influențând în final starea noastră generală de bine. Probleme gastrointestinale: Consumul excesiv de cafea poate irita stomacul și provoca arsuri gastrice, indigestie sau alte afecțiuni gastrointestinale. Tensiune arterială crescută: Cofeina poate determina o creștere temporară a tensiunii arteriale, ceea ce poate avea un impact negativ asupra sănătății cardiovasculare pe termen lung. Anxietate și agitație: Cantitățile mari de cafeină pot accentua sentimentele de anxietate și agitație, afectând sănătatea mentală. Tulburări digestive: Consumul excesiv poate agrava simptomele persoanelor cu afecțiuni precum sindromul de colon iritabil. Dependență psihologică: Cafeaua poate crea o legătură psihologică puternică, unde ne putem simți incapabili să începem ziua fără această băutură. Probleme dentare: Cofeaua poate contribui la colorarea dinților și la deteriorarea smalțului dentar. Descompensare hormonală: Consumul excesiv de cafeină poate perturba echilibrul hormonal în organism, având potențialul de a provoca probleme în reglarea ciclului menstrual sau în echilibrul hormonal general. Este important să adoptăm o abordare echilibrată în ceea ce privește consumul de cafea și să fim conștienți de cantitatea pe care o consumăm zilnic pentru a ne menține sănătatea și bunăstarea în limitele optime.

3.1 Efectele adverse ale cafelei consumate în exces

Consumul excesiv de cafea poate duce la o serie de efecte adverse (2). Printre acestea se numără tulburări de somn, creșterea ritmului cardiac, nervozitate, anxietate și probleme digestive. De asemenea, cofeina poate agrava problemele cardiace și poate avea un impact negativ asupra sănătății sistemului cardiovascular.

morning coffee tumblr for Sale,Up To OFF 66%

3.2 Impactul consumului excesiv de cafea asupra sănătății

Consumul excesiv de cafea poate afecta sănătatea noastră în mai multe moduri. Poate duce la creșterea tensiunii arteriale, deteriorarea absorbției de calciu în organism și creșterea riscului de osteoporoză. De asemenea, poate contribui la apariția tulburărilor de somn, anxietății și depresiei.

3.3 Cum să evităm dependența de cafea?

Pentru a evita dependența de cafea, este important să stabilim limite clare privind consumul de cafea. Putem începe prin a reduce treptat cantitatea de cafea consumata zilnic și să o înlocuim cu alternative sănătoase. De asemenea, este recomandat să căutăm modalități alternative de a obține energie, precum odihna adecvată, exercițiile fizice și o alimentație echilibrată.

4. Sfaturi pentru renunțarea la consumul de cafea

Dacă ne-am hotărât să renunțăm la consumul de cafea complet, există câteva sfaturi care ne pot ajuta să trecem prin această tranziție mai ușor și să gestionăm simptomele de sevraj.

4.1 Cum să ne reducem treptat consumul de cafea?

Pentru a reduce treptat consumul de cafea, putem începe prin a înlocui o parte din cantitatea de cafea cu alternative mai puțin cofeinizate, cum ar fi ceaiurile din plante sau băuturile pe bază de cereale. De asemenea, putem să ne stabilim un program de reducere progresivă, scăzând cantitatea de cafea consumată treptat în fiecare zi sau săptămână. Acest lucru va ajuta corpul să se adapteze treptat la niveluri mai scăzute de cofeină, reducând riscul simptomelor de sevraj, cum ar fi durerile de cap și starea de oboseală.

4.2 Cum să găsim alternative sănătoase?

În loc să ne bazați pe cafea pentru a ne menține energizați, putem explora alternative sănătoase pentru a spori nivelul de energie și a ne menține concentrarea. Activitatea fizică regulată, un regim alimentar echilibrat și un somn adecvat pot contribui semnificativ la starea noastră de bine și nivelul de energie. În concluzie, renunțarea la dependența de cafea poate fi o provocare, dar cu abordarea potrivită și cu aplicarea unor strategii eficiente, putem trece cu succes prin această tranziție. Este important să fim răbdători cu noi înșine și să ne acordăm timpul necesar pentru a adapta corpul la noile obiceiuri.

5. Care sunt simptomele de sevraj la dependenta de cofeina?

Când cineva încearcă să reducă consumul de cafea sau să renunțe complet la aceasta, pot apărea simptome de sevraj. Acestea pot include dureri de cap, iritabilitate, oboseală, dificultăți de concentrare și tulburări de somn. Simptomele de sevraj pot varia în intensitate și durată în funcție de nivelul de dependență de cafea.

5.1 Cum să gestionăm simptomele de sevraj?

În primele zile sau săptămâni după ce am redus sau eliminat consumul de cafea, este posibil să experimentăm simptome de sevraj precum iritabilitatea, oboseala crescută și dificultăți de concentrare. Pentru a gestiona aceste simptome, putem: – Consuma mai multă apă pentru a preveni deshidratarea și pentru a ajuta la eliminarea rapidă a cofeinei din organism. – Alege să mâncăm alimente bogate în nutrienți, cum ar fi fructe și legume proaspete, pentru a ne menține nivelul de energie constant. – Practica tehnici de relaxare, cum ar fi meditația sau yoga, pentru a reduce stresul și a spori starea de bine. – Asigura un somn adecvat pentru a ajuta corpul să se recupereze și să se adapteze la schimbările în nivelurile de cofeină.

m y c y n o s u r e — ulzzcon: ulzzang girl + coffee ~feel free to...

Intrebari frecvente

Q: Care sunt efectele dependenței de cofeină?

A: Efectele dependenței de cofeină includ sentimente de dependență, simptome de sevraj atunci când nu se consumă cofeină și o nevoie constantă de a consuma mai multă cofeină pentru a obține aceleași efecte.

Q: Ce simptome pot indica dependența de cafea?

A: Simptomele comune ale dependenței de cafea includ o dependență fizică și psihologică față de cafeina, dificultatea de a renunța la consumul de cafea sau de a scădea cantitățile consumate și simptome de sevraj precum dureri de cap, oboseală și iritabilitate.

Q: Ce efecte (3) are cafeaua?

A: Cofeina este un stimulent al sistemului nervos central, care poate ajuta la reducerea somnolentei și la îmbunătățirea stării de alertă și concentrare.

Q: Cum să scapi de dependența de cafea?

A: Pentru a scapa de aceasta dependenta, este recomandat să consumi treptat cantitati din ce in ce mai mici și să înlocuiești cafeaua cu alte bauturi sau alimente care nu conțin cafeina.

Q: Are beneficii consumul de cafea?

A: Da, consumul moderat de cafea poate avea beneficii precum stimularea metabolismului, îmbunătățirea stării de alertă și concentrare și reducerea riscului de afecțiuni precum diabetul de tip 2 și anumite tipuri de cancer.

Q: Ce se întâmplă atunci când renunțăm la consumul de cafea?

A: Atunci când renunțăm la consumul de cafea, putem experimenta simptome de sevraj precum dureri de cap, oboseală și iritabilitate, care pot dura câteva zile.

Q: De ce cafeaua poate provoca efecte adverse?

A: Cafeaua poate provoca efecte adverse în unele cazuri din cauza conținutului de cofeină și a reacțiilor individuale ale organismului la această substanta.

Q: Care este conținutul de cofeină în ceștile de cafea?

A: Conținutul de cofeină în ceștile de cafea variază în funcție de tipul de cafea și metoda de preparare, dar în general o ceasca de cafea obișnuită conține între 80 și 100 mg de cofeină.

Q: Poate fi cafeaua inlocuita cu energizantul?

Energizantele sunt adesea bogate în cofeină, acționând ca stimulente ale sistemului nervos central, similare cafelei. În timp ce consumul de energizante poate să pară o modalitate de a scăpa de dependența de cafea, acest lucru poate crea o altă formă de dependență, de data aceasta față de energizante. Dacă ne dorim să înlocuim cafeaua cu alte bauturi, cum ar fi ceaiul verde sau băuturile decofeinizate, ar trebui să o facem treptat. Decafeinizarea conține încă o mică cantitate de cofeină, dar poate fi o opțiune mai bună pentru a reduce treptat dependenta de cofeina.

Care sunt riscurile pentru sănătate asociate cu dependența de cafea?

Care sunt riscurile pentru sănătate asociate cu dependența de cafea? Cercetările indică faptul că dependența de cafea poate cauza insomnie, anxietate, tremurături musculare și iritabilitate. În cazuri extreme, pot apărea tahicardie și afecțiuni digestive. Este important să recunoaștem semnele dependenței și să căutăm ajutor specializat, cum ar fi dependenta de alcool tratament metode, pentru a evita consecințele negative asupra sănătății noastre.

Este dependenta de cafea legata de fobia de gandaci sau alte fobii?

Este dependenta de cafea legata de fobia de gandaci sau alte fobii? Desi nu exista o legatura directa intre dependenta de cafea si fobia de gandaci, simptome si tratament fobia de gandaci ar trebui sa fie abordate in mod separat pentru a-si rezolva impactul asupra indivizilor.

Concluzie:

Astfel, într-o lume în care fiecare dimineață începe cu ritualul sacru al unei cesti de cafea, rămâne esențial să reflectăm asupra legăturii noastre cu acest lichid îmbietor. În timp ce mulți dintre noi își încep ziua cu bucurie, savurând aroma și gustul inconfundabil al boabelor de cafea, nu trebuie să ignorăm subtilitatea dependenței fizice care se poate dezvolta treptat. Bautorii de cafea conștienți își dau seama că energia și plăcerea nu trebuie să fie legate de un obicei care devine o necesitate. Cand renuntam la consumul de cafea poate părea un pas dificil, dar, de fapt, este un gest de putere personală și autocontrol. Este un act prin care demonstrăm că suntem stăpâni pe propriile noastre obiceiuri și că dependenta fizică nu va dicta ritmul zilelor noastre. În timp ce ceștile de cafea continuă să se ridice în semn de salut către o nouă zi, să nu uităm că adevărata forță stă în capacitatea noastră de a alege și de a căuta echilibrul. Să învățăm să savurăm o ceasca de cafea fără să fim legați de ea, să privim cu bucurie fiecare înghițitură fără a cădea în capcana dependenței. Astfel, devenim băutorii de cafea conștienți, cei care decid să se bucure de aroma și gustul minunat, fără a deveni prizonierii boabelor de cafea. Referințe: (1)Meredith SE, Juliano LM, Hughes JR, Griffiths RR. Caffeine Use Disorder: A Comprehensive Review and Research Agenda. J Caffeine Res. 2013 Sep;3(3):114-130. doi: 10.1089/jcr.2013.0016. PMID: 24761279; PMCID: PMC3777290. (2)Rodak K, Kokot I, Kratz EM. Caffeine as a Factor Influencing the Functioning of the Human Body-Friend or Foe? Nutrients. 2021 Sep 2;13(9):3088. doi: 10.3390/nu13093088. PMID: 34578966; PMCID: PMC8467199. (3)Soós R, Gyebrovszki Á, Tóth Á, Jeges S, Wilhelm M. Effects of Caffeine and Caffeinated Beverages in Children, Adolescents and Young Adults: Short Review. Int J Environ Res Public Health. 2021 Nov 25;18(23):12389. doi: 10.3390/ijerph182312389. PMID: 34886115; PMCID: PMC8656548.

Leonard

Articole publicate: 144

Vezi pagina autorului

Redactat de Mihaela

Lasă un răspuns

Tulburarea de Stres Post Traumatic. Sindromul post-traumatic. Statistici. Simptome. Cauze. Diagnostic. Tratament

Tulburarea de Stres Post Traumatic (TSPT)/(PTSD – PostTraumatic Stress Disorder) poate apărea la oricine care a experimentat sau a fost martorul unui eveniment traumatizant, cum ar fi o agresiune sexuală, un accident de mașină sau un act de violență.

Programează o ședință cu un specialist Puterea Minții.

Programare

Aceste experiențe pot determina o serie de reacții, cum ar fi reexperimentarea evenimentului, evitarea anumitor situații, probleme cu somnul sau cu concentrarea, furie și anxietate. Este important să înțelegi că tulburarea de stres post traumatic poate fi tratată cu succes. Psihoterapia poate ajuta la gestionarea semnelor și la îmbunătățirea calității vieții. Unele metode de terapie care au demonstrat eficacitate în tratarea acestei tulburări includ terapia cognitiv-comportamentală și cea prin expunere. De asemenea, exercițiile fizice regulate, meditația și tehnicile de relaxare pot ajuta la reducerea simptomelor. În cazul în care ai experimentat simptomele TSPT/PTSD, noi te încurajăm să cauți ajutor. Dacă, pe de altă parte, ai prieteni care sunt în această situație, ține cont că e important pentru ei să știe că nu sunt singuri în această luptă, fii empatic și încearcă să le oferi sprijinul necesar și direcționează-i către specialist. Ține minte că TSPT nu definește persoana pe care o afectează și că există speranță și intervenții eficiente disponibile. Împreună putem ajuta la educarea și inspirarea celor care suferă de această afecțiune de sănătate mintală.

Ce este Tulburarea de Stres Post Traumatic?

Lumea Tulburării de Stres Posttraumatic (TSPT/PTSD) este o lume plină de provocări, de oameni care luptă zilnic cu această afecțiune. Contează foarte mult să înțelegi că nu ești singur și că există multe modalități de intervenție. Așadar, să începem cu începutul. Ce este acest sindrom TSPT? Ei bine, este o afecțiune mentală care apare după o experiență traumatică, cum ar fi războiul, un accident, o boală, un abuz fizic, emoțional sau verbal, agresiune fizică sau sexuală, moartea cuiva drag, o catastrofă naturală sau orice situație care îi provoacă cuiva o suferință emoțională puternică.

Printre manifestările tulburării se numără visele recurente, evitarea anumitor activități sau locuri, iritabilitatea, anxietatea excesivă. Tulburarea dezvoltată în urma unui eveniment traumatic poate fi dificil de diagnosticat, deoarece semnele sale pot fi ușor confundate cu alte afecțiuni mentale (depresia sau anxietatea generalizată). Aceasta poate fi dificil de tratat, dar nu imposibil. Există multe opțiuni de intervenție disponibile pentru oamenii cu tulburarea de stres post traumatic. Psihoterapia, medicamentele, tehnicile de gestionare a stresului sunt câteva dintre recomandările cuprinse în ghidul elaborat de Asociația Americană de Psihologie(2017). Psihoterapia este cea mai populară intervenție pentru că se concentrează pe ajutarea pacienților spre identificarea și înțelegerea propriilor gânduri și emoții legate de experiența lor traumatică. Terapia cognitiv-comportamentală (TCC) este una dintre cele mai eficiente intervenții disponibile pentru TSPT/PTSD. Aceasta se concentrează pe ajutarea pacienților în identificarea și schimbarea gândurilor și comportamentelor negative care îi afectează. Există și alte terapii disponibile, cum ar fi terapia de expunere, care ajută pacienții să-și confrunte și să-și depășească temerile legate de experiența lor traumatică. Medicamentele pot fi utile pentru tratarea anxietății sau depresiei asociate. Este indicat să reții că poate fi tratată cu succes, iar multe persoane care au fost diagnosticate cu această afecțiune au putut să-și continue viața în mod normal după intervenția adecvată.

Care sunt cauzele tulburării de stres post traumatic? Factori de risc

Cel mai adesea, experimentarea unei situații traumatizante poate duce la instalarea sindromului post traumatic. Există mai mulți factori de risc care pot contribui la apariția tulburării. Unii dintre aceștia includ: 1. Experiența directă a unei situații traumatizante – Persoanele care au fost expuse direct au un risc mai mare de a dezvolta sindromul de stres. 2. Istoricul de evenimente traumatizante – oamenii care au experimentat deja un eveniment traumatizant în trecut pot fi mai vulnerabile la apariția bolii. 3. Factorii genetici – Existența unor anumite gene poate crește riscul de dezvoltare a acestei tulburări. 4. Factori de mediu – Un mediu instabil sau un nivel ridicat de stres în viața de zi cu zi poate crește riscul de dezvoltare a tulburării de stres post traumatic. 5. Lipsa de sprijin social – cei care nu au parte de sprijin social suficient în viața de zi cu zi pot fi mai vulnerabili.

Pentru TSPT/PTSD nu există o singură cauză, oricine poate fi expus, iar semnele ei sunt o reacție normală la evenimente anormale. Este esențial să căutăm ajutor dacă ne confruntăm cu trauma și să încercăm să ne construim o rețea de sprijin social solidă. 🤔 Ce știi despre tulburarea de stres post traumatic? Află aici!

Statistici ale Tulburării de Stres Post Traumatic. Câte persoane suferă de tulburarea de stres post traumatic?

Studierea statisticilor poate oferi o imagine mai clară a impactului acestei afecțiuni asupra individului și societății în ansamblu. În această secțiune, vei descoperi cifrele alarmante care arată cât de răspândită este TSPT în rândul populației din întreaga lume. Potrivit American Psychiatric Association, aproximativ 60% din bărbații și 50% din femeile din SUA au experimentat cel puțin un eveniment traumatizant în viața lor. Dintre aceștia, aproximativ 8% dintre bărbați și 20% dintre femei dezvoltă tulburarea de stres post traumatic. Această diferență poate fi explicată prin faptul că femeile sunt mai predispuse să trăiască evenimente traumatizante, cum ar fi violența sexuală sau abuzul fizic și emoțional. Conform Manualului de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mentale DSM-5-TR (2022), utilizând criteriile DSM-IV, se estimează că în SUA 6,8 % dintre adulți dezvoltă pe parcursul vieții această suferință. Prevalența în rândul adolescenților din SUA care utilizează criteriile DSM-IV a variat de la 5,0% la 8,1% și o prevalență în ultimele 6 luni de 4,9% pentru adolescenți. În România nu există date oficiale privind prevalența acestei tulburări, manifestări similare fiind atribuie depresiei, care, conform Institutului Național de Sănătate Publică, afecta alte 45131 de persoane, în anul 2019. Centrul Național de Sănătate Mintală și Luptă Antidrog București realizează o descriere succintă a tulburării dar și a altor tulburări asociate acesteia, printre care depresia și anxietatea. Susceptibili de a suferi de aceasta nu sunt doar cei care trăiesc evenimente traumatizante în mod direct, ci și cei care sunt expuși la astfel de evenimente prin intermediul muncii lor, de exemplu, militarii care au fost implicați în conflicte armate sau medicii și asistentele medicale care au fost martore la traume și suferințe extreme. Mai mult, aceasta nu este o afecțiune limitată doar la anumite grupuri de vârstă sau de gen. Poate afecta oameni de toate vârstele și din toate grupurile de etnie și cultură. Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății stresul post traumatic este una dintre cele mai răspândite tulburări psihice în întreaga lume. Deși statisticile sunt alarmante, știm că există intervenții eficiente disponibile, iar recuperarea este posibilă. Prin educarea ta și a celor din jur, prin eliminarea stigmatului asociat cu afecțiunile psihice, îi putem încuraja pe cei în nevoie să caute ajutor.

Simptome ale Tulburării de Stres Post Traumatic. Cum se manifestă o persoană care suferă de sindromul de stres post traumatic?

Sindromul de stres post traumatic este o tulburare caracterizată în principal prin următoarele simptome: ▪️ Reexperimentarea evenimentului – Această experiență poate fi declanșată de imagini, sunete sau mirosuri care amintesc de evenimentul traumatizant. Poți să ai vise recurente sau să te gândești la episod în mod constant. ▪️ Evitarea și inhibarea – În încercarea de a evita amintirile traumatizante, poți evita anumite situații, persoane sau locuri care amintesc de episod. Poți de asemenea să-ți inhibi emoțiile și să-ți reduci capacitatea de a experimenta emoții pozitive. ▪️ Hipervigilența – Simți o tensiune crescută și o nevoie de a fi mereu alert. Poți avea dificultăți în a dormi, iritabilitate crescută și poți fi foarte sensibil la sunetele sau mirosurile din jur. ▪️ Tulburări de disociere – Acestea pot include pierderea memoriei sau sentimentul că evenimentul traumatizant nu s-a întâmplat cu tine. Acestea pot varia în intensitate și frecvență și pot apărea în diferite combinații la diferite persoane. În plus, acestea pot dura o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp.

Simptomele fizice

Sunt variate și pot fi confundate cu alte afecțiuni medicale. Printre acestea enumerăm:

dureri de cap
amețeli
greață, vărsături
transpirație excesivă
palpitații
tensiune musculară
tremurături sau convulsii, care pot fi declanșate de anumite evenimente sau situații ce amintesc de trauma suferită anterior

Factorii declanșatori pot include sunete puternice, luminile strălucitoare, mirosuri sau alți stimuli. Toate acestea pot altera capacitatea de funcționare a persoanelor afectate. Ele pot interfera cu activitățile zilnice și pot duce la izolare socială, probleme la locul de muncă și în relațiile personale. Tratarea cât mai curând posibil este necesară, iar aceasta poate include terapie, medicamente sau o combinație a acestora.

Simptome emoționale

Pot fi la fel de grave ca și cele fizice descrise anterior. Acestea pot afecta negativ atât starea de spirit, cât și stima de sine și relațiile sociale, iar printre cele mai comune se numără anxietatea, depresia și iritabilitatea. Anxietatea constantă se referă la teama de situații care ar putea declanșa amintiri dureroase sau frica de a nu fi în stare să facă față unei situații periculoase. Depresia poate fi frecventă, caracterizându-se prin sentimente intense de tristețe, disperare sau goliciune. Iritabilitatea este o trăsătură comună, cei afectați putând deveni ușor iritați, se pot enerva foarte repede sau pot deveni agresivi. Toate acestea pot duce la conflicte cu cei din jur, la oboseală sau la pierderea interesului pentru activități care înainte erau plăcute. Pot interfera, așadar, cu munca și cu activitățile de zi cu zi. În plus, persoanele cu TSPT pot avea reexperimentări ale amintirilor dureroase, sentimente de vinovăție sau de rușine, pot evita anumite locuri sau persoane și pot avea chiar gânduri de suicid.

Simptome cognitive

Indiciile cognitive ale tulburării de stres post traumatic includ o serie de probleme la nivelul atenției, memoriei, capacității de concentrare și a judecății. Apar dificultăți în concentrarea pe sarcini care necesită atenție îndelungată sau în amintirea unor detalii importante. Aceste caracteristici pot fi atât de severe încât pot realmente afecta capacitatea cuiva de a-și îndeplini sarcinile de la locul de muncă sau cele zilnice. Problemele cu judecata se regăsesc în ușurința distragerii de la o sarcină sau în dificultatea de a lua decizii, tocmai din cauza stresului constant pe care suferinzii îl resimt, sau a anxietății asociate. Dereglările la nivel cognitiv pot apărea imediat după situația traumatică sau mult mai târziu, pot fi adesea dificil de recunoscut sau pot fi confundate cu alte probleme, cum ar fi depresia sau anxietatea. De aceea, este esențială consultarea unui specialist în domeniu, care poate investiga și diagnostica corect, pentru ca apoi să poată stabili modalitatea recuperatorie adecvată (terapie, medicamente și alte intervenții). Alte strategii care pot susține gestionarea problemelor cognitive ale tulburării de stres post traumatic includ: ▪️ utilizarea tehnicilor de gestionare a stresului, cum ar fi meditația sau yoga ▪️ implicarea în activități care pot contribui la îmbunătățirea funcțiilor cognitive, de exemplu, jocurile de memorie sau lectura

Cum se face diagnosticarea în Tulburarea de Stres Post Traumatic

Diagnosticarea este un proces complex care implică evaluarea istoricului pacientului. Pe lângă observare, diagnosticarea exactă necesită evaluări și teste specializate.

Evaluarea inițială poate fi făcută de către un medic de familie, un psihiatru sau un psiholog. Aceștia pot utiliza diferite instrumente, cum ar fi chestionare sau interviuri structurate, pentru a evalua severitatea simptomelor și pentru a identifica alte afecțiuni care ar putea cauza semne similare. Aceștia pot evalua istoricul medical și psihologic al pacientului, dar și orice evenimente traumatizante recente sau anterioare care ar putea fi legate de starea prezentă.

Programează o ședință cu un specialist Puterea Minții.

Programare

Diagnosticarea Tulburării de stres post traumatic se face conform criteriilor DSM-5 (Manualul de Diagnostic și Statistică al Tulburărilor Mentale, ediția a 5-a), care o definește ca fiind o tulburare de anxietate care se dezvoltă ca urmare a experienței directe sau indirecte a unui eveniment traumatizant. Printre criteriile de diagnosticare, pacientul trebuie să prezinte simptome care au durat mai mult de o lună și care interferează semnificativ cu funcționarea zilnică. În plus, pentru a fi astfel diagnosticat, pacientul va îndeplini criteriile specifice legate de cele trei categorii principale de manifestări: reexperiențiale, evitante și de hiperstimulare, vor fi suficient de grave încât să producă o disfuncție semnificativă în planul personal și profesional ale pacientului. Dacă crezi că suferi de acest sindrom de stres, caută ajutor medical, psihiatric sau psihologic cât mai curând posibil. Identificarea timpurie poate duce stabilirea unei strategii precoce și la o recuperare mai rapidă.

Teste de evaluare pentru tulburarea de stres post traumatic care pot ajuta în punerea diagnosticului

Unul dintre cele mai utilizate teste de evaluare este Interviul Structurat pentru Tulburarea de Stres Post traumatic (SCID-5-PTSD). Acest interviu este utilizat pentru a evalua indiciile pentru prezența sindromului de stres și determină dacă un individ îndeplinește criteriile DSM-5 pentru diagnosticarea acestuia. SCID-5-PTSD este o metodă standardizată și structurată de evaluare care utilizează întrebări directe și clar formulate pentru a evalua istoricul traumatizant al pacientului și simptomatologia prezentă. O altă metodă de evaluare este Chestionarul de Evaluare a Tulburării de Stres Posttraumatic (PCL-5). Acest chestionar este un instrument de autoevaluare care are 20 de întrebări care acoperă simptomele de reexperimentare, evitare și hipervigilență. Scorurile PCL-5 pot fi utilizate în diagnosticare și monitorizare. Măsurile de auto-raportare, cum ar fi Inventarul Simptomelor Posttraumatice (PSI) și Chestionarul de Experiență a Traumei (TEC), sunt alte metode de evaluare utilizate în diagnosticarea tulburării de stres post traumatic. Aceste măsuri pot fi utilizate în vederea evaluării și a identificării istoricului traumatizant al pacientului. În plus, există și alte teste de evaluare care pot fi utilizate în diagnosticarea TSPT, cum ar fi Interviul Clinic Structurat pentru Tulburări de Achiziție de Informații (SCID-5-ADI-R) și Interviul Structurat pentru Tulburări de Personalitate (SCID-5-PD). Aceste interviuri sunt utile în identificarea altor tulburări mentale care pot fi asociate cu tulburarea discutată aici.

Niciunul dintre aceste instrumente de evaluare nu este singurul indicator al TSPT. În schimb, aceste teste ar trebui să fie utilizate împreună cu evaluarea clinică a simptomelor și a istoricului traumatic al pacientului. Diagnosticarea TSPT nu este ușoară, tocmai de aceea este necesară intervenția specialistului.

Diagnosticarea oficială a persoanelor care suferă de Tulburarea de Stres Post Traumatic

Diagnosticarea oficială este o etapă importantă în procesul de tratament a TSPT. În această secțiune, vei afla mai multe despre cum se face aceasta. TSPT este o afecțiune mentală recunoscută oficial de către organizații importante, ca Asociația Americană de Psihiatrie și Organizația Mondială a Sănătății. Aceste organizații au criterii specifice pentru a o diagnostica. Diagnosticarea oficială implică, de obicei, evaluarea de către un profesionist calificat, cum ar fi un psihiatru sau un psiholog clinician. În timpul evaluării, acesta va întreba despre istoricul medical și evenimentele care au dus la apariția semnelor, va utiliza criteriile specifice pentru a determina dacă pacientul îndeplinește sau nu criteriile de diagnosticare. Diagnosticarea are menirea de a obține intervenția adecvată pentru pacient. Tratamentele includ psihoterapie, medicamente și alte terapii complementare. Un diagnostic oficial poate atrage sprijinul din partea altor profesioniști din domeniul sănătății mintale, cât și din partea familiei și a prietenilor.

Care sunt Opțiunile de Tratament pentru Stres Post Traumatic?

Tipuri de terapie a tulburării de stres post traumatic

Există mai multe opțiuni de intervenție care s-au dovedit a fi eficiente în tratarea acestei tulburări. ▪️ Primul tip de terapie pe care îl poți explora este terapia cognitiv-comportamentală (TCC). Aceasta este una dintre cele mai studiate și eficiente terapii pentru tratarea în tulburării de stres post-traumatic. În cadrul TCC, terapeutul îi va ajuta pe pacienți să identifice gândurile și comportamentele negative care contribuie la stresul post traumatic, și îi va învăța să le înlocuiască cu gânduri și comportamente mai pozitive și constructive. ▪️ EMDR (Desensibilizare și Reprocesare prin Mișcare Oculară) – aceasta implică utilizarea mișcărilor oculare repetate în scopul de a reduce reactivitatea emoțională legată de amintirile traumelor și la restabilirea unui sentiment de control asupra experiențelor trecute. ▪️ Terapia prin expunere, în care pacienții sunt expuși treptat la amintirile și situațiile care le provoacă stres post traumatic, astfel încât să poată învăța să le gestioneze și să le depășească. Terapeuții pot utiliza și tehnicile de relaxare și meditație pentru a ajuta la reducerea nivelului de anxietate și la creșterea stării de bine. ▪️ Terapia de grup poate ajuta, de asemenea, pe cei care au trăit evenimente traumatice, deoarece le oferă oportunitatea de a împărtăși experiențele lor și de a primi sprijin de la ceilalți care trec prin situații similare.

Avantajele Terapiei Stresului Post Traumatic

▪️ este că este o abordare terapeutică bazată pe dovezi. Aceasta înseamnă că există cercetări și studii care au dovedit eficacitatea acestei terapii în tratarea bolii ▪️ este o terapie centrată pe pacient, ceea ce înseamnă că terapeutul lucrează împreună cu tine pentru a crea un plan de intervenție personalizat, adaptat nevoilor și preferințelor tale individuale ▪️ este o terapie cu durată relativ scurtă în comparație cu altele, pentru că se concentrează în principal pe abilitățile de gestionare a stresului și a anxietății și pe dobândirea unor mecanisme eficiente de coping într-un timp relativ scurt. Aceasta îi conferă accesibilitate și mai puține costuri decât alte forme de intervenție pe termen lung ▪️ nu implică utilizarea medicamentelor sau a altor intervenții invazive. Aceasta poate fi o opțiune atractivă pentru cei care doresc să evite efectele secundare ale medicamentelor sau să evite procedurile medicale dureroase ▪️ poate fi combinată cu alte terapii complementare, cum ar fi yoga sau meditația, pentru a crește eficacitatea intervenției ▪️ îmbunătășește abilitățile de comunicare și interacțiune socială, încrederea în sine și stima de sine

Opțiuni de Tratament pentru Tulburarea de Stres Post Traumatic

Medicamente pentru simptomele tulburării de stres post traumatic

Medicația poate fi o optiune viabilă pentru vindecare, dar cu condiția utilizării cu precauție și sub supravegherea unui medic specialist. Există câteva clase de medicamente care pot fi prescrise în TSPT cum ar fi antidepresivele, anxioliticele si antipsihoticele, dar nu există un cură medicamentoasă standard pentru această afecțiune. ▪️ Antidepresivele, cum ar fi inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei, pot fi utile, deoarece reduc intensitatea anxietății si depresiei. ▪️ Anxioliticele, cum ar fi benzodiazepinele, pot fi prescrise pentru reducerea anxietății și a stării de panică, dar pot duce la dependență și abuz. ▪️ Antipsihoticele pot fi prescrise pentru gestionarea fi halucinațiilor sau delirulului, dar pot avea efecte secundare severe și necesită a fi prescrise cu precauție. Medicamentele nu sunt întotdeauna soluția optimă și pot avea efecte secundare negative. De aceea, discută cu medicul tau despre beneficiile si riscurile tratamentului medicamentos. Dacă te-ai informat cu privire la alternativele terapeutice disponibile și totuși l-ai ales pe cel medicamentos, atunci ai grijă să le iei exact așa cum ți-au fost prescrise și să nu le întrerupi fără a vorbi cu medicul tău. Unele medicamente pot necesita o reducere treptată a dozei pentru a evita efectele de retragere.

Terapii alternative

▪️ Acupunctura constă în inserarea unor ace subțiri în anumite puncte ale corpului, pentru a stimula anumite zone și a reduce tensiunea și durerea. Studiile au arătat că acupunctura poate fi eficientă în reducerea simptomelor de anxietate și depresie asociate cu tulburarea de stres post traumatic. ▪️ Terapia prin artă include pictura, sculptura, dansul sau chiar scrierea. Această terapie permite pacienților să își exprime emoțiile prin intermediul artei și să elibereze tensiunea acumulată. Prin utilizarea terapiei prin artă, pacienții pot descoperi noi modalități de a-și exprima sentimentele și pot învăța să își gestioneze mai bine stresul și anxietatea.

▪️ Terapia prin muzică este o altă opțiune care poate fi benefică. Această terapie constă în ascultarea sau crearea de muzică pentru regăsirea echilibrului emoțional. ▪️ Terapia prin mișcare constă în utilizarea mișcării și a exercițiilor de mișcare pentru a elibera tensiunea acumulată și a reduce stările de anxietate și depresie. Cu ajutorul terapiilor alternative, poți găsi noi modalități de a-ți gestiona stresul și anxietatea și îți poți îmbunătăți considerabil viața.

Cum să gestionezi stresul post traumatic când ești expus la traume

Îți poți dezvolta abilitățile de gestionare a stresului, cum ar fi tehnici de respirație, yoga sau meditație. Încearcă să menții o dietă alimentară sănătoasă și să faci exerciții fizice în mod regulatregulat, deoarece acestea au fost dovedite a fi eficiente în reducerea nivelului de stres. Caută să îți recunoști propriile limite și să soliciți ajutor dacă ai nevoie. De exemplu, dacă lucrezi într-un mediu care te expune la evenimente traumatice, poți beneficia de consiliere sau terapie înainte sau după aceste evenimente. Acordă-ți o pauză atunci când simți că ai nevoie.

Opțiuni de tratament. Cum să te îngrijești după un eveniment traumatic?

Dacă ai experimentat o traumă: ✔️ primul lucru pe care îl poți face este să îți iei timp pentru a te recupera după aceasta. În cazul unui accident sau a unei situații periculoase, ar fi bine să stai câteva zile acasă sau să îți iei o pauză de la activitățile obișnuite pentru a te concentra pe propria ta recuperare. Permite-ți să simți toate emoțiile și să procesezi ceea ce s-a întâmplat în propriul tău ritm. Aceasta poate să ajute la reducerea șocului emoțional și la prevenirea stresului după traumă ✔️ menține-ți o rutină regulată de somn, alimentație și exercițiu fizic. O alimentație sănătoasă, bogată în vitamine și nutrienți, exercițiile fizice regulate, contribuie la reducerea stresului și a anxietății, la îmbunătățirea stării tale de spirit și a nivelului de energie. Evită alcoolul și drogurile, deoarece acestea pot afecta în mod negativ starea ta emoțională și fizică ✔️ asigură-te că ai o rețea de sprijin solidă, formată din prieteni și familie. După un eveniment traumatic, este normal să te simți anxios sau trist. Amintește-ți că reacționezi normal la evenimente anormale. Este important să îți permiți să simți aceste emoții, dar și să cauți sprijin și ajutor atunci când ai nevoie. Vorbește cu oamenii care te înțeleg și te susțin și care pot fi acolo pentru tine în momentele dificile ✔️ găsește activitățile care îți plac și care te ajută să te simți mai bine, și asigură-te că le faci regulat ✔️ ia în considerare psihoterapia ca o măsură preventivă pentru a-ți dezvolta strategii de gestionare a stresului și a anxietății În cazul în care lucrezi într-un domeniu care te expune la evenimente traumatice, cum ar fi serviciile de urgență sau armata, asigură-te că urmezi protocoalele de siguranță și că beneficiezi de servicii de asistență psihologică disponibile. Cu ingrijirea adecvată, vei fi în măsură să depășești evenimentul traumatic, să te simți mai puternic și mai echilibrat. Există foarte mulți oameni care dezvoltă tulburarea de stres post traumatic. Deși poate fi o afecțiune dificilă, există numeroase tipuri de intervenție unde poți găsi ajutor. Caută sprijin profesional, interesează-te de diferitele tipuri de tratament, alege-l pe cel care simți că ți se potrivește și acordă răgaz și atenție îngrijirii sănătății trupului și minții tale. Găsește activitățile care îți aduc bucurie și relaxare și conectează-te cu oamenii din viața ta. Cu timpul, poți învinge această tulburare și poți începe să te bucuri din nou de viață.

Cum pot simptomele de stres post-traumatic fi tratate prin reconstrucția sensului în traumă?

Tratamentul stresului post-traumatic poate beneficia de terapia care se concentrează pe reconstrucția sensului în traumă. Această abordare se axează pe regândirea și reinterpretarea evenimentelor traumătice, ajutându-i pe cei afectați să-și regăsească echilibrul emoțional și să depășească simptomele persistente.

Ce sunt simptomele comune ale tulburării de stres post-traumatic și care este cel mai eficient tratament pentru aceasta?

Simptomele comune ale tulburării de stres post-traumatic includ flash-uri recurente și amintiri traumatice, anxietate și insomnie. Testul pentru stres post-traumatic implică evaluarea simptomelor și a impactului asupra vieții de zi cu zi. Terapia cognitiv-comportamentală este adesea considerată cel mai eficient tratament pentru această tulburare.

Concluzie

Îți mulțumesc pentru că ai citit acest articol despre Tulburarea de Stres Post Traumatic. Sper că informațiile și sfaturile oferite ți-au fost de ajutor și te-au ajutat să înțelegi mai bine această afecțiune și cum poți să te îngrijești după un eveniment traumatic.

Programează o ședință cu un specialist Puterea Minții.

Programare

Modalitățile de manifestare ale TSPT pot fi diferite de la o persoană la alta și nu există o soluție universală pentru a trata această afecțiune. Cu toate acestea, există multe optiuni de tratament disponibile pentru a instala starea generală de bine. În concluzie, dacă te confrunți cu simptome acestei tulburări, nu trebuie să te simți singur sau mai rău, judecat. Mulți oameni dezvoltă această tulburare după un eveniment major în viață. Mulți dintre ei găsesc modalități eficiente de a face față simptomelor. Nu ezita să ceri ajutor și sprijin din partea familiei, prietenilor sau a profesioniștilor în sănătate mintală.

În cazul în care ai asistat la un eveniment traumatic, dacă ai nevoie de ajutor sau îți faci griji cu privire la starea ta psihică, apelează cu încredere deplină la un specialist. Aceștia îți pot oferi sprijinul și resursele necesare pentru a-ți îmbunătăți starea și a te recupera după o traumă. Sperăm că acest articol ți-a fost de ajutor și te încurajăm să acorzi atenție stării tale fizice, mintale și emoționale și să iei măsuri în consecință pentru a te îngriji și a-ți îmbunătăți viața.

Referințe

Quan, L., Zhen, R., Yao, B., & Zhou, X. (2020). Traumatic exposure and posttraumatic stress disorder among flood victims: Testing a multiple mediating model. Journal of Health Psychology, 25, 283 – 297. Nwoga, C.N., Audu, M.D., & Obembe, A. (2016). Prevalence and correlates of posttraumatic stress disorder among medical students in the University of Jos, Nigeria. Nigerian journal of clinical practice, 19 5, 595-9 .

Mihaela

Articole publicate: 20

Vezi pagina autorului

Redactat de Eugen Popa

Lasă un răspuns

Deși poate fi normal să te simți îngrijorat sau neliniștit cu privire la propria sănătate, frica de boală devine o problemă atunci când afectează calitatea vieții și interferează cu activitățile zilnice. Mulți oameni se simt nesiguri în legătură cu starea lor de sănătate și încep să se gândească la cele mai rele scenarii posibile.

Suferi de Ipohondrie?

Programează o ședință cu un specialist Puterea Minții.

Programare

Într-o societate în care informațiile despre boală sunt la îndemână și sunt adesea amplificate de mass-media, frica de boală a devenit o problemă obișnuită. Odată cu dezvoltarea tehnologiei și cu accesul la informație din ce în ce mai facil, frica de boală poate fi exacerbată.

Această frică poate avea consecințe majore asupra vieții de zi cu zi a oamenilor, inclusiv evitarea interacțiunilor sociale sau a activităților care ar putea duce la expunerea la posibile boli.

În plus, frica de boală poate duce la căutarea excesivă de informații despre boli și simptome, iar această obsesie poate conduce la anxietate și stres cronic, care la rândul lor pot avea impact asupra sănătății mentale și fizice.

Este important să înțelegem că, deși informațiile sunt utile, excesul de informații poate fi dăunător și poate crește anxietatea și fobia de boală.

Ce Este Frica de Boală?

Frica de boală reprezintă o emoție negativă intensă, caracterizată de teama exagerată de a dezvolta o anumită boală sau de a avea simptome fizice care indică prezența unei afecțiuni medicale. Deși frica de boală și ipohondria sunt adesea folosite în mod interschimbabil, există o diferență subtilă între cele două.

Ipohondria este o tulburare psihologică mai gravă, caracterizată de preocuparea exagerată și constantă pentru propria sănătate, împreună cu teama irațională și persistentă de a avea o boală gravă, chiar și în absența unor semne sau simptome evidente.

De asemenea, ipohondria poate fi asociată cu o compulsie obsesivă de a căuta informații despre sănătate și cu o teama persistentă de a fi diagnosticat greșit de către medici.

Cum Ne Afectează Frica De Boală?

Vom explora mai departe cauzele fricii de boală, modul în care afectează oamenii și cum poate fi tratată.

Îți vom oferi sfaturi utile și informații practice pentru a-ți gestiona această frică și, implicit, a te putea bucura de o viață fericită. Este important să înțelegem că frica de boală poate fi depășită și că există resurse și ajutor disponibile pentru a face față acestei emoții debilitante.

Un prim pas în acest sens îl constituie importanța recunoașterii anxietății legate de boală, deoarece aceasta ne poate afecta foarte mult calitatea vieții, dar mai ales sănătatea mentală.

În primul rând, frica de boală poate duce la evitarea activităților și experiențelor care sunt percepute ca fiind riscante pentru sănătate. Acest lucru poate duce la un nivel ridicat de anxietate și o calitate scăzută a vieții, deoarece îți limitezi posibilitățile de a experimenta și de a trăi viața la maximum.

De asemenea, frica de boală poate fi un factor important în dezvoltarea unor afecțiuni mintale, cum ar fi anxietatea și depresia. În acelasi timp, anxietatea legată de boală poate afecta și comportamentul unei persoane, cum ar fi evitarea testelor medicale sau a vizitelor la medic.
Acest lucru poate duce la neglijarea unor simptome sau afecțiuni grave și la o îngrijire medicală necorespunzătoare.

Iată de ce conștientizarea acestei frici, un diagnostic timpuriu și căutarea ajutorului potrivit pentru a o gestiona într-un mod sănătos și eficient devin prioritare pentru orice persoană susceptibilă de a avea anxietate de boală sau ipohondrie.

🤔 Tu ce știi despre frica de boală? Verifică-ți cunoștințele aici!

Cauzele Fricii de Boală

A. Factori psihologici

Factorii psihologici reprezintă una dintre cauzele principale ale fricii de boală. Printre acești factori se numără experiențele anterioare cu boli grave, stresul și anxietatea.

Experiențele anterioare cu boli grave pot declanșa frica de boală, în special dacă acestea au fost traume sau au implicat persoane apropiate. Aceste experiențe pot provoca o anxietate constantă și o preocupare obsesivă pentru propria sănătate.

Cercetările arată că persoanele care au avut experiențe anterioare cu boli grave sau care au avut membri ai familiei cu astfel de afecțiuni au un risc mai mare de a dezvolta frica de boală.

Stresul este, de asemenea, un factor important care poate duce la frica de boală. Situațiile stresante, cum ar fi problemele de sănătate ale unei persoane dragi sau dificultățile financiare, pot contribui la creșterea anxietății și la preocuparea excesivă cu privire la propria sănătate.

Cercetările arată o corelație pozitivă semnificativă între nivelul de stres și ipohondrie la adulții tineri din România, (Relația dintre stres și ipohondrie la adulții tineri).¹

Aceasta înseamnă că, cu cât nivelul de stres al unei persoane este mai mare, cu atât este mai probabil să prezinte simptome de ipohondrie.

De asemenea, femeile sunt mai predispuse la dezvoltarea ipohondriei decât bărbații și persoanele cu un nivel mai mare de educație au o tendință mai scăzută de a fi ipohondriace. Se evidențiază aici importanța gestionării stresului și a anxietății în prevenirea sau reducerea simptomelor de ipohondrie la adulții tineri.

frica_de_boala

Anxietatea este, de asemenea, legată de frica de boală. Cel care suferă de anxietate de boală poate avea o preocupare excesivă pentru sănătate și poate fi obsedat de simptome fizice minore, interpretându-le ca semne ale unei boli grave.

Personalitatea poate fi un factor important în dezvoltarea fricii de boală. În general, înțelegerea și identificarea factorilor psihologici care contribuie la frica de boală pot fi primii pași importanți în abordarea acestei probleme.

Mai exact, persoanele cu o personalitate anxioasă sau cu tulburare ipohondriacă, care sunt înclinate să își facă griji excesive cu privire la sănătatea lor, pot fi mai susceptibile să dezvolte această boală.

Un studiu publicat în Journal of Anxiety Disorders a constatat că oamenii care au tulburare obsesiv-compulsivă au prezentat o sensibilitate crescută la simptomele somatice, ceea ce a dus la creșterea anxietății legate de sănătate și la preocupări excesive cu privire la sănătatea lor. ²

Persoanele cu tendințe obsesiv-compulsive (TOC) pot fi mai susceptibile la frica de boală și la anxietatea legată de sănătate. Acestea au adesea preocupări exagerate pentru igienă și de evitare a germenilor, a infecțiilor.

De asemenea, persoanele care au tendințe de dependență și care se bazează mai mult pe alții pentru a-și gestiona emoțiile pot fi mai afectate de frica de boală.

Un studiu care susține această ipoteză a fost realizat în 2015 de către Starcevic și colegii săi și publicat în jurnalul “Journal of Psychosomatic Research”.³ Acest studiu a arătat că anxietatea și dependența de ceilalți pentru susținere emoțională sunt factori de risc semnificativi pentru dezvoltarea ipohondriei.

Este important să înțelegem că toti acești factori psihologici nu determină neapărat apariția fricii de boală, ci doar o fac mai probabilă, precum si faptul ca nu sunt singurii factori implicați în apariția fricii de boală.

Alți factori, precum predispoziția genetică, experiențele traumatice sau condițiile medicale existente, pot juca un rol important. De exemplu, teama de boală poate avea și cauze emoționale. Unele dintre acestea includ frica de moarte, frica de pierdere a controlului, frica de suferință și frica de abandon. Aceste emoții pot fi declanșate de traumele din trecut, de experiențe neplăcute sau de situații stresante actuale.

Cineva care a pierdut un membru al familiei din cauza unei boli grave poate dezvolta o frică obsesivă de boală, iar persoanele care au un istoric de abuz sau traume pot dezvolta frica de boală ca un mecanism de apărare împotriva durerii emoționale.

B. Factori sociali și culturali

Diferențe culturale

În ceea ce privește factorii sociali și culturali care pot influența frica de boală, trebuie să știi că aceștia sunt foarte importanți și pot varia de la o cultură la alta. În unele culturi, purtarea unei măști este văzută ca un semn de respect față de ceilalți și este întâlnită frecvent în timpul sezonului gripal, în timp ce în alte culturi poate fi văzută ca o formă de dispreț sau o afișare a fricii excesive.

Sprijinul social

Modul în care o persoană se confruntă cu frica de boală mai poate fi influențată de nivelul de sprijin social. Persoanele cu un nivel ridicat de sprijin social au fost asociate cu o reducere a anxietății legate de boală și cu o probabilitate mai mică de a căuta informații inexacte sau false.

În plus, în anumite culturi, ideea de a cere ajutor sau de a admite că ai nevoie de ajutor poate fi privită ca o slăbiciune sau o rușine.

Este important să știi că este perfect normal să ceri ajutor atunci când te simți copleșit de frica de boală și că există multe resurse disponibile pentru a te ajuta să faci față acestei situații

Mediatizarea bolilor

Mediatizarea bolilor are, de asemenea , o influență semnificativă asupra fricii de boală.

Cu cât o boală primește mai multă atenție în media, cu atât este mai probabil ca oamenii să fie afectați de frică și anxietate legate de acea boală. Acest lucru a fost evident în cazul pandemiei de COVID-19, care a generat un nivel ridicat de anxietate în rândul populației. ⁴

Dacă adaugăm si contribuția stigmei sociale legată de anumite boli la teama nejustificată de boală, înțelegem de ce cunoașterea acestor factori și luarea măsurilor pentru a-i gestiona pot ajuta la reducerea anxietății legate de boală și la o mai bună gestionare a ipohondriei.

Impactul Pe Care Îl Are Frica De Boală Asupra Sănătății Mintale Și Fizice

A. Impactul asupra sănătății mintale

Depresia și anxietatea

Frica de boală poate duce la apariția depresiei și anxietății. Oamenii care se tem de boală pot avea gânduri obsesive și pot fi mereu îngrijorați de starea lor de sănătate, chiar dacă nu există nicio problemă medicală reală, ne relevă studiul publicat în jurnalul “Psychology, Health & Medicine” în 2020. ⁵

Suferi de Ipohondrie?

Programează o ședință cu un specialist Puterea Minții.

Programare

Consumul excesiv de medicamente

Un consum excesiv de medicamente, chiar și atunci când nu este necesar poate fi o consecință a fricii de boală.

Persoanele ipohondriace pot căuta mereu tratamente, chiar dacă nu au nicio problemă medicală reală sau dacă simptomele lor sunt minore.

Acest lucru poate duce la un consum excesiv de medicamente, care pot avea efecte secundare și pot dăuna sănătății. Într-un studiu realizat în rândul persoanelor care se tem de boală, s-a constatat că acestea erau mai predispuse să ia medicamente decât grupul de control (Salkovskis et al., 2000).

Izolarea socială

Frica de boală poate duce la izolare socială. Cei care suferă de ipohondrie pot evita contactul cu alti oameni sau pot refuza să iasă din casă, din cauza fricii de a se infecta cu o boală sau de a fi expuse unor factori de risc.

Acest lucru poate duce la izolare socială, care poate agrava simptomele de anxietate și depresie. Într-un studiu realizat în rândul persoanelor care se tem de boală, s-a constatat că acestea erau mai izolate social decât grupul de control (Taylor et al., 1996).

B. Impactul asupra sănătății fizice:

Evitarea examinărilor medicale

Frica de boală poate determina evitarea examinărilor medicale și a testelor de rutină, ceea ce poate duce la imposibilitatea de a detecta semnele unei boli grave și, prin urmare, la o intervenție tardivă.

Dacă eviți să-ți faci teste medicale sau să mergi la medic din teama că vei fi diagnosticat cu o afecțiune, există riscul să nu identifici anumite simptome care, dacă ar fi descoperite la timp, te-ar ajuta să tratezi cu succes o boală serioasă.

Neglijarea altor afecțiuni medicale

Uneori frica de boală poate determina neglijarea altor afecțiuni medicale și acordarea atenției doar simptomelor care par a fi legate de acea teamă.

De exemplu, dacă te temi că ai cancer, poți ignora simptomele altor afecțiuni medicale, cum ar fi o infecție urinară sau o afecțiune a pielii, crezând că sunt neînsemnate în comparație cu frica ta.

A nu vedea simptome reale si a acuza simptome somatice sunt semne specifice persoanelor cu anxietate de boală.

Autodiagnosticarea și automedicația

Autodiagnosticarea și automedicația reprezintă și ele o consecință a stărilor de anxietate legate de sănătate.

În loc să meargă la medic, ipohondriacii încearcă să-și pună singuri diagnostice și să se trateze tot singuri.

Acest lucru poate duce la utilizarea inadecvată a medicamentelor, la supradozaj, intoxicație și alte efecte secundare nedorite cu consecințe negative asupra sănătății.

Cum Ne Depășim Frica De Boală?

A. Consultarea unui specialist

Dacă ai dificultăți în a face față fricii de boală, este important să cauți ajutor de specialitate.

Un psiholog sau psihiatru sau psihoterapeut poate ajuta la gestionarea stării de anxietate și la dezvoltarea unor tehnici eficiente de a face față.

Psihoterapia și terapia cognitiv-comportamentală (TCC) sunt două opțiuni eficiente de tratament în cazul persoanelor cu ipohondrie. Terapia cognitiv-comportamentală te ajută să înveți cum să identifici și să schimbi gândurile negative și comportamentele asociate cu frica de boală.

În plus, medicul tău poate recomanda un specialist care te poate ajuta să înveți tehnici eficiente de reducere a stresului și a anxietății. Acesta poate fi o resursă valoroasă în informarea corectă asupra bolii și tratamentelor disponibile, precum și în gestionarea îngrijorărilor și temerilor legate de sănătate.

B. Tehnici de relaxare și meditație

Printre tehnicile care te pot ajuta să reduci stresul și stările de anxietate se numără: meditația, yoga, respirația profundă, tai chi și alte tehnici de relaxare musculară.

Aceste tehnici pot ajuta la reducerea tensiunii arteriale, la îmbunătățirea funcției imune și la reducerea nivelului de hormoni de stres, cum ar fi cortizolul. De exemplu, una dintre tehnici este meditația mindfulness, care implică concentrarea asupra prezentului și observarea gândurilor și sentimentelor fără a le judeca.

O altă tehnică este respirația controlată, care implică respirația profundă și concentrarea pe ritmul respirației.

C. Schimbarea percepției asupra bolii

Poate una dintre cele mai importante modalități de a depăși teama de boală este de a schimba percepția despre boală. În loc să o vezi ca pe o amenințare permanentă, mai degrabă gândește-te la corpul tău și adu-ți aminte că acesta are capacitatea de a se vindeca și de a se regenera.

De asemenea, trebuie să înțelegi că nu toate simptomele sunt semne ale unei boli grave. Unele simptome sunt normale și nu reprezintă o problemă majoră de sănătate.

Frica de boală este adesea legată de percepția negativă a bolii. Schimbarea acestei percepții poate ajuta la depășirea fricii de boală. Un prim pas poate fi informarea corectă asupra bolii și tratamentelor disponibile.

De asemenea, este important să se înțeleagă faptul că majoritatea bolilor pot fi tratate și vindecate, iar mulți oameni trăiesc mult timp cu boli cronice. Depășirea fricii de boală poate fi un proces lung și dificil, dar posibil.

Concluzie

Deși frica de boală este o reacție naturală a corpului uman și o anumită măsură de precauție este benefică pentru menținerea sănătății, atunci când această frică devine excesivă și ne împiedică să ne desfășurăm activitățile de zi cu zi, trebuie să luăm măsuri pentru a o depăși.

Un prim pas este să ne educăm și să ne informăm în mod adecvat. Nu trebuie să ne bazăm pe informațiile greșite sau pe miturile despre sănătate, ci să căutăm surse de încredere și să verificăm informațiile înainte de a le accepta ca adevăruri absolute.

Schimbarea percepției noastre asupra bolii este un alt pas important în depășirea fricii de boală. În loc să o vedem ca pe o amenințare iminentă, putem să o vedem ca pe o oportunitate de a ne îngriji de sănătatea noastră și de a fi proactivi în prevenirea bolilor.

În final, sper că acest articol te-a ajutat să îți înțelegi mai bine frica de boala și cum poți să o gestionezi. Această înțelegere este esențială pentru a putea face față provocărilor legate de sănătate și pentru a lua decizii informate în legătură cu îngrijirea personală.

Nu uita că suntem cu toții în această călătorie împreună și că există întotdeauna speranță și soluții pentru orice problemă.

Suferi de Ipohondrie?

Programează o ședință cu un specialist Puterea Minții.

Programare

Plan de acțiune pentru a învinge frica de boală și a trăi o viață fără anxietate:

Fii conștient de gândurile tale: începe să observi gândurile negative care îți trec prin cap și încearcă să le înlocuiești cu gânduri pozitive.
Informează-te corect: documentează-te despre boala care îți cauzează frica și învață despre modul în care poți să previi și să tratezi această boală.
Adoptă un stil de viață sănătos: alimentează-te sănătos, fă mișcare regulat și odihnește-te suficient.
Găsește o modalitate de relaxare care ți se potrivește: poate fi meditație, yoga, respirația profundă sau alte activități care îți aduc liniște interioară.
Învață să gestionezi stresul: identifică sursele de stres din viața ta și găsește modalități de a le reduce sau elimina.
Discută cu cineva: vorbește cu un prieten, un membru al familiei sau un specialist dacă simți că nu poți face față singur anxietății tale.
Învață tehnici de a face față anxietății: poți să înveți tehnici de relaxare sau tehnici de a face față gândurilor negative.
Fă planuri pozitive pentru viitor: concentrează-te pe obiective și planuri care îți aduc bucurie și îți îmbunătățesc viața.
Creează o rutină stabilă: stabilește o rutină care îți oferă predictibilitate și control asupra vieții tale.
Fii blând cu tine: amintește-ți să fii blând cu tine însuți și să nu te critici prea mult pentru gândurile tale.

Referințe

¹ Bodea, I.M., Vîrgă, D., & Opre, A. (2018). Relația dintre stres și ipohondrie la adulții tineri. Revista de Cercetare și Intervenție Socială, 62, 7-18.

² “Somatization in obsessive-compulsive disorder: Results from an international study” publicat in Journal of Anxiety Disorders, volumul 29, noiembrie 2014, paginile 102-107, Blaise A. Frederick, Megan M. Williams, Adam B. Sudheimer, Andreea C. Gădău, Kiara R. Timpano, Dean McKay, Eric A. Storch.

³ “Anxiety and depression in hypochondriasis: The relationship with alexithymia and coping strategies” realizat în 2015 de către Starcevic și colegii săi și publicat în jurnalul “Journal of Psychosomatic Research”.

⁴ Schimmenti, A., Billieux, J., & Starcevic, V. (2020). The Four Horsemen of Fear: An Integrated Model of Understanding Fear Experiences During the Covid-19 Pandemic. Clinical Neuropsychiatry, 17, 41 – 45.

⁵ “Hypochondriasis and excessive health concerns: on the mediating role of metacognitive beliefs” a fost realizat de Alberto Boccolini și a fost publicat în jurnalul “Psychology, Health & Medicine” în 2020

Eugen Popa

Salut, sunt Eugen Popa și de la o vârstă fragedă m-au pasionat tainele minții și a inimii. Acest lucru m-a determinat să studiez tot ce puteam ca să pot ajunge...

Articole publicate: 266

Vezi pagina autorului

Redactat de Laura Badea

Lasă un răspuns

Te-ai întrebat vreodată de ce unii oameni acționează diferit față de alții? Se pare că aceste diferențe de comportament pot fi adesea atribuite diferențelor dintre tipurile de personalitate.

Tipurile de personalitate reprezintă categorii care tind să împărtășească trăsături, valori și comportamente similare. În acest articol, vom explora diferitele tipuri de personalitate și modul în care acestea se manifestă în viața noastră.

Conceptul de ”tip de personalitate” nu este unul nou; de secole, oamenii au încercat să înțeleagă de ce anumite persoane acționează în anumite moduri. De la filozofii antici, precum Platon și Aristotel, până la psihologii moderni, precum Carl Jung și Sigmund Freud, mulți au încercat să clasifice comportamentul uman în grupuri distincte.

Înțelegând mai bine tipurile de personalitate, putem obține o mai bună înțelegere a propriului nostru comportament, cât și a celor din jurul nostru. Putem afla cum afectează propriul tip relațiile noastre cu ceilalți și deciziile pe care le luăm în viață.

Așadar, hai să descoperim secretul din spatele acestora!

Psihologia Tipurilor De Personalitate

Psihologia oferă o descriere mai profundă a tipurilor de personalitate și a modului în care acestea se dezvoltă. Această cunoaștere poate fi folosită pentru a ne înțelege mai bine pe noi înșine și relațiile noastre cu ceilalți.

Iată patru factori importanți pe care psihologii i-au identificat și care pot influenţa modul în care interacţionăm cu ceilalţi:

• Temperamentul – Acesta este un factor genetic, care este responsabil pentru ritmul biologic al persoanei, cum ar fi starea de spirit și comportamentul obişnuit.

• Caracteristicile cognitive – Acestea sunt abilităţile mentale ale unei persoane, cum ar fi capacitatea intelectuală sau flexibilitatea gândirii. Aceste caracteristici joacă un rol important în ceea ce priveşte felul în care percepem lumea și ne raportăm la ea.

• Experienţele din copilărie – Experienţele din copilărie pot influența modul în care o persoană reacţionează la anumite situaţii sau evenimente, precum și relaţia cu ceilalţi.

• Valorile personale – Acestea se referă la principii morale pe care o persoană le consideră importante, precum respectul faţă de ceilalţi sau responsabilitatea faţă de propriile decizii. Valorile personale joacă un rol major în modul în care interacționăm cu alții și în relația dintre noi și mediul extern.

Prin luarea în considerare a tuturor acestor factori, putem să ne înțelegem mai bine personalitatea și să ne adaptăm mai ușor la schimbările vieții. Ne putem recunoaște trăsăturile individuale și putem face alegerile potrivite pentru a obține rezultatele dorite, atât în viața profesională cât și în cea personală!

Tipurile De Personalitate

Fiecare tip de personalitate are propriile sale avantaje și dezavantaje și poate fi folosit pentru a ne ajuta să ne descoperim mai bine și să înțelegem mai bine relația noastră cu ceilalți.

De aceea este indicat să fim conștienți de aceste tipuri, deoarece putem să le folosim în mod constructiv când interacționăm cu alte persoane.

Adesea, unii dintre noi pot avea tendința de a se identifica mai mult cu un anumit tip de personalitate decât altele. Cu toate acestea, este important să ne amintim că fiecare tip are o varietate de calităţi pe care le putem folosi la fel de bine şi nu trebuie să limităm abilitațile noastre doar la un singur tip.

Importanța Cunoașterii Tipurilor de Personalitate

Prin înțelegerea tipului nostru de personalitate, putem să ne identificăm abilitățile și limitele noastre, precum și să aflăm ce anume ne motivează și ne aduce satisfacție în viață. De asemenea, cunoașterea tipului nostru ne poate ajuta să ne dezvoltăm abilitățile sociale, să avem relații mai bune cu ceilalți și să ne îmbunătățim abilitățile de comunicare.

În aceeași măsură, cunoașterea tipurilor de personalitate poate fi un avantaj atunci când vine vorba de înțelegerea celor din jur, întrucât ne poate ajuta să interacționăm cu ei într-un mod mai eficient și empatic. De exemplu, prin înțelegerea tipului de personalitate al unui coleg de muncă sau al unui prieten, putem să aflăm cum să lucrăm mai bine împreună sau să ne ajutăm reciproc în momentele de nevoie.

Un avantaj major poate fi reprezentat de reducerea conflictelor și a tensiunilor în relațiile interpersonale. De exemplu, înțelegerea faptului că o persoană este un extravertit care iubește să socializeze ne poate ajuta să nu interpretăm greșit comportamentul său și să nu îl judecăm ca fiind superficial sau insensibil.

Cele 16 Tipuri de Personalitate: Ghidul Complet

Suntem cu toții unici și avem o serie de trăsături care ne diferențiază de ceilalți. Cu toate acestea, psihologia a creat un sistem de clasificare a personalității care ne poate ajuta să ne înțelegem mai bine pe noi înșine și pe cei din jurul nostru.

Acest sistem de clasificare a tipurilor de personalitate și a fost dezvoltat de către Isabel Briggs Myers și Katharine Briggs în jurul anului 1920, bazându-și activitatea pe teoriile lui Carl Jung, psihiatru și psihanalist, fondatorul psihologiei analitice.

Conform Indicatorului de tip Myers-Briggs (MBTI), care se bazează pe acest cadru, există 16 tipuri de personalitate diferite, fiecare tip identificându-se printr-un cod format din patru litere, care reprezintă o combinație a patru dimensiuni ale personalității. Aceste dimensiuni includ:

Extraversiune (E) vs. Introversiune (I)
Detecție (S) vs. Intuiție (N)
Gândire (T) vs. Simțire (F)
Judecată (J) vs. Percepție (P)

Prima preferință, Extraversiune vs. Introversiune, se referă la modul în care oamenii obțin energie dacă sunt în preajma altora (extravertiți) sau dacă sunt singuri (introvertiți).

Detecția vs. Intuiția se referă la modul în care oamenii adună informații despre lumea din jurul lor: tipurile senzoriale se bazează pe cele cinci simțuri, în timp ce tipurile intuitive se bazează pe bănuieli și tipare.

Gândire vs. Simțire se referă la modul în care oamenii iau decizii: cei care se încadrează mai mult în tipul gândirii tind să se bazeze pe logică și rațiune, iar cei care tind mai mult către a simți tind să se bazeze pe empatie și emoții.

În cele din urmă, a Judeca vs. a Percepe se referă la modul în care oamenii își organizează viața: tipurilor judecătoare le plac structura și ordinea, în timp ce tipurile perceptive preferă flexibilitatea și spontaneitatea.

Fiecare dintre cele 16 tipuri de personalitate este o combinație a acestor patru preferințe. De exemplu, un ESFP este un tip extravertit de tip detecție-simțire-percepție, în timp ce un INFJ este un tip introvertit de tip intuiție-simțire-judecată.

Fiecare tip are propriile puncte forte și puncte slabe, iar înțelegerea propriului tip și a tipurilor celorlalți poate ajuta oamenii să comunice mai eficient și să construiască relații mai puternice.

Este important de menționat că, deși MBTI este un instrument popular pentru înțelegerea personalității, nu este lipsit de controverse. Criticii au susținut că îi lipsesc validitatea și fiabilitatea științifică, și că ar putea fi mai util ca instrument de autodescoperire și dezvoltare personală.

Caracteristicile Unice ale Fiecărui Tip de Personalitate

Tipurile de Personalitate Introvertite

ISTJ – Logisticianul: Practic, de încredere și responsabil. Prețuiește tradiția, ordinea și stabilitatea.

Persoanele cu tipul de personalitate ISTJ sunt analitice, organizate și de încredere. Au un puternic simț al datoriei și al responsabilității și se mândresc cu capacitatea lor de a-și respecta angajamentele. Preferă soluțiile practice la probleme și apreciază ordinea, stabilitatea și tradiția. Pot părea rezervați sau formali și pot avea dificultăți în exprimarea emoțiilor.

ISFJ – Protectorul: Cald, loial și sensibil. Prețuiește armonia, cooperarea și ajutorul acordat celorlalți.

Tipurile de personalitate ISFJ sunt grijulii, empatice și de încredere. Au o dorință puternică de a-i ajuta pe ceilalți și sunt adesea văzute ca fiind “lipiciul” care ține grupurile unite. Acești oameni apreciază armonia, cooperarea și stabilitatea și pot avea un atașament puternic față de tradiție și trecut. Pot fi persoane rezervate în privința propriilor sentimente și pot avea dificultăți în a se afirma.

INFJ – Susținătorul: Perspicace, idealist și empatic. Prețuiește creșterea personală, sensul și autenticitatea.

INFJ sunt persoane perspicace, intuitive și empatice. Au o preocupare profundă pentru bunăstarea celorlalți și o dorință puternică de a-i ajuta pe oameni să își atingă potențialul maxim. Acești oameni pot avea un puternic sentiment de scop sau misiune în viață și pot fi atrași de activități creative sau spirituale.

INTJ – Arhitectul: Strategic, independent și ambițios. Prețuiește eficiența, competența și realizările.

INTJ sunt oameni strategici, independenți și analitici. Au un talent natural pentru a identifica tiparele și a rezolva probleme complexe. Apreciază eficiența, competența și realizările și pot avea standarde înalte pentru ei înșiși și pentru ceilalți. Pot fi rezervați sau introvertiți și pot avea dificultăți în exprimarea emoțiilor.

ISTP – Artizanul: Analitic, adaptabil și spontan. Prețuiește caracterul practic, explorarea și rezolvarea problemelor.

Tirpurile de personalitate ISTP sunt practice, adaptabile și independente. Au o preocupare profundă pentru a înțelege cum funcționează lucrurile și le pot face plăcere activitățile practice sau sporturile. Acești oameni apreciază libertatea, explorarea și rezolvarea problemelor și pot fi atrași de activități riscante sau aventuroase. Pot avea dificultăți în a-și exprima emoțiile și pot părea rezervați sau lipsiți de emoții.

ISFP – Compozitorul: Creativ, blând și sensibil. Prețuiește estetica, armonia și expresia personală.

ISFP au o apreciere deosebită pentru estetică și se pot bucura în mod deosebit de artă sau muzică. Prețuiesc armonia, expresia personală și autenticitatea și pot fi atrași de natură sau de activitățile în aer liber. Pot fi persoane rezervate în ceea ce privește emoțiile lor și pot avea dificultăți în a se afirma.

INFP – Vindecătorul: Empatic, imaginativ și idealist. Prețuiește autenticitatea, creativitatea și creșterea personală.

Tipurile de personalitate INFP au un puternic simț al valorilor personale și pot fi atrase de activități creative sau spirituale. Ele apreciază autenticitatea, creșterea personală și ajutorul acordat celorlalți și pot fi sensibile la nevoile celor din jur. Este posibil să fie rezervate în privința emoțiilor proprii și să aibă dificultăți în a se afirma.

INTP – Arhitectul: Analitic, logic și independent. Prețuiește cunoașterea, creativitatea și inovația.

INTP sunt persoane analitice, logice și independente. Au un talent natural pentru înțelegerea sistemelor complexe și le poate face plăcere să exploreze concepte abstracte. Acești oameni prețuiesc cunoașterea, creativitatea și inovația și pot fi atrași de domeniile științifice sau tehnice. Pot avea dificultăți în a-și exprima emoțiile și pot părea rezervați sau lipsiți de emoții.

Tipurile de Personalitate Extrovertite

ESTP – Energicul: Îndrăzneț, energic și orientat spre acțiune. Apreciază entuziasmul, provocările și aventura.

Tipurile de personalitate ESTP au un talent natural pentru rezolvarea problemelor și le poate plăcea să își asume riscuri sau să se implice în activități fizice. Apreciază entuziasmul, provocările și aventura și au tendința de a trăi clipa. Se pot lupta cu planificarea pe termen lung și pot avea dificultăți cu rutina sau plictiseala.

ESFP – Animatorul: Iubitor de distracție, sociabil și spontan. Apreciază plăcerea, creativitatea și conexiunea.

ESFP au un talent natural pentru a-i distra pe ceilalți și se pot bucura chiar de lumina reflectoarelor. Acești oameni apreciază creativitatea și conexiunea și pot fi atrași de cariere în domeniul artelor sau al divertismentului. Pot avea dificultăți cu planificarea pe termen lung și pot fi ușor distrași.

ENFP – Campionul: Entuziast, empatic și spontan. Prețuiește creșterea, autenticitatea și creativitatea.

Tipurile de personalitate ENFP au un talent natural de a genera idei și le poate face plăcere să exploreze noi posibilități. Aceste persoane apreciază creșterea, autenticitatea și creativitatea și pot fi atrase de cariere în domenii precum consilierea sau artele. Se pot lupta cu organizarea și perseverarea în proiecte deoarece se pot plictisi ușor.

ENTP – Vizionarul: Inovator, curios și logic. Prețuiește creativitatea, originalitatea și stimularea intelectuală.

ENTP au o preocupare naturală pentru a genera idei și le poate face plăcere să exploreze concepte abstracte. Apreciază creativitatea, originalitatea și stimularea intelectuală și pot fi atrași de cariere în domenii precum știința sau ingineria. Se pot lupta cu perseverarea în proiecte și pot fi ușor distrași.

ESTJ – Supervizorul: Eficient, practic și decisiv. Prețuiește structura, ordinea și autoritatea.

Tipurile de personalitate ESTJ sunt persoane practice și decisive. Au un talent natural pentru organizarea și gestionarea oamenilor și a resurselor. Apreciază structura, ordinea și autoritatea și pot fi atrase de cariere în domenii precum afacerile sau aplicarea legii. Se pot lupta cu flexibilitatea și pot avea dificultăți în a se adapta la situații noi.

ESFJ – Consulul: Cald, solidar și conștiincios. Prețuiește armonia, stabilitatea și ajutorul acordat celorlalți.

ESFJ au o preocupare înnăscută pentru a se îngriji de ceilalți și le poate face plăcere să lucreze în domenii orientate spre servicii. Ei apreciază armonia, stabilitatea și ajutorul acordat celorlalți și pot avea un atașament puternic față de tradiție și trecut. Se pot lupta cu schimbarea și pot avea dificultăți în a se afirma.

ENFJ – Învățătorul: Carismatic, empatic și inspirator. Prețuiește creșterea personală, conexiunea și responsabilitatea socială.

Tipurile de personalitate ENFJ au un talent natural de a se conecta cu oamenii din jur și le poate face plăcere să lucreze în domenii precum predarea sau consilierea. Acești oameni apreciază creșterea personală, conexiunea și responsabilitatea socială și pot avea un puternic simț al misiunii sau al scopului. Se pot lupta cu îngrijirea de sine și pot avea dificultăți în stabilirea limitelor.

ENTJ – Comandantul: Încrezător, strategic și asertiv. Apreciază eficiența, competența și conducerea.

ENTJ sunt persoane încrezătoare cu un talent natural pentru conducere. Le poate face plăcere să lucreze în domenii precum afacerile sau politica. Apreciază eficiența, competența și realizările și pot avea standarde înalte pentru ei înșiși și pentru ceilalți. Se pot lupta cu empatia și pot avea dificultăți în exprimarea emoțiilor.

În general, cele 16 tipuri de personalitate oferă un cadru util pentru înțelegerea diferitelor moduri în care oamenii percep și interacționează cu lumea din jurul lor. Înțelegând propriile preferințe și pe cele ale celorlalți, putem să ne îmbunătățim comunicarea, să construim relații mai puternice și să lucrăm mai eficient în echipe.

Nu uita însă că fiecare persoană este unică și se descrie cel mai bine prin ceea ce face, gândește și simte.

Test de Personalitate

Există un număr mare de teste disponibile astăzi care pot ajuta la identificarea tipurilor de personalitate. Aceste teste includ întrebări despre preferințele personale și stilul de viață, încercând să afle informații cu privire la modul în care o persoană se comportă în diferite contexte.

Unele dintre aceste teste oferă rezultate foarte precise, în vreme ce altele nu sunt atât de exacte.

Iată câteva modalități prin care poți afla mai multe despre tipul tău specific de personalitate:

1. Fii conștient de sentimentele tale și cum acestea se schimbă atunci când interacţionezi cu ceilalţi. Acest lucru poate fi util pentru a descoperi informaţii despre comportamentul tău și modul în care te simţi confortabil cu anumiţi oameni sau anumite situaţii.

2. Observă-te pe tine și pe alţii în diverse contexte sociale; analizează-ți propriile gânduri și sentimente și încearcă să înțelegi reacția și comportamentul altora. Acest lucru te va ajuta să îți conștientizezi trăsăturile tale personale și să vezi cum acestea influențează relațiile tale interpersonale.

3. Testele online pot oferi informații detaliate despre profilul tău temperamental, motivație personală și stiluri comunicative; acestea pot fi folositoare pentru a întări anumite aspecte și trăsături caracteristice.

Pentru a vedea în care dintre cele 16 tipuri de personalitate te încadrezi, poți intra și face testul gratuit Aici.

Prin luarea in considerare a tuturor acestor factori, îți poți crea o imagine mai clară despre stilul unic al tipului de personalitate în care te încadrezi, și îi poți înțelege mai bine și pe cei din jurul tău.

Nu uita însă că tu ești tu, modul în care percepi lumea este unic iar experiențele prin care ai trecut sunt cele care te-au construit de-a lungul timpului.

Concluzie

Este clar că există multe tipuri diferite de personalitate, iar psihologia din spatele acestui cadru de lucru îți poate oferi o perspectivă asupra modului în care gândești și acționezi în anumite situații.

Cunoașterea de sine este un pas esențial pentru a deveni o persoană mai bună, așa că merită întotdeauna să-ți acorzi timp pentru a-ți examina propria personalitate.

Indiferent de tipul de personalitate pe care îl ai, înțelegerea componentelor sale îți va permite să dezvolți relații mai puternice cu cei din jur și să înveți cum să gestionezi cel mai bine diverse situații.

Laura Badea

Laura Badea este Consilier pentru Dezvoltare personală și Specialist în Activitatea de Coaching, acreditate de Ministerul Muncii și Educației din România.

Articole publicate: 51

Vezi pagina autorului

Redactat de Nuțu Angela

Lasă un răspuns

Sindromul Asperger este o tulburare din spectrul autismului, care poate afecta în mod semnificativ nivelurile de comunicare și interacțiune din viața socială ale unei persoane. Acest sindrom are un impact major asupra vieții individului, astfel că este important să înțelegem ce implică și cum poate fi tratat.

Dorești o Ședință de Terapie?

Programează o ședință cu un specialist Puterea Minții.

Programare

Există multe aspecte ale Sindromului Asperger care trebuie luate în considerare: simptomele și complicațiile sale, metodele de tratament disponibile și modalitățile prin care familia și comunitatea se pot implica pentru a-i sprijini pe cei afectați. În acest acest articol vom parcurge informaţii utile despre Sindromul Asperger și cum poate fi tratat corespunzător.

Sindromul Asperger este o formă complicată de tulburare pe spectrul autist, iar lumea medicală încă nu înţelege pe deplin ce implică aceasta. Este esenţial ca toţi cei implicaţi în viaţa unei persoane cu acest sindrom să fie bine informaţi cu privire la simptomele sale şi la modalitățile de tratament disponibile pentru a putea oferi sprijin adecvat.

Ce Este Sindromul Asperger?

Sindromul Asperger este o tulburare din spectru autist care afectează modul în care o persoană se poate conecta și comunica cu ceilalți. Acesta se caracterizează prin deficiențe în abilitățile personale, sociale și de comunicare. Deoarece sindromul Asperger nu are simptome fizice vizibile, acesta poate fi greu de diagnosticat. Din fericire, există tratamente disponibile pentru a ajuta persoanele diagnosticate cu această tulburare să-și gestioneze simptomele.

Cea mai frecventă manifestare a sindromului Asperger este dificultatea unei persoane de a se conecta cu ceilalți. Oamenii cu această tulburare pot experimenta dificultăți în luarea și dezvoltarea contactelor sociale, ceea ce le face să pară distante sau neinteresate atunci când interacționează cu alte persoane. Ei pot fi confuzi sau stresaţi în anumite situaţii sociale sau pot prezenta comportament nedorit că urmare a anxietății și temerilor pe care le au în relațiile cu ceilalți.

Persoanele diagnosticate cu sindromul Asperger pot prezenta, de asemenea, dificultăți în limbajul verbal și în limbajul non-verbal, cum ar fi exprimarea propriilor sentimente sau înțelegerea sentimentelor altora. De exemplu, ei pot vorbi prea mult despre un subiect specific sau răspunde la întrebări într-un mod literal și fară să țină cont de emoția din spatele acestora. Aceste probleme în comunicare și relaționare crează sentimente de excludere și izolare din punct de vedere social.

Cu toate acestea, există tratamente disponibile pentru persoanele diagnosticate cu sindromul Asperger care pot ajuta la gestionarea simptomelor lor individuale și la crearea unui mediu mai pozitiv pentru integrarea socială. Terapia cognitiv-comportamentală (TCC) și terapia interpersonală (IPT) sunt două dintre cele mai frecvent utilizate tratamentele pentru această tulburare și pot oferi suport emoţional și strategii utile pentru abilitățile sociale și comunicarea verbală.

Care Sunt Cauzele Sindromului Asperger?

Cauzele exacte ale sindromului Asperger sunt încă necunoscute, dar cercetările au arătat că acesta poate fi influențat de factori genetici sau de mediu. De asemenea, unii experți sugerează că anumite schimbări în funcționarea creierului pot contribui la dezvoltarea aceastei tulburări.

În plus, anumiți factori de mediu pot influența severitatea simptomelor sindromului Asperger și modul în care persoana se descurcă în relații și situații sociale. Acestea includ stilurile parentale, calitatea interacţiunilor sociale și nivelul de educație pe care o persoană le primește pe măsură ce crește. Persoanele diagnosticate cu această tulburare au nevoie de sprijin adecvat pentru a se simți în siguranţă și confortabil în relațiile cu alții.

Tratamente precum terapia cognitiv-comportamentală și terapia interpersonală pot fi folosite pentru a gestiona simptomele sindromului Asperger și pentru a îmbunătăți abilitățile sociale și comunicarea verbală. Cu toate acestea, tratamentele trebuie personalizate pentru fiecare persoană diagnosticată cu această tulburare, astfel încât să ofere cel mai bun sprijin care se potriveşte nevoilor lor individuale.

Prin oferirea unui mediu pozitiv și prin accelerarea proceselor de învățare și integrare socială, persoanele diagnosticate pot obţine succesul pe care îl merită în viața lor.

Cum Este Diagnosticat Sindromul Asperger?

Diagnosticarea sindromului Asperger poate fi o provocare, deoarece simptomele variază de la o persoană la alta. Specialiștii folosesc diferite teste și evaluări pentru a ajuta la determinarea unui diagnostic corect. Acestea includ teste de inteligență, teste psihologice, interviuri clinice și observarea comportamentului. La fel ca și cu celelalte tulburări din spectrul autist, cauzele sindromului Asperger nu sunt pe deplin înțelese.

Unii copii pot prezenta semne ale sindromului Asperger încă din primii ani de viață, iar acest lucru poate face ca diagnosticarea să fie mai ușoară. De exemplu, copiii cu această tulburare pot avea dificultăți în interacțiunile sociale sau în comunicarea verbală. Cu toate acestea, cei mai mulți adulți care au această tulburare nu au fost diagnosticați în copilărie și pot fi nevoiți să se adreseze unui specialist pentru diagnostic. Acest lucru poate face că procesul de diagnosticare să fie mult mai complex și poate lua mai mult timp pentru a se determina un tratament adecvat.

Diagnosticul prezenței sindromului Asperger trebuie stabilit de un medic specializat sau de un psiholog și numai după examinarea în detaliu și repetată a copilului/adultului. În manualul (DSM- IV) actual al Societății americane de psihiatrie (APA), pentru a putea pune diagnosticul de sindrom Asperger, este necesară prezența simptomelor într-o măsură în care viața școlară, profesională sau socială a celui în cauză să fie semnificativ afectată.

În plus, este important ca cei care cred că ar putea avea sindromul Asperger să ceară sprijin medical pentru a obține un diagnostic corect și un tratament adecvat. În urma consultării cu un medic specialist, persoanele diagnosticate pot obţine tratamente individualizate care le vor oferi suportul și vor dezvolta abilităţile necesare pentru a-și gestiona simptomele și conduita socială adecvată.

Care Este Tratamentul Pentru Sindromul Asperger?

Tratamentul pentru sindromul Asperger poate să varieze în funcție de nevoile individuale ale persoanei diagnosticate. Aceasta poate include terapia cognitiv-comportamentală, terapia ocupațională, terapia comportamentală și medicația. Acestea pot ajuta la ameliorarea simptomelor și oferă abilitați și tehnici pentru a face față provocărilor comunicării verbale și interacțiunilor sociale.

Există, de asemenea, alte forme de sprijin care pot fi oferite celor diagnosticați cu sindromul Asperger. Acestea includ consilierea psihologică și formarea părinților pentru a-și sprijini copiii cu această tulburare.

Este important ca cei care au fost diagnosticați cu sindromul Asperger să se adreseze unui specialist pentru a obține recomandări în ceea ce privește tratamentele adecvate și sprijinul necesar. Tratarea simptomelor poate fi dificilă, dar prin identificarea corectă și tratamentul adecvat al sindromului Asperger, persoanele diagnosticate pot învăța să gestioneze mai bine aceste simptome și să–și îmbunătățească calitatea vieții.

Cum Pot Familiile Și Persoanele Afectate Să Gestioneze Simptomele Sindromului Asperger?

Familiile și persoanele afectate de sindromul Asperger pot lua mai multe măsuri pentru a gestiona simptomele tulburării. Primul pas este să înțeleagă cauzele și manifestările acesteia, astfel încât să poată recunoaște simptomele și să le poată aborda corespunzător. De asemenea, conștientizarea propriilor abilitați și limitări este importantă pentru a putea gestiona mai bine provocările.

De asemenea, familiile trebuie să ia în considerare oferirea unui sprijin adecvat persoanelor afectate de sindromul Asperger. Acest sprijin trebuie să fie adaptat nevoilor individuale ale persoanei diagnosticate, iar părinții ar trebui să–și angajeze copiii în activități care îi vor stimula și îi vor motiva. De exemplu, acestea pot include terapia prin jocuri, grupurile de sprijin și alte forme de divertisment care pot fi distractive și folositoare pentru cei cu sindromul Asperger.

În plus, medicul și familiile ar trebui să se asigure că persoana diagnosticață primește tratamentele adecvate și suportul necesar pentru a-și atinge obiectivele personale. Cu o abordare holistică în ceea ce privește tratamentul și sprijinul furnizat persoanelor cu această tulburare, acestea își pot îmbunătăți calitatea vieții și șansele de reușită pe termen lung.

Modalități De Sprijin A Copiilor Cu Sindromul Asperger

Copiii diagnosticați cu sindromul Asperger au nevoie de sprijin special și alte forme de ajutor pentru a se simți în siguranță, pregătiți și motivați. Dincolo de terapia cognitiv-comportamentală, există mai multe modalități prin care părinții și ceilalți membri ai familiei pot oferi acest suport și ajutor.

Primul pas este să ofere copiilor cu sindromul Asperger o rutină stabilă și un mediu predicitibil. Acest lucru le va permite copiilor să se simtă în siguranță și să înțeleagă ce se așteaptă de la ei. Părinții ar trebui să ofere copiilor lor un cadru sigur, cu reguli clare și consecvente, astfel încât aceștia să poată anticipa ceea ce urmează.

De asemenea, părinții ar trebui să îi încurajeze pe copiii lor să socializeze și să ia parte la activități distractive. Aceste activități pot fi alese pentru a se potrivi stilului unic al fiecăruia dintre ei, precum jocuri video educaționale, online sau participarea la grupuri de sprijin pentru persoanele diagnosticate cu sindromul Asperger. Făcând toate acestea, părinții le vor asigura copiilor lor certitudinea că vor fi susținuți indiferent de performanțele lor sociale.

În plus, părinții ar trebui să facă eforturi suplimentare pentru a le oferi copiilor lor o educație corespunzătoare nevoilor lor individuale. Este important ca părinții și profesioniștii din domeniul educației să lucreze împreună pentru a identifica metode adecvate de învățare care le vor oferi copiilor diagnosticați cu sindromul Asperger șanse egale față de ceilalți copii din clasă. Această abordare specializată va contribui la creșterea nivelului de încredere al copilului în propriile sale abilitați și capacități.

Cum Să Gestionați Problemele Emoționale Ale Persoanelor Cu Sindromul Asperger

Gestionarea problemelor emoționale ale persoanelor cu sindromul Asperger poate fi o provocare, dar există mai multe modalități prin care părinții și profesioniștii se pot asigura că persoanele diagnosticate primesc îngrijirea de care au nevoie.

Primul pas este de a identifica emoțiile specifice pe care persoana le-ar putea experimenta în contextul unei anumite situații și de a recunoaște aceste emoții. Acest lucru poate fi realizat prin discuții deschise cu persoana în cauză, prin oferirea unui mediu sigur pentru ca aceasta să își exprime sentimentele fară teamă și prin observarea comportamentului său.

Odată ce emoția a fost identificată, următorul pas este de a învăța cum să reacționăm la aceasta. Persoanele diagnosticate cu sindromul Asperger au nevoie de sprijin emoțional și înțelegere din partea celor din jur, astfel încât să se simtă confortabil. Acest lucru poate fi obținut prin oferirea atenției și a încurajării necesare, precum și prin furnizarea informațiilor clare pentru a gestiona eficient stările negative.

În plus, cei cu sindromul Asperger pot fi ajutați să devină mai conștienți de propriile lor sentimente folosindu-se tehnici precum scrierea într-un jurnal și respirația profundă. Aceste tehnici sunt foarte utile pentru reducerea anxietății și gestionarea stresului, dând persoanelor posibilitatea de a-și controla mai bine emoțiile și gândurile negative.

Prin folosirea acestora împreună cu alte forme de terapie și tratament potrivite nevoilor individuale ale persoanelor diagnosticate cu sindromul Asperger, familiile pot face eforturi pentru a-și susține copiii și adolescenții în drumul lor către succes.

Sindromul Asperger La Adulți

Sindromul Asperger nu se limitează doar la copii și adolescenți. Adulții cu această tulburare pot avea, de asemenea, probleme similare cu cele ale copiilor: dificultăți în comunicare, anxietate crescută și tulburări de comportament. Cu toate acestea, adulții cu sindromul Asperger au nevoie de îngrijire specializată și abordări adecvate pentru a se adapta noilor lor medii și pentru a-și gestiona sentimentele.

Un prim pas important în tratarea adulților cu Sindromul Asperger este oferirea unei terapii cognitive comportamentale (TCC). Terapia cognitiv-comportamentală este o formă de psihoterapie care se concentrează pe identificarea gândurilor negative și intervenția pentru schimbarea acestora în gânduri pozitive. Acest lucru are ca rezultat îmbunătățirea stimei de sine și reducerea anxietății. De asemenea, prin intermediul TCC pot fi învățate tehnici specifice gestionării stresului și ameliorării problemelor emoționale.

În plus, există programe dedicate adulţilor cu sindrom Asperger care le oferă suport social și consiliere în vederea facilitării integrării acestora în societate. Aceste programe permit persoanelor diagnosticate să se conecteze cu alte persoane care întâmpină aceleași provocări ca ei și să își exprime sentimentele într-un mediu sigur.

Mai mult, aceste programe oferă informații utile despre cum să navigheze diverse probleme și cum să facă față situațiilor sociale complexe. Astfel, prin intermediul unui tratament personalizat și al sprijinului comunităţii, adulţii cu sindrom Asperger pot obţine succes în viaţă și se pot bucura de bunăstare emoțională și mintală.

Cum Să Sprijiniți o Persoană Cu Sindromul Asperger Pentru A Se Integra La Serviciu

Integrarea la locul de muncă poate fi o provocare pentru persoanele cu Sindromul Asperger, însă există anumite modalități prin care puteți ajuta această persoană să se simță mai confortabil. Primul pas este să oferiți sprijin, înțelegere și respect. Acestea vor permite persoanei să se simtă în siguranță și va facilita comunicarea cu ceilalți angajați. De asemenea, este important ca atât angajatorii, cât și colegii să fie deschiși spre schimbările necesare pentru a se adapta cerințelor specifice persoanei cu sindrom Asperger.

În al doilea rând, angajatorii pot face mari progrese prin asigurarea unui mediu de lucru prietenos și favorabil pentru această persoană. Acest lucru poate include flexibilitate în programul de lucru, precum și facilitarea contactului social între colegi. Un alt mod prin care angajatorii pot ajuta este oferirea sprijinului adecvat prin crearea unui program individualizat care să țină cont de nevoile speciale ale acestei persoane și să îl ajute să își atingă obiectivele profesionale.

În plus, este esențial ca persoana cu sindrom Asperger să primească educație privind abilitățile sociale adecvate locului de muncă; astfel, aceasta va învăța cum să se comporte într-un mediu profesional și cum să interacționeze cu ceilalți colegi. Educația privind abilitățile sociale îi va oferi acele instrumente de bază pe care le poate folosi pentru a-și gestiona sentimentele și situațiile sociale complexe pe care le întâmpină la serviciu.

Prin urmare, prin intermediu unei îngrijiri specializate și al unor programe dedicate, adulții cu sindrom Asperger pot avea succes la locul de muncă și au potențialul de a duce o viață plină de satisfacții.

Concluzie

Sindromul Asperger poate fi dificil de tratat și gestionat. Însă există tratamente și intervenții disponibile pentru a ajuta persoanele care suferă de acest sindrom să se simtă mai bine. Acestea pot duce vieți pline și satisfăcătoare, mai ales dacă beneficiază de susținere timpurie și în perioadele cele mai dificile (de exemplu, adolescența).

Dorești o Ședință de Terapie?

Programează o ședință cu un specialist Puterea Minții.

Programare

Din fericire, există o serie de strategii pe care familiile și persoanele afectate le pot folosi pentru a gestiona simptomele și pentru a îmbunătăți calitatea vieții lor. De asemenea, există resurse disponibile pentru a oferi sprijin suplimentar persoanelor cu Sindromul Asperger, inclusiv programe de educație și formare profesională.

Aceste programe pot oferi persoanelor cu Sindromul Asperger abilități practice și cunoștințe despre modurile în care pot interacționa cu ceilalți și adapta la diverse medii. Prin identificarea problemelor cauzate de Sindromul Asperger și prin furnizarea unui sprijin adecvat, persoana poate obține succesul social și profesional pe care îl merită.

Referințe

Hippler, K., & Klicpera, C. (2003). A retrospective analysis of the clinical case records of ‘autistic psychopaths’ diagnosed by Hans Asperger and his team at the University Children’s Hospital, Vienna. Philosophical transactions of the Royal Society of London. Series B, Biological sciences, 358 1430, 291-301 .

McAlonan, G.M., Daly, E.M., Kumari, V., Critchley, H.D., van Amelsvoort, T., Suckling, J., Simmons, A., Sigmundsson, T., Greenwood, K., Russell, A.J., Schmitz, N., Happé, F., Howlin, P., & Murphy, D.G. (2002). Brain anatomy and sensorimotor gating in Asperger’s syndrome. Brain : a journal of neurology, 125 Pt 7, 1594-606 .

Nuțu Angela

Angela Nuțu este vicepreședinte al Asociației Române de Hipnoză. Este Coach și formator susținând cursuri de Consilier Dezolvtare Personală și Specialist în activitatea de Coaching, acreditate de Ministerul Muncii și...

Articole publicate: 16

Vezi pagina autorului

Redactat de Eugen Popa

Lasă un răspuns

Ce este inteligența emoțională?

Inteligența emoțională se referă la capacitatea unei persoane de a recunoaște, înțelege, gestiona și exprima emoțiile proprii și ale celor din jur. Este o abilitate esențială care ne ajută să ne adaptăm în diverse situații și să avem relații interpersonale sănătoase. Un exemplu simplu de inteligență emoțională ar fi să observăm când cineva este supărat și să știm cum să abordăm situația pentru a-l ajuta să se simtă mai bine.

Dorești o Ședință de Terapie?

Programează o ședință cu un specialist Puterea Minții.

Programare

Creierul emoțional

Creierul emoțional, cunoscut și sub denumirea de sistem limbic, este partea creierului responsabilă pentru procesarea emoțiilor. Această zonă a creierului include amigdala, hipocampusul și hipotalamusul. Amigdala joacă un rol crucial în declanșarea și gestionarea răspunsurilor emoționale, precum frica sau fericirea, în timp ce hipocampusul și hipotalamusul sunt implicate în memorie și în reglarea emoțiilor.

Dezvoltarea inteligenței emoționale

Pentru a dezvolta inteligenta emoțională, este important să lucrăm la cinci aspecte cheie: conștientizarea de sine, autoreglarea, empatia, abilitățile interpersonale și motivația intrinsecă. Aceste aspecte pot fi îmbunătățite prin practică, introspecție și experiențe de viață.

Exerciții pentru dezvoltarea inteligenței emoționale

Câteva exerciții eficiente pentru dezvoltarea inteligenței emoționale includ:

Ținerea unui jurnal al emoțiilor: Scrieți despre emoțiile și gândurile zilnice pentru a vă înțelege mai bine stările interioare.
Practicarea mindfulness-ului: Meditația și exercițiile de atenție concentrată pot îmbunătăți conștientizarea de sine și autoregularea emoțiilor.
Ascultarea activă: Concentrați-vă pe ceea ce spune interlocutorul și încercați să vă puneți în locul lui pentru a exersa capacitatea de a empatiza.

Teste de inteligență emoțională

Testele de inteligență emotională sunt instrumente care evaluează nivelul de competență emoțională al unei persoane. Aceste teste pot include chestionare cu autoevaluare sau evaluări realizate de profesioniști. Un exemplu de test popular este Mayer-Salovey-Caruso Emotional Intelligence Test (MSCEIT).

Cărți pentru dezvoltarea inteligenței emoționale

Există numeroase cărți care abordează tema inteligenței emoționale și oferă sfaturi și exerciții pentru dezvoltarea acestei abilități. Câteva recomandări de cărți includ:

“Inteligența emoțională” de Daniel Goleman: Un clasic al acestei teme, cartea explorează conceptul de inteligență emoțională și importanța acesteia în succesul personal și profesional.
“Cum să câștigi prieteni și să influențezi oamenii” de Dale Carnegie: O lectură esențială pentru oricine dorește să-și îmbunătățească abilitățile interpersonale și să înțeleagă cum să interacționeze eficient cu ceilalți.
“Mindfulness: An Eight-Week Plan for Finding Peace in a Frantic World” de Mark Williams și Danny Penman: Această carte oferă un plan de opt săptămâni pentru a încorpora mindfulness în viața de zi cu zi și pentru a dezvolta conștientizarea de sine și autoreglarea emoțiilor.

Inteligență emoțională în leadership

Rolul inteligenței emoționale în leadership

Inteligența emoțională este esențială în leadership, deoarece liderii eficienți trebuie să fie capabili să gestioneze emoțiile proprii și ale celorlalți. Un lider cu inteligența emotională ridicată poate comunica eficient, să ia decizii înțelepte, să inspire și să motiveze echipa, și să gestioneze conflictele cu diplomație. Astfel de lideri pot crea un mediu de lucru pozitiv și productiv, ceea ce duce la angajament și performanță crescută a angajaților.

Exemple de lideri cu inteligență emoțională ridicată

Mai mulți lideri celebri au demonstrat un nivel ridicat de inteligentă emoțională, precum Nelson Mandela, care a fost un maestru în gestionarea emoțiilor și în unirea oamenilor în ciuda diferențelor culturale și politice. Alți lideri cunoscuți pentru inteligența lor emoțională includ Oprah Winfrey, care a inspirat și influențat milioane de oameni prin empatie și compasiune, și Richard Branson, care a creat o cultură organizațională deschisă și pozitivă în cadrul Virgin Group.

Inteligența emoțională la copii

Importanța inteligenței emoționale la copii

Inteligența emotională este importantă în cazul copiilor, deoarece abilitățile emoționale dezvoltate în copilărie au un impact semnificativ asupra succesului și fericirii lor pe termen lung. Copiii cu inteligenta emotională ridicată au tendința de a avea relații mai bune cu ceilalți, să se adapteze mai ușor la schimbări, să gestioneze mai eficient stresul și să ia decizii mai bune.

Cărți despre Inteligența emoțională la copii

Există cărți specifice care abordează dezvoltarea inteligenței emoționale la copii. Unele dintre acestea includ:

“The Whole-Brain Child” de Daniel J. Siegel și Tina Payne Bryson: Această carte oferă strategii și tehnici practice pentru a ajuta părinții să susțină dezvoltarea emoțională a copiilor lor.
“How to Talk So Kids Will Listen & Listen So Kids Will Talk” de Adele Faber și Elaine Mazlish: Această carte ajută părinții să comunice eficient cu copiii lor, promovând în același timp dezvoltarea inteligenței emoționale.
“Raising An Emotionally Intelligent Child” de John Gottman: Acest ghid oferă metode și sfaturi pentru părinți în cultivarea inteligenței emoționale a copiilor lor.

Dezvoltarea inteligenței emoționale la copii

Dezvoltarea inteligenței emoționale la copii implică încurajarea conștientizării de sine, empatiei, exprimării emoțiilor în mod adecvat și gestionarea emoțiilor. Părinții pot juca un rol important în acest proces, oferind un mediu de susținere și abordând emoțiile într-un mod deschis și sănătos.

Pentru a dezvolta inteligența emoțională a copiilor, părinții pot folosi următoarele strategii:

Fii un model bun: Copiii învață prin observație, așa că părinții trebuie să-și gestioneze propriile emoții în mod sănătos și să demonstreze empatie și compasiune.
Încurajează comunicarea: Ascultă-ți copilul cu atenție și încurajează-l să-și exprime emoțiile în cuvinte.
Etichetează emoțiile: Ajută-ți copilul să identifice și să înțeleagă diferite emoții, folosind cuvinte adecvate pentru a descrie sentimentele.

Inteligența emoțională copii

Inteligenta emoțională la copii poate fi observată prin abilitatea lor de a recunoaște și înțelege emoțiile proprii și ale altora, de a se adapta la situații cu încărcătură emoțională și de a-și gestiona emoțiile în mod sănătos. Copiii cu inteligența emoțională ridicată tind să aibă mai multă încredere în sine, să se descurce mai bine în situații sociale și să aibă relații mai bune cu părinții, profesorii și colegii.

Dezvoltarea inteligenței emoționale a copiilor

Dezvoltarea inteligenței emoționale a copiilor este un proces continuu care implică implicarea activă a părinților, a îngrijitorilor și a profesorilor în educația emoțională a copiilor.

Strategii de dezvoltare a inteligenței emoționale la copii

Diverse strategii pot fi utilizate pentru a sprijini dezvoltarea inteligenței emoționale la copii:

Dezvoltarea inteligenței emoționale la preșcolari

Preșcolarii sunt într-o etapă crucială de dezvoltare emoțională. Părinții și educatoarele pot:

Juca jocuri de rol pentru a ajuta copiii să-și exprime emoțiile și să învețe să empatizeze cu alții.
Folosi povești și cărți ilustrate pentru a aborda diferite emoții pentru a discuta despre ele.
Stabili rutine și limite pentru a ajuta copiii să se simtă în siguranță și să învețe să-și gestioneze emoțiile în mod adecvat.

Dezvoltarea inteligenței emoționale prin jocuri didactice

Jocurile didactice pot fi un instrument eficient pentru dezvoltarea inteligenței emoționale la copii. Câteva exemple de jocuri și activități includ:

Jocuri de memorie cu emoții: Crearea unor cărți cu imagini ale diferitelor emoții și încurajarea copiilor să asocieze cuvintele potrivite cu imaginile respective.
Jocuri de imitație: Copiii își pot dezvolta empatia prin imitarea diferitelor emoții ca apoi să discute despre cum se simt în acele momente.
Jocuri de comunicare: Încurajează copiii să-și exprime emoțiile și să asculte emoțiile celorlalți printr-un joc de “telefon fără fir” sau alte jocuri de comunicare.

Aceste strategii și activități pot contribui la creșterea conștientizării de sine, dezvoltarea empatiei și îmbunătățirea abilităților de gestionare a emoțiilor la copii, pregătindu-i pentru succes în viață.

Inteligența emoțională în contextul muncii

Inteligența emoțională și performanța la locul de muncă

Inteligența emoțională joacă un rol semnificativ în performanța la locul de muncă, deoarece:

Angajații cu inteligența emotională ridicată pot gestiona mai bine stresul și conflictul, îmbunătățind astfel productivitatea și calitatea muncii.
Persoanele cu inteligența emotională înaltă au abilități mai bune de comunicare și colaborare, facilitând lucrul în echipă și atingerea obiectivelor comune.
Inteligența emoțională ajută la dezvoltarea relațiilor sănătoase și a unui mediu de lucru pozitiv.

Antrenarea inteligenței emoționale în mediul profesional

Organizațiile pot investi în dezvoltarea inteligenței emoționale a angajaților prin:

Oferirea de cursuri și ateliere pentru a dezvolta autoconștientizarea, empatia și abilitățile de comunicare.
Promovarea unei culturi organizaționale care încurajează empatia, înțelegerea și sprijinul reciproc.
Implementarea programelor de mentorat și coaching pentru a încuraja dezvoltarea personală și profesională.

Inteligența emoțională și sănătatea mentală

Impactul inteligenței emoționale asupra sănătății mentale

Inteligenta emoțională are un impact direct asupra sănătății mentale, deoarece:

Oamenii cu o inteligență emoțională ridicată sunt mai capabili să-și gestioneze emoțiile negative și să facă față stresului, reducând riscul de anxietate și depresie.
Abilitățile emoționale, cum ar fi empatia și comunicarea eficientă, pot îmbunătăți calitatea relațiilor personale și sprijinul social, factori importanți pentru menținerea unei bune sănătăți mentale.

Practici de îngrijire de sine și inteligența emoțională

Dezvoltarea inteligenței emoționale poate contribui la o mai bună autogrijire și la menținerea unei bune sănătăți mentale prin:

Învățarea tehnicilor de gestionare a stresului, cum ar fi meditația și respirația conștientă.
Practicarea empatiei și a compasiunii față de sine, ceea ce poate contribui la reducerea autocriticii și a sentimentelor negative.
Stabilirea de obiective personale și profesionale realiste și adaptabile, menținând un echilibru între muncă și viața personală.

Prin aplicarea acestor principii și strategii de inteligență emoțională în diverse aspecte ale vieții, cum ar fi leadership, educație, locul de muncă și sănătatea mentală, putem contribui la crearea unei societăți mai sănătoase, mai echilibrate și mai fericite.

Inteligența emoțională și relațiile interpersonale

Importanța inteligenței emoționale în relațiile interpersonale

Inteligența emoțională este esențială pentru menținerea și dezvoltarea relațiilor interpersonale sănătoase, deoarece:

Abilitățile de comunicare emoțională eficientă ajută la prevenirea conflictelor și la rezolvarea problemelor.
Empatia și înțelegerea emoțiilor altora contribuie la dezvoltarea legăturilor emoționale puternice și a relațiilor de încredere.
Autoconștientizarea emoțională permite oamenilor să-și gestioneze propriile emoții și să evite comportamentele toxice sau manipulative.

Tehnici pentru a îmbunătăți relațiile interpersonale prin inteligența emoțională

Pentru a îmbunătăți relațiile interpersonale prin inteligență emoțională, puteți:

Practica ascultarea activă, acordând atenție nevoilor și sentimentelor celorlalți.
Învățați să vă exprimați emoțiile în mod deschis și sincer, fără a fi agresiv sau defensiv.
Cultivați empatia și înțelegerea pentru a aprecia punctele de vedere și sentimentele altora.

Inteligența emoțională în gestionarea conflictelor

Abordarea conflictelor prin inteligența emoțională

Pentru a aborda eficient conflictele prin intermediul inteligenței emoționale:

Identificați și înțelegeți emoțiile care stau la baza conflictului, atât ale voastre, cât și ale celorlalți.
Utilizați abilități de comunicare nonviolentă, concentrându-vă pe nevoi, sentimente și soluții în loc de acuzații și critici.
Rezolvați problema de bază într-un mod care să satisfacă ambele părți, înțelegând că compromisul și colaborarea sunt esențiale pentru o rezolvare durabilă a conflictelor.

Rolul empatiei în gestionarea conflictelor

Empatia joacă un rol important în gestionarea conflictelor, deoarece:

Ajută la depășirea barierei emoționale care împiedică o comunicare eficientă și o rezolvare a conflictului.
Permite înțelegerea nevoilor și emoțiilor celorlalți, ceea ce facilitează găsirea unor soluții de compromis acceptabile pentru toți cei implicați.

Ajută la menținerea unei atmosfere de respect și înțelegere, chiar și în situații tensionate, ceea ce poate preveni escaladarea conflictului.

Inteligența emoțională în artă și creativitate

Impactul inteligenței emoționale asupra creativității

Inteligența emoțională poate îmbunătăți creativitatea și expresia artistică, deoarece:

Autoconștientizarea emoțională ajută artiștii să exploreze și să înțeleagă propriile emoții, inspirându-se din experiențele lor.
Empatia și înțelegerea emoțiilor altora pot oferi noi perspective și idei pentru creații artistice.
Gestionarea stresului și propriile emoții poate ajuta artiștii să lucreze în mod eficient și să depășească blocajele creative.

Tehnici pentru a cultiva inteligența emoțională în artă și creativitate

Pentru a cultiva inteligența emoțională în contextul artistic și creativ, puteți:

Practicați conștientizarea emoțională și auto-reflecția, înregistrând gândurile și sentimentele într-un jurnal sau explorându-le prin meditație. Astfel, te poți înțelege mai bine iar propriile emoții și gânduri îți vor fi și mai clare
Căutați experiențe și interacțiuni care vă provoacă să empatizați cu alții și să vă extindeți înțelegerea emoțională a lumii înconjurătoare.
Participați la ateliere, cursuri sau grupuri de studiu care încurajează dezvoltarea abilităților emoționale și comunicarea într-un mediu artistic sau creativ.

Inteligența emoțională în dezvoltarea personală

Inteligența emoțională ca parte a creșterii personale

Dezvoltarea inteligenței emoționale este esențială pentru creșterea personală, deoarece:

Autoconștientizarea și gestionarea emoțiilor îmbunătățesc abilitatea de a face față provocărilor și schimbărilor în viață.
Empatia și abilitățile de comunicare eficientă pot îmbunătăți calitatea relațiilor și a interacțiunilor sociale.
O mai bună înțelegere a propriilor emoții și a celor ale altora contribuie la dezvoltarea unui sentiment de conexiune și unitate cu cei din jur.

Strategii pentru a dezvolta inteligența emoțională în dezvoltarea personală

Pentru a integra inteligența emoțională în procesul de dezvoltare personală, puteți să:

Dedicați timp pentru auto-reflecție și analiza emoțiilor și comportamentelor personale.
Învățați să acceptați și să vă exprimați emoțiile într-un mod sănătos și constructiv.
Căutați oportunități de a vă conecta și a învăța de la alții, participând la grupuri de sprijin, evenimente sociale sau activități comunitare.

Dorești o Ședință de Terapie?

Programează o ședință cu un specialist Puterea Minții.

Programare

Inteligenta emoțională este un aspect fundamental al succesului și fericirii în viață, de la leadership și performanță în domeniul muncii, până la sănătatea mentală și relațiile interpersonale. Prin dezvoltarea conștientă a inteligenței emoționale și aplicarea principiilor și tehnicilor asociate în diverse aspecte ale vieții, putem contribui la crearea unei societăți mai sănătoase, mai echilibrate și mai fericite.

Referințe

Holt, D.J., Lynn, S.K., & Kuperberg, G.R. (2009). Neurophysiological Correlates of Comprehending Emotional Meaning in Context. Journal of Cognitive Neuroscience, 21, 2245-2262.

Eugen Popa

Salut, sunt Eugen Popa și de la o vârstă fragedă m-au pasionat tainele minții și a inimii. Acest lucru m-a determinat să studiez tot ce puteam ca să pot ajunge...

Articole publicate: 266

Vezi pagina autorului

Redactat de Nuțu Angela

Lasă un răspuns

Foarte mulți oameni apelează la coaching și la terapie, două profesii independente, pentru a fi asistați în vederea îmbunătățirii vieții lor. În ciuda diferențelor dintre ele, coaching-ul și terapia au o serie de puncte comune care pot face ca diferențierea lor să fie oarecum dificilă.

Pentru a înțelege mai bine cele două discipline și modurile în care acestea ne pot îmbunătăți viața, în acest articol de blog vom analiza 10 asemănări semnificative între coaching și terapie.

Două fețe ale aceleiași monede: 10 asemănări între coaching și terapie

1. Ambele au ca scop creșterea bunăstării

Coachingul și psihologia au în comun obiectivul fundamental de a îmbunătăți starea de bine a oamenilor și de a-i ajuta să își realizeze întregul potențial.

Psihologia este o examinare mai aprofundată a ideilor, sentimentelor și acțiunilor persoanei, în timp ce coaching-ul este o abordare orientată spre rezultate care ajută oamenii să atingă anumite obiective. Cu toate acestea, ambele programe lucrează pentru a-i ajuta pe oameni să depășească provocările și să-și îmbunătățească calitatea vieții.

Coaching-ul și psihologia au abordări distincte, însă ambele caută să ajute oamenii să depășească provocările și să atingă un nivel de trai mai ridicat și o viață mai sănătoasă în general.

Atât coaching-ul, cât și psihologia au ca scop să ajute oamenii să își atingă potențialul maxim și să își îmbunătățească starea generală de bine, fie prin definirea și realizarea unor obiective specifice, fie prin examinarea problemelor de sănătate mintală subiacente.

2. Ambele utilizează o strategie centrată pe client

Pentru a-i ajuta pe oameni să își atingă obiectivele și pentru a le oferi instrumentele necesare de a naviga printre punctele forte și cele slabe deopotrivă, tehnicile centrate pe client au fost utilizate la scară largă în coaching și psihoterapie.

Dorești o Ședință de Terapie?

Programează o ședință cu un specialist Puterea Minții.

Programare

Această metodă urmărește să ofere un cadru de terapie care să fie primitor și empatic, punând accentul pe individ mai degrabă decât pe problemă.

Vom examina ideile fundamentale care stau la baza metodologiilor centrate pe client, precum și strategiile pe care coachii și profesioniștii din domeniul sănătății mintale le folosesc pentru a reuși.

În Coaching

Tehnicile de coaching centrate pe client consideră clientul ca fiind expertul, spre deosebire de tratamentul centrat pe client. Pentru a spori capacitățile clienților, serviciile de coaching au adoptat abordarea centrată pe persoană și se referă la cei care au nevoie de asistență, mai degrabă ca fiind clienți decât pacienți clinici.

În condițiile în care coachii acționează ca un sistem de sprijin pentru a-i ajuta pe clienți să își realizeze întregul potențial, coaching-ul este o relație dinamică care promovează învățarea, concentrarea, creșterea și performanța. Pasul inițial al unui client în acest proces este de a începe să determine ce strategie răspunde cel mai bine nevoilor sale.

În Terapie

În psihoterapie, este necesară o atmosferă care să susțină transformarea ca parte a unui tratament centrat pe client. Practicienii acestei metode urmăresc să le ofere pacienților lor condițiile – cum ar fi sinceritatea, congruența, considerația pozitivă necondiționată și înțelegerea – toate fiind necesare pentru a produce transformarea.

Terapia centrată pe client începe cu o conversație între client și terapeut despre dificultățile și preocupările actuale ale acestuia. Terapeuții empatizează apoi cu pacienții și se angajează într-o ascultare activă, oferindu-le acestora posibilitatea de a decide singuri ce nu este în regulă și ce se poate face pentru a remedia situația.

Obiectivele terapiei centrate pe client

Aceasta caută să se concentreze asupra individului, mai degrabă decât asupra problemei, prin urmare, obiectivele sale se vor încadra de cele mai multe ori în patru categorii:

– asistarea clientului în înțelegerea propriilor gânduri și sentimente
– asistarea clientului în acceptarea responsabilității pentru propriile acțiuni și convingeri
– încurajarea sentimentului de valoare și a stimei de sine
– asistarea clientului în punerea în aplicare a schimbărilor

3. Ambele presupun crearea și atingerea obiectivelor

Stabilirea și realizarea obiectivelor sunt două componente esențiale ale coaching-ului și terapiei care sunt indispensabile în efortul de a-i ajuta pe oameni să își realizeze întregul potențial.

Cu ajutorul asistenței corecte, vă puteți maximiza eforturile și puteți obține rezultatele pe care le doriți, indiferent dacă încercați să învingeți un anumit obstacol sau să faceți schimbări bune în viața personală sau profesională.

În Coaching

Colaborarea cu un coach pentru a crea obiective SMART – specifice, măsurabile, realizabile, relevante și limitate în timp – este o componentă cheie a stabilirii obiectivelor în această industrie. O relație de coaching vă va ajuta să vă determinați obiectivele și vă va asista în formularea unei strategii care vă va permite să le atingeți.

În mod normal, pentru acest proces vor fi necesare mai multe ședințe individuale, în timpul cărora coachul vă va ajuta să vă definiți obiectivele, să stabiliți așteptări realiste și să identificați orice bariere care vă stau în cale.

În terapie

Stabilirea obiectivelor în psihologie este abordată dintr-un unghi oarecum diferit, cu scopul de a ajuta oamenii să identifice și să urmărească obiective care sunt importante pentru sănătatea și bunăstarea lor mintală. Acestea ar putea conține, de exemplu, obiective pentru gestionarea depresiei, scăderea anxietății sau depășirea unei fobii.

Pentru a vă ajuta să identificați cu precizie domeniile din viața dumneavoastră în care ați dori să faceți schimbări, un tratament de sănătate mintală vă va ajuta să vă analizați ideile, sentimentele și acțiunile. Psihoterapia vă va ajuta apoi să vă creați obiective realiste și vă va oferi sprijin și direcție pe măsură ce încercați să le realizați.

Beneficiile stabilirii obiectivelor

Stabilirea și atingerea obiectivelor poate avea o mulțime de efecte pozitive asupra oamenilor și organizațiilor. Stabilirea și atingerea unor obiective specifice poate spori motivația, concentrarea și responsabilitatea pentru persoane.

De asemenea, vă poate oferi un sentiment de realizare și fericire atunci când vă atingeți obiectivele. Stabilirea obiectivelor vă poate ajuta, de asemenea, să vă dezvoltați reziliența și încrederea, ceea ce vă va ajuta să faceți față problemelor și să creați schimbări importante în viața dumneavoastră.

Stabilirea și atingerea obiectivelor poate ajuta, de asemenea, întreprinderile să aibă performanțe mai bune prin coordonarea eforturilor și creșterea productivității. Echipele pot încuraja un mediu de lucru motivat și pot stimula cooperarea și inovarea prin faptul că au obiective clare și cooperează pentru un scop comun.

4. Ambele includ cunoașterea propriilor gânduri și sentimente

Conștiința de sine este esențială pentru a favoriza dezvoltarea personală. Oamenii care se pot înțelege mai bine pe ei înșiși iau decizii mai bune, găsesc soluții inovatoare la probleme și, ca urmare, au o stimă de sine mai puternică.

Datorită faptului că servește drept bază pentru creșterea și realizarea individuală, această idee este o componentă crucială atât a coaching-ului, cât și a terapiei.

Capacitatea de a identifica propriile gânduri, sentimente și comportamente, precum și modul în care acestea îi afectează pe ceilalți oameni și mediul înconjurător, este cunoscută sub numele de autocunoaștere. Aceasta necesită cunoașterea punctelor noastre forte și a punctelor slabe, a valorilor și a credințelor, precum și a modului în care acestea ne influențează interacțiunile cu ceilalți.

În coaching

Autocunoașterea este esențială pentru eficiența unui coach în domeniul său de activitate. Aceștia sunt capabili să înțeleagă modul în care atitudinile, sentimentele și acțiunile clientului îi afectează pe cei pe care îi antrenează.

Această înțelegere le permite coachilor să își înțeleagă mai bine clienții, îmbunătățind rezultatele procesului. Deoarece conștientizarea de sine presupune înțelegerea și controlul propriilor emoții, precum și ale celorlalți, aceasta contribuie la inteligența emoțională a unui coach.

În terapie

Conștientizarea de sine este o componentă-cheie a procesului terapeutic în psihoterapie. Terapeuții lucrează pentru a-i ajuta pe clienți să își înțeleagă ideile, sentimentele și acțiunile, precum și modul în care aceste lucruri le afectează viața.

Din această conștientizare decurg îmbunătățiri în procesul de luare a deciziilor, de rezolvare a problemelor, de rezolvare a traumelor din trecut și de bunăstare generală. Oamenii se pot înțelege mai bine pe ei înșiși și experiențele lor prin angajarea în autoreflecție și autocunoaștere, ceea ce duce la dezvoltare personală.

5. Ambele utilizează strategii pentru a încuraja schimbarea

Atât coaching-ul, cât și terapia utilizează strategii pentru a ajuta oamenii să producă schimbări în viețile lor.

Dorești o Ședință de Terapie?

Programează o ședință cu un specialist Puterea Minții.

Programare

În timp ce terapeuții pot folosi strategii precum terapia cognitiv-comportamentală (CBT) și terapia prin dialog pentru a-i ajuta pe oameni să depășească blocaje mintale, coachii pot utiliza tactici precum stabilirea obiectivelor, ascultarea activă și motivarea pentru a-i ajuta pe oameni să își atingă obiectivele.

6. Ambele presupun stabilirea unui raport cu clientul

Atât coaching-ul, cât și terapia pun accentul pe importanța dezvoltării unei relații cu clientul.

În ambele profesii, coachul/terapeutul și clientul au o relație de colaborare în care lucrează împreună pentru a-l sprijini pe client în procesul de vindecare și atingerea obiectivelor sale individuale. Parteneriatul se bazează pe transparență, încredere și o dedicare comună pentru bunăstarea persoanei.

Atât psihologia, cât și coaching-ul pun un accent puternic pe construirea unui raport cu clientul. În ambele domenii, clientul și coachul/terapeutul au o relație de colaborare în care cooperează pentru a-l ajuta pe client să își atingă obiectivele. Transparența, încrederea și un angajament comun față de bunăstarea persoanei servesc drept pietre de temelie ale relației.

Dezvoltarea unei conexiuni de cooperare între coach/terapeut și client are diverse avantaje. Nivelul de încredere care se dezvoltă între cele două părți este poate cel mai important dintre acestea.

Pentru ca procesul de coaching sau de consiliere să aibă succes, clientul trebuie să se simtă confortabil să se deschidă și să discute despre gândurile și sentimentele sale.

7. Ambele presupun ascultarea activă

Capacitatea de a asculta activ este esențială atât în coaching, cât și în terapie. Ea este crucială pentru a-i ajuta pe clienți să dezvolte încredere în procesul de vindecare sau să depășească orice probleme de sănătate mintală pe care le-ar putea avea.

Ascultarea activă în coaching

Coachul trebuie să asculte activ pentru a înțelege viața clientului, a identifica obstacolele, a clarifica obiectivele și a-l ajuta să le atingă.

În timpul dialogului, coachul trebuie să fie foarte atent la cerințele și dorințele clientului – acest lucru îi permite să stabilească un mediu motivant și încurajator pentru a crea planuri de acțiune care să ajute clientul să își atingă obiectivele.

Utilizarea de către psihologie a ascultării active

În psihologie, ascultarea activă este esențială pentru a ajuta clientul să depășească orice boală psihică cu care se confruntă. Pentru a înțelege pe deplin ideile, sentimentele și acțiunile clientului, terapeutul trebuie să fie total prezent în timpul ședinței.

8. Ambele sunt menite să ajute oamenii să se înțeleagă mai bine pe ei înșiși

Atât coaching-ul, cât și terapia au ca scop să le ofere oamenilor o mai bună înțelegere a ceea ce sunt și a modului în care interacționează cu mediul înconjurător.

Prin practica lor, coachii și terapeuții îi ajută pe clienți să își identifice punctele forte și limitele și să lucreze pentru a-și atinge obiectivele, ceea ce duce la dezvoltare personală și transformare pozitivă.

Coachii și psihologii contribuie în a-i ajuta pe oameni să se înțeleagă mai bine pe ei înșiși în moduri distincte, dar complementare.

Coachii se concentrează pe asistarea clienților în stabilirea și atingerea anumitor obiective, precum și în crearea de noi rutine și obiceiuri. Aceștia îi asistă, îi încurajează și îi responsabilizează pe clienții lor pe măsură ce aceștia progresează spre atingerea obiectivelor lor.

Pe de altă parte, psihoterapia se concentrează pe tratarea stărilor de afecțiune mintală și pe asistarea clienților în depășirea dificultăților psihologice și a traumelor din trecut. Aceștia pot identifica și trata afecțiunile psihologice și folosesc practici științifice pentru a sprijini vindecarea și creșterea.

9. Ambele utilizează metode orientate spre acțiune

Strategiile orientate spre acțiune sunt utilizate atât în coaching, cât și în psihologie, cu scopul de a ajuta oamenii să întreprindă acțiuni adecvate pentru a-și realiza obiectivele.

Aceste tehnici sunt folosite de coachi și terapeuți pentru a-i ajuta pe clienți să își identifice obiectivele, să creeze un plan de acțiune și să întreprindă acțiunile necesare pentru a atinge aceste obiective.

Indivizii își pot înțelege mai bine motivele și pot trece peste orice blocaj care le-ar putea sta în cale prin utilizarea tacticilor orientate spre acțiune.

Tehnici utilizate în coaching

O serie de tehnici orientate spre acțiune sunt folosite de coachi pentru a-și ajuta clienții, printre care se numără:

Stabilirea obiectivelor SMART (specifice, măsurabile, realizabile, relevante și limitate în timp) este o tehnică des folosită de coachi pentru a-și asista clienții. Indivizii își pot concentra eforturile asupra a ceea ce este cel mai important pentru ei și pot atinge rezultatele dorite prin adoptarea obiectivelor SMART.
Planificarea acțiunilor: Coachii își asistă clienții în crearea unei strategii pentru a-și îndeplini obiectivele. Stabilirea unor termene limită, împărțirea obiectivelor majore în sarcini mai mici și realizabile, și crearea unui calendar precis pentru progres sunt câteva exemple de realizare a acestui lucru.
Responsabilizarea: Coachii se asigură că oamenii cu care lucrează își asumă responsabilitatea pentru deciziile și dezvoltarea lor. Acest lucru îi ajută pe oameni să își mențină motivația și atenția în timp ce muncesc pentru a-și atinge obiectivele.
Încurajarea: Coachii își ajută și își încurajează clienții în timp ce aceștia depun eforturi pentru a-și atinge obiectivele. Chiar și în fața dificultăților și a dezamăgirilor, acest lucru le permite oamenilor să își mențină motivația și atenția concentrată pe obiectivele lor.

Tehnici utilizate în psihologie

Scopul psihologiei este de a înțelege gândirea și comportamentul uman. Psihologii folosesc tehnici practice pentru a ajuta oamenii să rezolve o serie de probleme de comportament și de sănătate mintală.

Câteva dintre metodele folosite în psihologie sunt:

Terapia cognitiv-comportamentală (CBT): CBT este un tip de consiliere care are ca scop modificarea tiparelor de gândire și comportament nefavorabile. Persoanele care se luptă cu anxietatea, depresia și alte condiții de sănătate mintală pot utiliza această strategie pentru a le veni în ajutor.
Terapia de expunere este o strategie utilizată pentru a trata fobiile și alte probleme de anxietate la pacienți. Terapia de expunere urmărește să ajute pacienții să se confrunte și să își depășească fobiile prin expunere repetată.
Terapia care pune accentul pe mindfulness ar putea ajuta clienții să devină mai conștienți de sentimentele și gândurile lor.

10. Ambele presupun o dezvoltare și o creștere continuă

Un proces constant de creștere și dezvoltare este prezent atât în coaching, cât și în psihologie. În coaching, coachul sprijină persoana în stabilirea și atingerea obiectivelor, îndemnând-o în același timp să continue să evolueze și să se extindă dincolo de aceste obiective.

În psihologie, terapeutul colaborează cu pacientul pentru a trata orice probleme de sănătate mintală, în vederea favorizării stării de bine și promovării dezvoltării continue prin intermediul auto-reflecției și al conștientizării de sine.

Ambele discipline pun accentul pe natura continuă a dezvoltării personale și se străduiesc să sprijine oamenii în realizarea celui mai mare potențial al lor.

Cum se îmbină coaching-ul și psihologia?

Există multe moduri în care coaching-ul și psihologia pot fi folosite împreună pentru a îmbunătăți dezvoltarea și progresul unei persoane.

De exemplu, un coach și un psiholog ar putea colabora pentru a ajuta un client să rezolve anumite probleme de sănătate mintală care îl împiedică să avanseze. La fel ca un coach, un psiholog poate folosi metode de coaching pentru a ajuta clienții să stabilească strategii de adaptare sănătoase și să își atingă obiectivele.

De multe ori, oamenii își pot atinge obiectivele prin combinarea coaching-ului și a psihologiei, deoarece pot folosi abilitățile ambelor discipline în avantajul lor.

Un psiholog ar putea folosi teorii și perspective psihologice pentru a-și ajuta clienții să se înțeleagă mai bine pe ei înșiși, în vreme ce un coach ar putea folosi metode de coaching specifice pentru a-și ajuta clienții să găsească soluții viabile la problemele lor.

Oamenii pot experimenta numeroasele și diversele avantaje ale coaching-ului și psihologiei în orice moment al vieții lor.

Atât coachingul, cât și psihologia pot fi cruciale pentru a sprijini creșterea și dezvoltarea, indiferent dacă obiectivul este îmbunătățirea sănătății mintale, atingerea obiectivelor personale sau profesionale sau o mai bună cunoaștere a propriei persoane.

Testarea Cunoștințelor

Testează-ți cunoștințele și află dacă reținut și înțeles bine informațiile din acest articol.

În Încheiere

Deși coaching-ul și psihologia sunt profesii separate, ele au de fapt o relație strânsă și multe aspecte în comun. Fie că este vorba de viața personală sau profesională, ambele aspiră să ajute oamenii în creșterea și dezvoltarea lor.

Dorești o Ședință de Terapie?

Programează o ședință cu un specialist Puterea Minții.

Programare

Ambele acordă o atenție deosebită ideii de a-i ajuta pe oameni să își identifice gândurile și credințele limitative și apoi să găsească modalități de a le schimba.

Antrenorii și psihologii folosesc frecvent metode și strategii comparabile, cum ar fi stabilirea de obiective, introspecția și modificarea comportamentului.

Pentru a-i ajuta pe clienții lor să se înțeleagă mai bine pe ei înșiși și cerințele lor, ei pot folosi, de asemenea, tehnici de evaluare comparabile, cum ar fi testele de personalitate sau evaluările psihologice.

Referințe

Ives, Y. (2008). What is’ Coaching’? An Exploration of Conflicting Paradigms. International journal of evidence based coaching and mentoring, 6, 100-113.

Humphreys, J. (2016). Bridging The Coaching/Therapy Divide: What Co-Active Coaches Can Learn From ACT (Acceptance And Commitment Therapy).

Nuțu Angela

Articole publicate: 16

Vezi pagina autorului

Redactat de Camelia Krupp

Lasă un răspuns

Atât coaching-ul, cât și terapia sunt metode de a ajuta oamenii să își îmbunătățească viața personală și profesională, însă ele diferă semnificativ una de cealaltă.

Dorești o Ședință de Terapie?

Programează o ședință cu un specialist Puterea Minții.

Programare

Accentul și scopul intervențiilor, populația căreia i se adresează, acreditările și licențele practicienilor, metodologia și abordarea utilizată, regulile și standardele pe care trebuie să le respecte, durata tratamentului, asigurarea serviciilor medicale (psihoterapie) și protecția juridică sunt doar câteva exemple de diferențe care pot exista.

Orice persoană care dorește să își îmbunătățească starea de bine ar trebui să fie conștientă de aceste variații, deoarece acestea le pot ajuta să selecteze strategia care răspunde cel mai bine cerințelor și obiectivelor sale.

Față în față: Cele 10 diferențe cheie între Coaching și Terapie

1. Scopul: Obiectivul principal pentru care sunt utilizate coaching-ul și psihoterapia le diferențiază una de cealaltă. În general, coaching-ul este utilizat pentru a ajuta oamenii să atingă anumite obiective sau să își îmbunătățească performanțele într-un anumit plan al vieții lor, cum ar fi profesia sau dezvoltarea personală. Dimpotrivă, psihoterapia este utilizată pentru a ajuta oamenii să abordeze dificultățile psihologice sau emoționale, cum ar fi bolile mintale sau conflictele interpersonale.

2. Focus: Accentul sesiunilor este o altă distincție. În timp ce psihoterapia se concentrează frecvent pe trecut, coaching-ul se concentrează frecvent pe prezent și viitor. Un terapeut va ajuta clientul să înțeleagă și să lucreze la evenimente anterioare care ar putea avea o influență asupra circumstanțelor sale actuale. Un coach îl va ajuta pe client să își identifice obiectivele și să dezvolte o strategie pentru a le îndeplini.

3. Abordare: Atât psihoterapia, cât și coaching-ul folosesc abordări distincte. În timp ce psihoterapia este mai mult exploratorie și orientată spre înțelegere, coaching-ul este adesea mai mult directiv și orientat spre acțiune. Un terapeut va asista clientul în explorarea sentimentelor și ideilor sale pentru a dobândi înțelegere, în timp ce un coach va ajuta clientul în stabilirea obiectivelor, în dezvoltarea unui plan de acțiune și îl va face responsabil pentru atingerea acestor obiective.

4. Formare profesională: Coachii și terapeuții necesită o educație și o formare separate. În mod normal, un terapeut trebuie să aibă un doctorat în psihologie, consiliere sau asistență socială și să fie licențiat de către statul în care își desfășoară activitatea. Un coach aduce adesea experiența sa personală în afaceri sau în orice sector în care își desfășoară practica, însă poate obține și acreditare oficială pentru expertiza sa.

5. Durata tratamentului: Coachingul are adesea o durată mai scurtă decât psihoterapia. Psihoterapia poate dura mai multe luni sau chiar ani, în vreme ce unele sesiuni de coaching pot fi finalizate în doar câteva săptămâni.

6. Populația: Psihoterapia se adresează de obicei persoanelor cu probleme de sănătate mintală, în timp ce coachingul poate fi folosit de oricine dorește să își îmbunătățească viața personală și profesională.

7. Asistență medicală: Terapeuții sunt considerați practicieni în domeniul sănătății și trebuie să dețină o licență, în timp ce coachii nu sunt neapărat supuși vreunei reglementări sau licențe de stat.

8. Metodologie: În timp ce coaching-ul utilizează frecvent o abordare mai organizată și mai motivantă, psihoterapia poate utiliza o serie de metodologii bazate pe dovezi (EBM = evidence based methodologies).

9. Reglementare: Terapeuții trebuie să respecte liniile morale și legale stabilite de asociațiile lor profesionale, dar coachii nu sunt supuși acelorași reglementări.

10. Acoperirea de către asigurare: Coaching-ul poate să nu fie acoperit de asigurare, în timp ce psihoterapia poate fi încadrată ca terapie acoperită de asigurarea medicală.

Haideți să dezvoltăm mai mult fiecare dintre aceste diferențe cheie și să vedem cum se compară coachingul și terapia atunci când vine vorba de anumite caracteristici ale practicii:

Scop

Cercetările au susținut ideea că psihoterapia și coachingul au scopuri diferite. Potrivit unei cercetări realizate de O’Connell și colegii săi (2015), coachingul pune un accent mai mare pe realizarea obiectivelor și pe creșterea personală, în vreme ce psihoterapia se concentrează pe abordarea problemelor psihologice sau emoționale. În mod similar, studiul lui Grant și colegii săi (2016) a constatat că psihoterapia este mai frecvent utilizată pentru a ajuta oamenii să abordeze probleme de sănătate mintală, cum ar fi depresia sau anxietatea, în timp ce coaching-ul este mai frecvent utilizat pentru a-i ajuta pe oameni să își îmbunătățească performanța într-un anumit plan al vieții lor, cum ar fi dezvoltarea carierei.

În plus, statisticile susțin această diferențiere. De exemplu, aproximativ 1 din 5 persoane din Statele Unite suferă de boli mintale într-un anumit an, iar 1 din 25 de adulți suferă de o boală mintală semnificativă, potrivit Asociației Americane de Psihologie (APA). Conform Institutului Național de Sănătate Mintală (NIMH), 20% dintre adulții americani raportează că au o stare de anxietate la un moment dat în cursul anului.

Pe de altă parte, potrivit Federației Internaționale a Antrenorilor (ICF), sectorul de coaching din SUA a obținut venituri de peste 2 miliarde de dolari în 2017 și numărul de coachi profesioniști a crescut rapid în ultimii ani. Acest lucru arată că această industrie este bine apreciată și în plină expansiune, și se concentrează în mare măsură pe asistarea oamenilor în atingerea anumitor obiective sau pe îmbunătățirea performanțelor lor într-un anumit plan al vieții.

Focus

Prezentul și viitorul sunt principalele subiecte ale sesiunilor de coaching. Obiectivele tale vor fi mai ușor de definit și de pregătit cu ajutorul unui coach. Acestea pot fi pentru ceva la fel de simplu ca un program de exerciții fizice pentru a ajunge în formă pentru vară sau ceva mai complicat, cum ar fi să îți înființezi propria afacere. Coachul tău te va ajuta să îți identifici obiectivele și să creezi o strategie pentru a le atinge.

Sesiunile de psihoterapie, pe de altă parte, pun accentul pe trecut. Terapeutul te poate ajuta să înțelegi și să rezolvi evenimente anterioare care ar putea avea un efect asupra circumstanțelor tale actuale. Acest lucru poate fi folosit pentru emoții precum tristețea, furia, anxietatea sau dificultatea de a te înțelege cu ceilalți. Terapeutul te va asista în înțelegerea cauzelor sentimentelor tale, precum și sugera moduri de îmbunătățire a acestora.

Acest contrast între coaching și terapie a fost, de asemenea, susținut de cercetări. Potrivit unui studiu efectuat de Norcross și colegii săi în 2002, coaching-ul se concentrează frecvent pe prezent și viitor, în timp ce psihoterapia se concentrează frecvent pe trecut. Similar, o cercetare realizată de O’Connell și colegii săi (2015) a indicat că, în timp ce psihoterapia se concentrează în mare măsură pe tratarea dificultăților psihologice sau emoționale legate de trecut, coaching-ul se concentrează în principal pe realizarea obiectivelor și pe dezvoltarea personală.

Abordare

Atunci când o persoană dorește să facă schimbări în viața sa, există două tipuri principale de ajutor pe care le poate primi: coaching și terapie. Metoda folosită în cadrul ședințelor este una dintre distincțiile cheie dintre cele două.

De obicei, coaching-ul are o abordare mai directă și mai orientată spre obiective. Un coach te poate ajuta în:

Creaarea unor obiective realizabile, precise și cuantificabile.
Elaborarea unei strategii pentru a realiza aceste obiective.
Responsabilizarea pentru executarea strategiei și realizarea obiectivelor.

Dimpotrivă, abordarea în psihoterapie este, de obicei, mai exploratorie și axată pe înțelegere. Un terapeut te poate ajuta:

Să îți recunoști și să îți examinezi emoțiile și ideile.
Să obții înțelegerea motivelor din spatele emoțiilor și acțiunilor tale.
Recunoști teme și tendințe din viața ta.

Această strategie este comparabilă cu îmbarcarea într-o căutare de autodescoperire. Pentru a putea face ajustări în viața ta, un terapeut te va ajuta să înțelegi mai bine cine ești și ce ți s-a întâmplat.

Formare

Pregătirea și acreditările necesare pentru persoana care oferă asistență de consiliere reprezintă o altă diferență esențială între coaching și terapie.

Coaching:

Un coach provine adesea dintr-un mediu de afaceri sau similar.
Deși de obicei nu este necesar, unii coachi au certificare sau formare în coaching.
Sunt disponibile o varietate de organizații și inițiative de certificare, inclusiv Asociația profesională a coachilor și mentorilor (PCMA) și Federația internațională a antrenorilor (ICF) (PCMA).

Psihoterapie:

O diplomă de absolvire în psihologie, consiliere sau asistență socială este adesea necesară pentru terapeuți.
Statul în care aceștia practică le cere să dețină o licență.
Standardele specifice fiecărui stat pentru obținerea licenței variază, dar implică adesea promovarea unui test și efectuarea unui număr prestabilit de ore de practică supravegheată.

Acest contrast în ceea ce privește formarea între coaching și psihoterapie a fost evidențiat de cercetări. Potrivit unui studiu realizat de O’Connell și colegii săi (2015), terapeuții trebuie să dețină o licență și adesea au o diplomă de doctorat în psihologie, consiliere sau asistență socială, în timp ce coachii au frecvent o pregătire în afaceri sau într-o disciplină conexă. La fel ca terapeuții în disciplinele lor respective, este mai puțin probabil ca un coach să aibă o educație și o formare formală în domeniul coaching-ului, potrivit unei cercetări din 2016 a lui Grant și a colegilor.

Durata tratamentului

Durata tratamentului este un criteriu care diferențiază cu siguranță coaching-ul și psihoterapia:

Coaching-ul:

Are o durată mai scurtă decât psihoterapia.
Câteva săptămâni ar reprezenta cel mai scurt timp al unor ședințe de coaching.
În funcție de obiectivele clientului, poate dura și câteva luni.
Obiectivul clientului și gradul de progres înregistrat în atingerea acestuia sunt adesea cele care definesc durata ședințelor de coaching.

Psihoterapia:

Are o durată de viață lungă, uneori ani de zile.
Complexitatea problemelor abordate și gradul de progres înregistrat în abordarea acestora definesc durata psihoterapiei.
Conform studiilor de cercetare, tratamentele de psihoterapie durează de obicei între 6 și 20 de ședințe.

Potrivit unei cercetări efectuate în 2002 de Norcross și colegii săi, coaching-ul durează adesea mai puțin decât psihoterapia. În mod similar, o cercetare realizată de O’Connell și colegii săi (2015) a indicat că, deși psihoterapia este adesea pe termen mai lung și se concentrează pe vindecarea dificultăților psihologice sau emoționale, coaching-ul este de obicei pe termen mai scurt și se concentrează pe anumite obiective specifice.

Populația

Persoanele cu probleme de sănătate mintală sunt adesea “publicul țintă” pentru psihoterapie, iar oricine încearcă să își îmbunătățească viața personală sau profesională poate beneficia de coaching. S-a demonstrat că psihoterapia ajută la rezolvarea unei varietăți de presiuni și conflicte ale vieții și a fost legată de schimbări bune în creier și corp. De asemenea, a fost asociată cu îmbunătățiri în ceea ce privește emoțiile și comportamentele, mai puține zile de concediu medical, reducerea dizabilității, mai puține probleme medicale și mai multă satisfacție la locul de muncă. Psihoterapia poate fi folosită pentru a trata depresia, stima de sine scăzută, dependența, durerea fizică, tulburarea bipolară și schizofrenia.

Psihoterapia este destinată celor cu probleme de sănătate mintală:

cei care se luptă cu probleme emoționale, cum ar fi anxietatea sau tristețea, sau care suferă de boli mintale
persoanele care au dificultăți de adaptare la viața obișnuită din cauza unei traume, a unei boli
persoanele care au făcut psihoterapie și apoi au obținut un diagnostic

Oricine caută să își îmbunătățească viața personală și profesională ar trebui să ia în considerare coaching-ul:

cei care caută să progreseze la nivel personal
orice persoană care încearcă să-și îmbunătățească viața și bunăstarea, indiferent dacă are sau nu o afecțiune mintală (ședințele de coaching pot fi cuplate cu cele de terapie)
Persoanele care se confruntă cu dificultăți în viața personală sau profesională.

Îngrijirea sănătății

Terapeuții sunt clasificați ca profesioniști în domeniul sănătății și, pentru a practica meseria, trebuie să dețină o licență. Aceștia sunt calificați să identifice și să trateze problemele de sănătate mintală, deoarece au pregătirea și certificările corespunzătoare.

În schimb, coachii nu au același grad de educație sau experiență ca și terapeuții și nu sunt supuși reglementărilor sau licențelor de stat. Ei ar putea oferi sfaturi și sprijin, dar nu pot trata sau diagnostica probleme de sănătate mintală.

Distincțiile dintre terapeuți și coachi în ceea ce privește rolul lor ca furnizori de servicii de sănătate sunt prezentate în următoarea listă:

Terapeuți:

profesioniști din domeniul medical
trebuie să dețină o licență
instruiți să identifice și să trateze tulburările care afectează sănătatea mintală

Coachi:

nu sunt supuși licențelor sau reglementărilor guvernamentale
nu sunt calificați să identifice sau să trateze problemele de sănătate mintală
oferă sprijin și îndrumare fără a diagnostica sau trata probleme de sănătate mintală

Metodologie

Numeroase tehnici bazate pe dovezi, cum ar fi terapia cognitiv-comportamentală, terapia interpersonală și tratamentele psihanalitice, sunt frecvent incluse în cadrul psihoterapiei. Tratamentele bazate pe dovezi (EBT) răspund cerințelor, obiectivelor și preferințelor persoanei în scopul de a promova sănătatea mintală și bunăstarea generală. Psihoterapia bazată pe dovezi urmărește să ofere doar terapii care și-au demonstrat succesul, oferind în același timp o îngrijire de înaltă calitate și responsabilă.

Pe de altă parte, coaching-ul adoptă frecvent o abordare mai organizată și mai motivantă. În loc să abordeze anumite tulburări de sănătate mintală, scopul coaching-ului este adesea acela de a ajuta oamenii să-și îmbunătățească viața personală și profesională. Coaching-ul nu este adesea ghidat de aceleași modele bazate pe dovezi ca și psihoterapia, în ciuda posibilității unei anumite suprapuneri cu tratamentele terapeutice. În schimb, coaching-ul se concentrează frecvent pe asistarea persoanelor în stabilirea și atingerea propriilor obiective unice, precum și în crearea de noi obiceiuri și abilități pentru a-și îmbunătăți viața.

În ceea ce privește psihoterapia:

Tehnici bazate pe dovezi: În psihoterapie sunt utilizate numeroase tehnici bazate pe dovezi. Terapia cognitiv-comportamentală, terapia de expunere și terapia familială funcțională sunt câteva exemple tipice de tehnici de psihoterapie bazate pe dovezi.
Fiecare persoană are nevoie de un plan de tratament personalizat, în funcție de amploarea problemei – abuz de substanțe, de faptul că suferă de o boală mintală sau a suferit o traumă și de alte considerente.
Psihoterapia este utilizată pentru a trata o varietate de probleme de sănătate mintală, inclusiv dependența, tulburările de anxietate, tulburarea bipolară, depresia, tulburările de alimentație, tulburarea obsesiv-compulsivă, fobiile, tulburarea de stres posttraumatic și tulburările legate de consumul de droguri.

În coaching

Abordare organizată, motivantă: Comparativ cu psihoterapia, coaching-ul folosește frecvent o abordare mai structurată, motivațională.
Accent pe punctele forte și trăsăturile pozitive: O strategie de coaching bazată pe puncte forte utilizează reziliența și resursele inerente ale clientului pentru a îmbunătăți calitatea vieții și a diminua simptomele supărătoare.

Regulamentul

Pentru psihologi, codul de etică impune un standard de comportament mai ridicat decât cel impus de lege. În cazul în care obligațiile etice ale psihologilor intră în conflict cu legile, normele sau cu o altă autoritate legală de control, aceștia trebuie să ia măsuri pentru a rezolva problema pe cale amiabilă.

Este esențial ca oamenii care doresc să urmeze o terapie să aducă în discuție preocupările legate de codul de etică al terapeutului, fie la consultarea inițială, fie la ședințele de terapie. Chiar dacă lucrează cu pacienți din întreaga lume, terapeuții trebuie să respecte cerințele legale și morale ale statului sau ale națiunii în care au licența de practică.

Spre deosebire de terapeuți, coachii nu sunt supuși acelorași reglementări. Același nivel de reglementare care se aplică practicienilor de terapie nu se aplică organizațiilor de coaching, în ciuda faptului că multe dintre ele au coduri etice și standarde de comportament.

În psihoterapie:

protecție juridică: psihoterapia face obiectul unei reglementări legale.
Accentul reglementării: psihoterapia se concentrează pe explorarea mai profundă a sinelui și pe tratarea preocupărilor psihologice.
Rapoarte de progres: psihoterapia utilizează rapoarte de progres

În coaching:

Protecție juridică: Coachingul nu face obiectul reglementării juridice.
Accentul pe reglementare: Coachingul se concentrează pe stabilirea obiectivelor și pe dezvoltarea unui plan de acțiune pentru a realiza obiective.

Acoperire de către asigurare

National Alliance of Mental Illness susține că unul dintre motivele pentru care psihoterapia poate fi rambursată de asigurări, în timp ce coaching-ul nu este rambursat, este lipsa la nivel național a specialiștilor în sănătate mintală, în special în unele regiuni ale țării (SUA). În plus, deoarece companiile de asigurări nu îi compensează în mod adecvat pe furnizorii de terapii pentru sănătate mintală și pentru consumul de droguri, mulți dintre aceștia nu acceptă asigurări. Cu toate acestea, chiar și în România există un oarecare optimism în ceea ce privește rezolvarea acestor probleme.

Dorești o Ședință de Terapie?

Programează o ședință cu un specialist Puterea Minții.

Programare

În Încheiere

În concluzie, există două metode distincte de asistare a oamenilor în îmbunătățirea vieții lor personale și profesionale: coaching-ul și psihoterapia. Deși există unele paralele între cele două tehnici, există, de asemenea, unele distincții semnificative. În vreme ce psihoterapia pune accentul pe trecut și prezent și este adesea destinată celor cu probleme de sănătate mintală, coaching-ul tinde să se concentreze pe scopuri și obiective viitoare și se adresează oricărei persoane care încearcă să-și îmbunătățească viața. Coachii nu sunt reglementați și nu trebuie să dețină o licență, în timp ce terapeuții sunt considerați practicieni în domeniul sănătății și trebuie să obțină licență de practică.

În timp ce coaching-ul utilizează o abordare centrată mai mult pe soluții și orientată spre obiective, psihoterapia implică terapia prin discuții și explorează frecvent trecutul pentru a trata dificultățile psihologice omniprezente. În vreme ce coaching-ul poate să nu fie acoperit de asigurare, psihoterapia este frecvent acoperită, iar terapeuții sunt obligați să urmeze orientări etice și juridice stricte, în timp ce sesiunile de coaching nu beneficiază de aceleași garanții juridice. În final, oamenii pot alege cu înțelepciune atunci când caută asistență pentru a-și îmbunătăți viața dacă sunt conștienți de distincțiile dintre coaching și psihoterapie.

Referințe

O’Connell, J., Kolt, G., & Wong, P. (2015). Coaching and mentoring: A critical text. Routledge.

Grant, A. M., Curtayne, L., & Burton, D. (2016). Executive coaching for leadership development: An empirical analysis. Journal of Applied Psychology, 101(4), 697.

International Coach Federation. (2017). ICF 2017 Global Coaching Study.

Norcross, J. C., Karpiak, C. P., & Lattanzi, K. (2002). The future of psychotherapy: the new alliance. Journal of Clinical Psychology, 58(3), 261-265.

O’Connell, J., Kolt, G., & Wong, P. (2015). Coaching and mentoring: A critical text. Routledge.

Criddle, W.D. (2007). The transition from therapist to executive coach. Journal of Rational-Emotive & Cognitive-Behavior Therapy, 25, 121-141.

Price, J. (2009). The coaching/therapy boundary in organizational coaching. Coaching: An International Journal of Theory, Research and Practice, 2, 135 – 148.

Camelia Krupp

Articole publicate: 2

Vezi pagina autorului

Redactat de Laura Badea

Lasă un răspuns

Îți este teamă să vorbești în public sau te simți ciudat atunci când pășești într-o încăpere plină cu oameni? În materialul următor vei afla dacă te confrunți cu anxietate socială sau ești doar timid/ă. Articol revizuit medical de Dr. Adriana-Valentina Șeicăreanu – medic rezident psihiatrie

1. Ce este anxietatea socială?

Anxietatea socială (fobia socială) este o tulburare anxioasă care se manifestă prin frică sau anxietate intensă atunci când cineva este expus în fața altor persoane, putând fi observat sau criticat.

Suferi de Anxietate?

Programează o ședință cu un specialist Puterea Minții.

Programare

Vorbitul sau mâncatul în public, întâlnirea unor persoane noi, folosirea toaletelor publice, participarea la o petrecere sau la un eveniment sunt situații care vor crea un disconfort intens celor care se confruntă cu această tulburare.

2. Cauzele anxietății sociale

Cauzele anxietății sociale nu sunt pe deplin cunoscute. Se pare că ar exista mai mulți factori care pot duce la dezvoltarea acesteia: – Biologici: eliberarea în exces a unor hormoni sau o activitate crescută a unor părți ale creierului – Genetici: se pare că jumătate dintre pacienți au o rudă afectată de aceeași patologie – De mediu: experiențe traumatizante în copilărie, imitarea comportamentului unui membru al familiei, dezvoltarea unei afecțiuni care atrage atenția asupra aspectului fizic sau al vocii.

3. Simptome anxietate socială

Anxietatea socială se poate manifesta diferit în funcție de persoană și de situațiile la care ești expus. Simptome fizice – Bătăi rapide ale inimii – Transpiraţii – Tremor, spasme – Dificultăți de respirație sau respirație accelerată – Dureri de spate, dureri de cap – Mâini reci sau palme transpirate – Tensiune musculară – Oboseală – Roşeaţă sau paloare – Urinat frecvent – Diaree – Uscăciunea gurii – Amorțeli – Dificultăţi la înghițire Simptome psihologice – Senzaţie de frică – Senzație de „nod în gât“ sau ”fluturi în stomac” – Dificultăţi de concentrare – Stare de alertă – Insomnie – Apetit sexual scăzut Simptome emoționale și comportamentale – Teamă de situații în care poți fi judecat negativ – Frică intensă de a interacționa sau de a vorbi cu străinii – Teamă că alții vor observa semnele de anxietate – Teamă atunci când anticipezi o activitate sau un eveniment – Evitarea situațiilor în care ai putea fi în centrul atenției – Analiza performanței tale și identificarea defectelor în interacțiunile tale după o situație socială – Așteptarea celor mai grave consecințe posibile de la o experiență negativă în timpul unei interacțiuni sociale – Toleranță scăzută la critică – Stimă de sine scăzută Dintre cele mai frecvente situații în care apare anxietatea socială amintim: – Vorbitul sau mâncatul în public – Dialog cu persoane necunoscute sau cu statut superior – Mersul la școală sau la serviciu – Petrecerile sau alte evenimente care implică multe persoane noi – Folosirea toaletelor publice – Întâlniri romantice

4. Complicațiile fobiei sociale

Tulburarea de anxietate socială este tratabilă, totuși, în lipsa unui diagnostic și unei abordări terapeutice optime, poate avea repercusiuni serioase asupra calității vieții. Fobia socială poate perturba semnificativ activitățile zilnice, rezultatele la locul de muncă sau la școală, precum și interacțiunile cu ceilalți. Anxietatea socială poate fi asociată cu alte probleme de sănătate mintală, cum ar fi depresia și abuzul de substanțe. Persoanele care suferă de fobie socială pot ajunge să aibă gânduri de moarte, de sinucidere, iar în cazurile cele mai grave, chiar tentative de suicid.

5. Test pentru a afla dacă suferi de anxietate socială

Nu există niciun test standard în urma căruia să afli dacă suferi de anxietate socială, însă, medicul sau psihologul îți poate pune anumite întrebări care să ghideze diagnosticul. La ce întrebări ar trebui să te aștepți: – Ai simțit teamă intensă față de situații sociale în care oamenii v-ar fi judecat? – Ai simțit teamă că ai putea fi umilit în urma acțiunilor pe care le-ai făcut? – Ai simțit teamă cu privire la faptul că alți oameni vor observa că te-ai înroșit, că ai transpirat, că ai tremurat sau că ai manifestat alte simptome de anxietate? – Îți este dificil să îți dai seama că teama resimțită este exagerată și irațională? – Anumite situații îți provoacă teamă de fiecare dată? – Situațiile de care îți este teamă te determină să faci anumite sacrificii pentru a le evita? – Teama și simtomele respective interferă cu viața de zi cu zi? – Ce simptome resimți atunci când te expui la situațiile de care îți este teamă?

6. Diagnostic și tratament anxietate socială

Pentru diagnosticul de anxietate socială trebuie îndeplinite anumite criterii menționate în Manualul de diagnostic și clasificare statistică a tulburărilor mintale (DSM): – Frică sau anxietate marcată privind una sau mai multe situații sociale în care ai putea fi expus evaluării de către ceilalți – Teama că ceilalți ar putea să aprecieze negativ simptomele anxioase sau modul tău de acțiune – Situațiile sociale îți provoacă aproape întotdeauna anxietate sau frică – Eviți sau suporți cu frică sau anxietate intensă situațiile sociale – Frica sau anxietatea sunt mai intense decât pericolul la care ești de fapt supus – Durata minimă a simptomelor este de 6 luni – Simptomele cauzează disconfort sau interferă cu activitățile sociale, profesionale sau din alte zone importante de funcționare – Frica, anxietatea sau evitarea nu sunt declanșate de consumul unor substanțe sau de o afecțiune medicală În funcție de concluziile la care ajunge medicul în urma discuțiilor cu tine, se va formula diagnosticul și se vor discuta opțiunile de tratament.

6.1 Psihoterapie

Psihoterapia de suport – aceasta abordează promovarea dezvoltării unor mecanisme de apărare pozitive și descurajează mecanismele de apărare negative. Terapeutul asistă și poate acorda sfaturi cu privire la comportament.

Suferi de Anxietate?

Programează o ședință cu un specialist Puterea Minții.

Programare

Psihoterapia orientată către conştientizare – scopul este de a favoriza creşterea conştientizării conflictelor psihologice care ar putea duce la dezvoltarea simptomelor anxioase. Terapia comportamentală – are ca scop producerea unei schimbări la nivel comportamental, se încearcă înlocuirea gândurilor negative cu unele pozitive. Terapia prin expunere – pacientul va fi expus treptat la situațiile sociale care îi generează simptomele. Terapia de grup – exersarea abilităților sociale prin interacțiuni cu persoane care suferă de aceeași patologie.

6.2 Tratament medicamentos

Pentru tratarea fobiei sociale există mai multe clase de medicamente care dau rezultate, medicul îți va prescrie ce va considera că se potrivește cel mai bine situației tale.

Antidepresivele sunt indicate pentru tratarea acestei afecțiuni
Betablocantele administrate pe cale orală înainte de un eveniment care provoacă anxietate ajută la ameliorarea unora dintre simptome, precum bătăile rapide ale inimii, tremorul sau senzația de ”fluturi în stomac”
Benzodiazepinele atenuează simptomele anxietății sociale prin încetinirea sistemului nervos central
Anxioliticele pot fi folosite pe perioade scurte pentru a trata anxietatea socială

Trebuie reținut că toate medicamentele pot avea efecte secundare, de aceea este foarte important să fie administrate conform prescripției medicale, iar întreruperea tratamentului se va face treptat, sub supravegherea unui medic.

6.3. Tratament naturist

În cazul formelor ușoare sau în asociere cu alte tratamente pot fi încercate și anumite suplimente alimentare pe bază de plante: Valeriana, roinița, rhodiola, polenul par a fi de ajutor în tratarea anxietății. Aromoterapia, yoga, masajul reprezintă variante alternative în cazul în care te confrunți cu fobia socială.

6.4 Exerciții pentru anxietate socială

De-a lungul timpului s-a studiat posibilitatea utilizării exercițiior fizice ca o opțiune de tratament pentru tulburarea de anxietate socială. În plus față de beneficiile generale pe care le are sportul asupra sănătății, s-a raportat faptul că acestea ajută în cazul oboselii, depresiei, tensiunii, durerilor musculare, iritabilității, lipsei de concentrare și sentimentelor de teamă și anxietate. Potrivit Asociației pentru Anxietate și Depresie din America, participarea regulată la exerciții aerobice (alergare, jogging, înot, ciclism, mersul pe jos) crește buna dispoziție, scade tensiunea, îmbunătățește somnul și stima de sine. S-a constat că exercițiile și activitățile de relaxare pot avea un impact pozitiv în cazul persoanelor cu fobie socială, făcându-le să perceapă mediul lor într-un mod mai puțin amenințător. Yoga – implică întindere, mișcare, respirație, relaxare și meditație Pilates – un sistem de exerciții concepute pentru a îmbunătăți forța fizică, flexibilitatea și postura Relaxare progresivă a mușchilor – încurajează relaxarea pe rând a grupelor musculare

7. Anxietatea socială la copii

Vârsta medie de debut este 13 ani, apare mai frecvent în cazul adolescenților, dar poate afecta orice copil. Anxietatea socială se poate limita la anumite situații specifice, iar copiii tind să le evite. Se tem de persoane necunoscute și este dificil să își facă prieteni. Plânsul intens, crizele sau blocajele, simptomele fizice, elementele de depresie, gândurile de suicid, problemele de comportament, abandonul școlar, consumul de substanțe pot fi manifestări ale fobiei sociale la copii.

8. Cărți recomandate pentru anxietate socială

Dacă pentru tine cititul este un mijloc de relaxare, de ce să nu imbini utilul cu plăcutul? Sunt numeroase cărți care au ca subiect de discuție afecțiunea ta și poți afla informații utile, câteva recomandări ar fi : – Anxietatea – Scott Stossel – Cum să-ți controlezi anxietatea. Ia tot ce e mai bun din griji, stres și temeri – Bert A. Moore – Curajul de a fi vulnerabil – Brene Brown – Arta subtilă a nepăsării – Mark Manson – În căutarea lui Audrey – Sophie Kinsella – 12 Reguli de viață. Un antidot la haosul din jurul nostru – Jordan B. Peterson – Cum să fii tu însuți. Liniștește-ți criticul interior și depășește anxietatea socială – Ellen Hendriksen – Cum să vorbim în public – Dale Carnegie – Îmblânzirea anxietății – Judson Brewer – Curajul de a fi fericit – Ichiro Kishimi, Fumitake Koga – Îmbunătățește-ți stima de sine! – Laurie Hawkes

:Cum poate spațiul relațional să influențeze anxietatea socială și tratamentul acesteia?

Navigating spatiul relational concepts is key in addressing social anxiety. How individuals perceive and interact within their social environment can vastly impact anxious feelings. Therapy often focuses on reshaping these mental frameworks, enabling effective management and treatment of social anxieties, thus improving relational spaces.

9. Sfaturi de prevenire și tratare a anxietății sociale

Anxietatea socială poate fi o tulburare care să interfereze destul de mult cu viața ta socială, însă poți învăța să o controlezi și să o tratezi. Mai jos sunt câteva sfaturi care ți-ar putea fi de ajutor: – Încearcă să faci mai mult sport, să ai o dietă corespunzătoare și să dormi suficient. – Evită băuturile care conțin cofeină deoarece acestea ar putea să îți amplifice simptomele de anxietate. – Exersează-ți abilitățile sociale, încearcă să ai mici dialoguri cu ceilalți și să menții contactul vizual. – Participă la evenimente, nu mai refuza invitațiile celorlalți la activități și încearcă să te pregătești în avans pentru acestea (jocurile de rol sau exersatul dialogurilor în oglindă ar putea să te ajute). – Înscrie-te într-o asociație sau club de voluntariat, vei cunoaște oameni noi, te vei obișnui să vorbești în public și vei depăși astfel anxietatea socială. – Încearcă să gândești pozitiv și să nu îți mai faci în cap cele mai grave scenarii. – Fii mai blând cu tine, a greși este omenește. – Găsește activități plăcute și învață să te relaxezi. – Discută cu cineva apropiat despre problemele cu care te confrunți. – Citește și informează-te cu privire la afecțiunea ta. – În cazul în care simți că ești depășit de situație, cere ajutor de specialitate. – Dacă ți-a fost prescris un tratament nu te abate de la el, ia-ți medicamentele și mergi la ședințele de psihoterapie.

Referințe Feng, C., Cao, J., Li, Y., Wu, H., & Mobbs, D. (2018). The pursuit of social acceptance: aberrant conformity in social anxiety disorder. Social Cognitive and Affective Neuroscience, 13, 809 – 817.

Laura Badea

Laura Badea este Consilier pentru Dezvoltare personală și Specialist în Activitatea de Coaching, acreditate de Ministerul Muncii și Educației din România.

Articole publicate: 51

Vezi pagina autorului

Redactat de Laura Badea

Lasă un răspuns

Spațiul dintre noi sau spațiul relațional înseamnă de fapt acel context din viața noastră, acel spațiu care, în primul rând, ne facilitează vindecarea. Vindecarea experiențelor prin care noi am trecut de-a lungul timpului, care unele dintre ele pot fi traumatice, acum având atât de multe cercetări în acest domeniu al traumei, încât sigur merită să povestim despre asta și să ne uităm fiecare dintre noi în povestea de viață pentru a vedea care e încărcătura cu care noi venim în momentul prezent.

Contextul relațional

Dar ce este de fapt acest spațiu dintre noi? Este contextul relațional în care fiecare dintre noi ne desfășurăm viața, fiecare dintre noi facem parte din niște relații, niște contexte de interacțiuni, iar aceste evenimente traumatice prin care am trecut de-a lungul timpului se manifestă în principal în interacțiunile dintre noi în acel spațiu dintre fiecare dintre noi, dintre noi și cei cu care noi interacționăm în același loc. Așa cum suntem răniți în relații, tot în relații găsim și vindecare și asta este ceea ce facem noi în demersul terapeutic când vine vorba de a lucra cu cuplurile. Încercăm să-i ajutăm pe cei cu care lucrăm, fie că vin împreună parteneri, fie că vine doar unul dintre ei și discutăm despre relațiile acelei persoane. Încercăm să vindecăm acele suferințe în interiorul relațiilor. Altfel, de foarte multe ori ajungem să lucrăm cu suferințele fiecăruia dintre noi, într-un soi de vid relațional. Or, suferința se petrece în relații și evenimentele traumatice, de cele mai multe ori implică o altă persoană, fie că este vorba de un abuz, viol sau de pierderea cuiva apropiat.

Trauma și spațiul relațional

De cele mai multe ori, când vorbim despre experiențe traumatice, vorbim despre implicarea unei alte persoane și atunci revenim și spunem – ok, e important ca vindecarea să se realizeze, să conțină o altă persoană sau alte persoane. Noi facem și demersul terapeutic, demersul terapeutic fiind în sine un spațiu relațional în care noi venim fiecare dintre noi, atât noi, terapeuții, cât și clienții, cu un bagaj cu o poveste pe care le aducem tot timpul așa ca un geamantan în spațiul spațiul relațional. Mi-aș dori să cred că noi în rolul de terapeut știm ce să facem cu bagajul respectiv și știm ce avem acolo, motiv pentru care bagajul nostru nu va fi prezent în acel spațiu și putem să îl însoțim pe client în a descoperi ce se află în bagajul lui și care sunt poveștile pe care noi le aducem în cadrul relațiilor de la vârsta adultă, pornind de la… Sau ca o consecință, ca o urmare a unor evenimente traumatice prin care am trecut de-a lungul timpului. Cea mai mare problemă în evenimentele traumatice este neputința de a pune în cuvinte raționale ceea ce s-a întâmplat acolo, însă experiența respectivă este stocată în corp. Este stocată la nivel somatic. Atunci oricât de mult stau eu în mintea rațională a clientului, încercând să îl ajut să pună în cuvinte ce i se întâmplă în momentul prezent când retrăiește experiențe traumatice, s-ar putea să fie un demers care să fie de foarte lungă durată și să nu mă ducă unde doresc. Avem specialiști renumiți la nivel mondial care ne spun că trauma nu este evenimentul în sine, ci este ceea ce s-a întâmplat după evenimentul respectiv. Și de cele mai multe ori, ce se întâmplă după evenimentul respectiv se referă la cât de puternic a fost conținută emoția persoanei care a trecut prin evenimentul traumatic de către oamenii din jur.

Relația dintre noi și experiența traumatică

Așadar, vorbim tot despre un context relațional aici, despre un spațiu relațional și practic, un eveniment cu potențial traumatic poate să nu se transforme într-o traumă dacă persoana respectivă primește suportul necesar din partea mediului. Evident, este lucrul ideal. Puțină lume primește un astfel de suport din partea mediului, motiv pentru care evenimentul se transformă într-o traumă. Într-adevăr, se creează o relație între experiență și persoana respectivă, iar această relație are la bază condiționarea clasică a lui Pavlov. Această relație poate să apară pe un fond de un eveniment traumatic, cum este un abuz sau pe un fond de mai multe experiențe prin care persoana a trecut de-a lungul timpului și traumatică este frecvența acelui comportament. Nu e musai fie un eveniment extraordinar, dar să se întâmple foarte des, să se întâmple repetitiv. Și atunci creezi această relație care de multe ori este și o relație de loialitate cumva între mine și experiența mea traumatică, că parcă în momentul în care încep să nu mai simt lucrurile pe care le-am simțit o bună bucată de vreme, parcă mă simt vinovat că nu mai simt asta.

Deci este o relație de interdependență între mine și mecanismele care se dezvoltă post eveniment traumatic. Și de multe ori, într-un demers terapeutic util, ar fi bine să se proceseze inclusiv pierderea acelor lucruri pe care le-am purtat cu mine de-a lungul anilor, cum am învățat să mă raportez la viață pornind de la experiența mea traumatică, cum am învățat să mă raportez la oameni și la relațiile mele, pornind de la experiență mea traumatică. Lucruri care îmi dau seama că nu-mi mai priesc și nu mai am nevoie de ele. Știu că ar fi bine să pun altele în loc. Dar poate că ar trebui chiar să le plângem în anumite momente, să le purtăm doliu, pentru că este important să îmi dau seama că ele nu își mai au rostul sau s-a terminat, și-au încheiat ciclul de viață, din existență. În demersul terapeutic este că mergem mult în spate să înțelegem cum am ajuns în punctul de azi. Asta este extraordinar pentru creier, să înțeleagă cum a ajuns în punctul de azi. În contextul relațiilor: Cum de am ajuns aici? Și de ce facem asta? Pentru că dacă nu ne dăm seama de mecanică și nu realizăm cum am ajuns în momentul prezent, există șanse foarte mari ca în relația viitoare să produc din nou, sau să se producă din nou o experiență similară. Studiile ne spun că sunt șanse foarte mari și atunci practic eu nu vindec această experiență traumatică plecând din relația cu el, ci mai degrabă rămânând acolo și înțelegând ce mi s-a întâmplat astfel încât să fiu mult mai bine pregătită pentru următoarea relație.

Demersul terapeutic

Aici dorinta noastră este să ne dăm seama că nu-i despre unul sau despre celălalt, ci este despre mișcarea lor în spațiul relațional. Este despre povestea prin care ei au trecut de-a lungul timpului de au ajuns să aleagă o anumită relație în detrimentul alteia. Sigur că, dacă noi gândim rațional atunci când alegem o relație, putem să ne ferim de foarte multe pericole. Ceea ce facem noi în terapie în spațiul relațional, este să-i ajutăm pe oameni să înțeleagă dinamica aceasta și să înțeleagă că, cel mai probabil, suferința pe care ei o trăiesc acum poartă un mesaj, un mesaj care va călători cu ei și în alte relații, un mesaj al suferinței lor, un mesaj al nevoilor lor, al nevoilor neîmplinite, un mesaj al dorințelor pe care ei le au pe care nu au știut să le comunice.

Fiecare partener vine cu băgăjelul lui în relație. Și noi ce facem este că-i ajutăm pe acești parteneri să își deschidă bagajele. Povești de viață, experiențe, mecanisme mentale, gânduri, emoții, comportamente, tot ce conține fiecare, reacții somatice. Și împreună, în acest spațiu relațional de siguranță, încercăm să vedem cum putem să le ordonăm, de care dintre lucruri mai avem nevoie, care sunt mecanismele noastre de apărare și le folosim fără să fim conștienți de asta și îl rănim pe celălalt în relația de cuplu. Și să învățăm să ne întrebăm dacă mai avem nevoie de unele dintre lucrurile respective. Pe urmă, unele le punem deoparte și creăm un spațiu mult mai aerisit, astfel încât să putem aduce lucruri noi în relația respectivă. Și poate printre cele mai mari beneficii ale terapiei este că învățăm niște tehnici, oamenii le duc în viața lor și le practică și au grijă de ei înșiși, pornind de la ceea ce noi am discutat în demersul terapeutic.

Este Spațiul Relațional Util în Gestionarea Emoțiilor Negative?

Ai nevoie să înveți cum să te calmezi atunci când simți emoții negative puternice? Spațiul relațional poate fi util în gestionarea acestor emoții. Poți folosi acest spațiu pentru a-ți regla emoțiile, comunicând deschis cu cei din jur sau pentru a te retrage și a-ți găsi liniștea interioară.

Cine este Raluca Anton

Raluca are formare în terapia cognitiv comportamentală, a publicat nenumărate articole științifice în reviste de specialitate, fiind coautor și coautor al unor cărți dedicate specialiștilor în domeniul psihologiei. Face parte din grupul primilor terapeuți din România care au formare în tehnica Imago, o metodă de terapie relațională și este director executiv al Academiei de Terapie Relațională din România, unde se ocupă de formarea și acreditarea cursurilor profesionale ridicate, intervenții relaționale. Dacă vrei să vezi întreaga prezentare a Ralucăi Anton din cadrul Summitului Vindecarea Traumei, plus încă 25 de prezentări extraordinare de la cei mai buni psihologi, terapeuți și traineri specialiști în vindecarea traumei și transformare interioară, poți achiziționa varianta înregistrată a evenimentului de AICI.

Laura Badea

Laura Badea este Consilier pentru Dezvoltare personală și Specialist în Activitatea de Coaching, acreditate de Ministerul Muncii și Educației din România.

Articole publicate: 51

Vezi pagina autorului