Daniela Dumulescu titlu
Redactat de Laura Badea

Mintea umană are nevoie de coerență, sens și semnificație.

În contextul evenimentelor stresante sau traumatice, acestea au de suferit.

Împreună vom explora un model recent ce conceptualizează procesul de (re)construcție al sensului personal post-traumă denumit sugestiv The Meaning Making Process (Park,2010), care s-a dovedit a fi extrem de util în vindecarea după situații traumatice majore, precum război, dezastre naturale, boli.

Cum definim sensul

Este important pentru noi să simțim faptul că ceea ce facem are sens și contează, și să punctăm atât în viață personală cât și în cea profesională. Să încercăm așadar să descoperim și să redescoperim ceea ce contează pentru noi mai ales în momentele în care avem dificultăți .

Sensul pe care reușim să îl dăm experiențelor poate avea un impact semnificativ în viața noastră. Sunt multe studii care au arătat că oamenii care pot să construiască și reconstruiască continuu sens în experiențele lor sunt oameni mult mai sănătoși atât fizic cât și psihic.

Mintea umană are nevoie fundamentală de câteva lucruri, precum predictibilitate și control. Are nevoie să simtă că știe ce urmează, că poate prezice viitorul oarecum, că se poate organiza astfel încât să fie bine în viață.

Avem nevoie de sentimentul că noi deținem controlul cât de cât asupra vieții noastre și că avem câteva spații unde putem decide iar toate acestea ne oferă sens.

Un element important în definiția sensului  este coerența – Avem nevoie să simțim că viața noastră se derulează ca un serial în care episoadele curg lin unele după celelalte. Mai precis, avem nevoie de o poveste pe care să ne-o spunem despre noi, pe care să o integrăm în ceea ce suntem noi, care să aibă această continuitate și coerență. Sentimentul acesta că știm cine suntem, că știm cum ne raportăm la noi, la viață și știm ce urmează.

Citește și  Ce faci cand NU stii ce sa faci cu viata ta!

 

Nu este despre a găsi un sens, ci despre a-l construi

În cazul unor evenimente potențial stresante sau traumatice, această coerență are foarte mult de suferit. Nu mai simțim că știm ce urmează, nu mai simțim că are sens. Uneori rămânem blocați în ideea de a înțelege ce ni se întâmplă.

Sensul presupune un efort conștient de a ne reconecta la propriile valori, la ceea ce contează în viață mai ales în momentul în care pierdem ceva important.  

Crearea sensului ne ajută în a regăsi lucrurile care ne ancorează și care ne dau putere, care ne fac să rezilienți. De aici putem concluziona că sensul este atât conștient dar este mai ales o nevoie aproape automată a minții noastre de a continua.

Un subiect studiat încă din antichitate, sensul vieții și a existenței a fost în centrul multor investigații și reflecții ale filozofilor. Ajungând în vremuri mai recente, și psihologii și-au dat seama că sensul are foarte multă legătură cu tot ceea ce ține de sănătatea mentală, cu precădere sănătatea mentală post traumă sau ceea ce numim dezvoltare post traumatică.

Probabil că toți avem avem situații care, în esența lor, ne-au ajutat – situații negative care ne-au împins către a dezvolta o variantă mai bună a noastră și care ne-a ajutat să creștem. Multe studii arată că în urma unor experiențe traumatice foarte mulți oameni aleg o cale pe care se dezvoltă în continuare și un factor fundamental care îi împinge să o facă este sentimentul că viața are sens în continuare, cu alte cuvinte, reconstrucția sensului.

 

Vindecare prin reconstrucția sensului

Reconstrucția sensului ne readuce coerența în viață, predictibilitatea și sentimentul că avem control asupra a ceea ce ni se întâmplă. Deoarece în momentul în care se întâmplă ceva foarte traumatic este aproape ca un scurt circuit, nu mai reușim să vedem următorii pași și rămânem blocați.

Mulți dintre cei cu care lucrăm care trăiesc traume rămân acolo adică spun că se simt blocați. Ideea este să încercăm să găsim un mecanism care să ne ajute să redobândim sensul – un proces de introspecție, de lucru cu noi înșine, de a integra ce ni s-a întâmplat în povestea de viață.

Citește și  10 Asemănări Surprinzătoare între Coaching și Terapie

A reconstrui sensul nu înseamnă a reveni la starea dinainte.

Poate că în lumea în care trăim există o nevoie de a ne vindeca repede, de a trece repede peste un eveniment, ca și cum tot ceea ce trăim este o urgență. Uneori exact asta nu se poate și exact acolo e cheia – în a putea să procesezi în ritmul tău ce se întâmplă. Nu există nici o prescripție pentru că nu suntem la fel.

Schimbarea nu este liniară și nu ne putem aștepta ca reconstrucția sensului și starea de bine să crească liniar. De multe ori, dacă lucrăm în procesul de reconstrucție a sensului și de redobândire a stării de bine, vom întâmpina și momente mai puțin plăcute.

Atunci când intrăm în acest proces de vindecare s-ar putea să retrăim multe evenimente și stări negative și acest lucru este normal.

sens_si_semnificatie_in_traume

Cum (re)construim sensul și semnificația personală

Unul dintre modelele cele mai recente publicat în 2022, cercetările fiind făcute din 2010, e un model care conceptualizează trauma și care a fost studiat pe veteranii de război în America și chiar pe refugiați și pe felul în care ei construiesc trauma.

Acest model pornește exact de la ideea aceasta cum că avem un sens global, adică noi credem niște lucruri despre lume și viață și sensul acesta global – așa e definit de credințele noastre cele mai puternice despre cum e lumea, despre cum suntem noi, despre ce scopuri avem, valorile pe care le avem în viață, adică lucrurile în care credem, fie că e vorba de valori morale, fie că e vorba de valori personale.

Toate astea ne dau un sens global și în momentul în care trăim experiențe traumatice, adică apar diferite evenimente care ne împiedică să le integrăm. Iar dacă reușim să le explicăm și să le integrăm, atunci nu mai trăim în stres deoarece găsim acel sens.

Citește și  Ce este claustrofobia si cum scapi de ea?

Explicația pe care ne-o oferim contează și depinde ce facem cu ea sau ce conotații are. De exemplu, dacă ne spunem – ”Eu sunt o persoană rea și merit asta”, poate pe termen scurt ne ajută să nu trăim așa de intens ce se întâmplă, însă pe termen lung ne poate face să ne adâncim ura față de sine, rana sufletească.

Este un echilibru subtil între a oferi minții noastre un sens pentru a putea merge mai departe, încercând în același timp să nu cauzăm repercursiuni negative în viitor.

Dacă nu reușim să găsim nici un sens, trăim foarte mult stres în situațiile cu efect potențial negativ, iar efectele se văd în ceea ce privește starea noastră de bine.

Interesant este că ceea ce facem automat în momentul respectiv este să încercăm să reconstruim sensul. Și o putem face prin a reinterpreta situația, prin a găsi acele explicații despre care am menționat, prin a asimila evenimentul la ceea ce credem noi în general despre cum e viața sau chiar prin a ne schimba credințele despre lume și viață.

 

Importanța conștientizării sinelui 

Flexibilitatea este un element cheie în a găsi explicații care să ne ajute.

Sensul se reconstruiește foarte mult bazându-ne pe credințe flexibile, cântărind destul de mult cât de responsivi suntem la feedbackul din jur și la ce ni se întâmplă. Abilitatea de a relativiza, de a înțelege înainte de a judeca, poate ajuta un om să reconstruiască mai ușor și mai sănătos sensul după ce a navigat un eveniment traumatic.

 

Cum putem ajunge să dezvoltăm aceste abilități?

În primul rând, fiind un pic mai prezenți în viața noastră deoarece este greu să exersezi flexibilitatea dacă ești tot timpul pe modulul de pilot automat.

Citește și  Parintele Necula: Trauma - între oameni și Dumnezeu

În al doilea rând, cu fiecare ocazie a unui eveniment neplăcut sau chiar traumatizant în viață, să putem să ne oprim o secundă și să ne întrebăm dacă poziția noastră față de eveniment ne ajută să îl procesăm, să îl explicăm și să îl integrăm.

 

Stabilirea unor limite sănătoase cu cei din jur este, de asemenea, un pas important în reconstrucția sensului. În zadar există flexibilitate dacă nu este cuplată cu un simț crescut al sinelui în raport cu alți oameni.

În momentul în care simțim că ceva din ce face cineva ne încalcă o valoare importantă, ne face să ne simțim extrem de rău, acolo este sănătos să punem limite. Spre exemplu: ”Mă ceartă tot timpul și mă critică nejustificat și nu-mi aduce nimic în plus. Sunt în relația respectivă mai mult pe minus”.

În această situație nu este vorba de faptul că suntem inflexibili. E vorba de faptul că cineva sistematic ne invalidează ca persoană, adică ne face să simțim că nu suntem suficient de buni, că nu facem nimic bine, că nu trebuie să fim iubiți, că pe noi nu o să ne aprecieze nimeni niciodată.

Toate lucrurile care atentează la sinele nostru și cu precădere, cele care ne fac să ne simțim extrem de rușinați cu noi și vinovați – acolo sunt limitele pe care ar trebui să învățăm mai mult să le punem, adică acolo unde oamenii încearcă să ne să ne facă să ne simțim ca și cum noi suntem vinovați pentru tot ce trăiesc ei, pentru tot ce se întâmplă, ca și cum trebuie să ne rușinăm cu cine suntem.

Citește și  Cum să Slăbești Sănătos, Ușor și Fără Dietă

Și acolo nu mai ține atât de mult de inflexibilitatea noastră, ține de sinele nostru. Emoțiile de vinovăție și rușine sunt cele mai profunde emoții legate de noi.

Este necesar să învățăm să navigăm responsabil acest tip de situații care, în esență, ne îndepărtează de sinele nostru sănătos.

 

Cine este Daniela Dumulescu

Daniela Dumulescu 760x742 1Daniela Dumulescu clădește personalități zilnic. Este psiholog, doctor în psihologie, consilier psihologic cognitiv-comportamental la Universitatea Babeș-Bolyai și lector universitar la Universitatea “Lucian Blaga” din Sibiu.

A câștigat mai multe granturi internaționale pentru prezentarea lucrărilor sale de cercetare la conferințe științifice din Elveția, Austria, Cehia și SUA. De asemenea, în 2014 a primit distincția Profesor Bologna din partea Alianței Naționale a Organizațiilor Studențești din România (ANOSR), singurul titlu oferit de studenți profesorilor care aduc un plus de valoare în învățământul superior.

Daniela Dumulescu are o experiență de peste 10 ani in consiliere psihologică, formare și consultanță în sănătate mentală, organizațională și dezvoltarea tinerilor, cu peste 17 participări la evenimente ca și key-note speaker, 20 de studii științifice publicate în reviste de specialitate consacrate, peste 95 de articole de popularizare a științei și apariții media.

Ca și expert în educație și sănătate mentală și trainer a colaborat cu organizații precum UNICEF România, Ministerul Educației, Youth for Understanding Europe, dar și diferite universități (ex. UMF Cluj) și companii sau asociații private (Aegon România, UNTOLD SRL, Asociația Lideri pentru Comunitate etc).

 

Dacă vrei să vezi întreaga prezentare a Danielei Dumulescu din cadrul Summitului Vindecarea Traumei, plus încă 25 de prezentări extraordinare de la cei mai buni psihologi, terapeuți și traineri specialiști în vindecarea traumei și transformare interioară, poți achiziționa varianta înregistrată a evenimentului de AICI.

Laura Badea

Laura Badea este Consilier pentru Dezvoltare personală și Specialist în Activitatea de Coaching, acreditate de Ministerul Muncii și Educației din România.

Articole publicate: 51

Vezi pagina autorului

Inscrie-te si TU la Cea Mai Mare Bibliotecă Online din România din domeniul Dezvoltării Personale!

Dă click pe linkul de mai jos și intră în Biblioteca Puterea Minții chiar acum, unde ai acces la:

  • sute de ore de cursuri,
  • zeci de ședințe de terapie,
  • demonstrații și exemple de lucru
  • Certificări Internaționale
  • > Inscrie-te Acum <

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *