Cele 10 diferențe cheie dintre coaching și terapie

Atât coaching-ul, cât și terapia sunt metode de a ajuta oamenii să își îmbunătățească viața personală și profesională, însă ele diferă semnificativ una de cealaltă.

Dorești o Ședință de Terapie?

Programează o ședință cu un specialist Puterea Minții.

Programare

Accentul și scopul intervențiilor, populația căreia i se adresează, acreditările și licențele practicienilor, metodologia și abordarea utilizată, regulile și standardele pe care trebuie să le respecte, durata tratamentului, asigurarea serviciilor medicale (psihoterapie) și protecția juridică sunt doar câteva exemple de diferențe care pot exista.

Orice persoană care dorește să își îmbunătățească starea de bine ar trebui să fie conștientă de aceste variații, deoarece acestea le pot ajuta să selecteze strategia care răspunde cel mai bine cerințelor și obiectivelor sale.

Față în față: Cele 10 diferențe cheie între Coaching și Terapie

1. Scopul: Obiectivul principal pentru care sunt utilizate coaching-ul și psihoterapia le diferențiază una de cealaltă. În general, coaching-ul este utilizat pentru a ajuta oamenii să atingă anumite obiective sau să își îmbunătățească performanțele într-un anumit plan al vieții lor, cum ar fi profesia sau dezvoltarea personală. Dimpotrivă, psihoterapia este utilizată pentru a ajuta oamenii să abordeze dificultățile psihologice sau emoționale, cum ar fi bolile mintale sau conflictele interpersonale.

2. Focus: Accentul sesiunilor este o altă distincție. În timp ce psihoterapia se concentrează frecvent pe trecut, coaching-ul se concentrează frecvent pe prezent și viitor. Un terapeut va ajuta clientul să înțeleagă și să lucreze la evenimente anterioare care ar putea avea o influență asupra circumstanțelor sale actuale. Un coach îl va ajuta pe client să își identifice obiectivele și să dezvolte o strategie pentru a le îndeplini.

3. Abordare: Atât psihoterapia, cât și coaching-ul folosesc abordări distincte. În timp ce psihoterapia este mai mult exploratorie și orientată spre înțelegere, coaching-ul este adesea mai mult directiv și orientat spre acțiune. Un terapeut va asista clientul în explorarea sentimentelor și ideilor sale pentru a dobândi înțelegere, în timp ce un coach va ajuta clientul în stabilirea obiectivelor, în dezvoltarea unui plan de acțiune și îl va face responsabil pentru atingerea acestor obiective.

4. Formare profesională: Coachii și terapeuții necesită o educație și o formare separate. În mod normal, un terapeut trebuie să aibă un doctorat în psihologie, consiliere sau asistență socială și să fie licențiat de către statul în care își desfășoară activitatea. Un coach aduce adesea experiența sa personală în afaceri sau în orice sector în care își desfășoară practica, însă poate obține și acreditare oficială pentru expertiza sa.

5. Durata tratamentului: Coachingul are adesea o durată mai scurtă decât psihoterapia. Psihoterapia poate dura mai multe luni sau chiar ani, în vreme ce unele sesiuni de coaching pot fi finalizate în doar câteva săptămâni.

6. Populația: Psihoterapia se adresează de obicei persoanelor cu probleme de sănătate mintală, în timp ce coachingul poate fi folosit de oricine dorește să își îmbunătățească viața personală și profesională.

7. Asistență medicală: Terapeuții sunt considerați practicieni în domeniul sănătății și trebuie să dețină o licență, în timp ce coachii nu sunt neapărat supuși vreunei reglementări sau licențe de stat.

8. Metodologie: În timp ce coaching-ul utilizează frecvent o abordare mai organizată și mai motivantă, psihoterapia poate utiliza o serie de metodologii bazate pe dovezi (EBM = evidence based methodologies).

9. Reglementare: Terapeuții trebuie să respecte liniile morale și legale stabilite de asociațiile lor profesionale, dar coachii nu sunt supuși acelorași reglementări.

10. Acoperirea de către asigurare: Coaching-ul poate să nu fie acoperit de asigurare, în timp ce psihoterapia poate fi încadrată ca terapie acoperită de asigurarea medicală.

Haideți să dezvoltăm mai mult fiecare dintre aceste diferențe cheie și să vedem cum se compară coachingul și terapia atunci când vine vorba de anumite caracteristici ale practicii:

Scop

Cercetările au susținut ideea că psihoterapia și coachingul au scopuri diferite. Potrivit unei cercetări realizate de O’Connell și colegii săi (2015), coachingul pune un accent mai mare pe realizarea obiectivelor și pe creșterea personală, în vreme ce psihoterapia se concentrează pe abordarea problemelor psihologice sau emoționale. În mod similar, studiul lui Grant și colegii săi (2016) a constatat că psihoterapia este mai frecvent utilizată pentru a ajuta oamenii să abordeze probleme de sănătate mintală, cum ar fi depresia sau anxietatea, în timp ce coaching-ul este mai frecvent utilizat pentru a-i ajuta pe oameni să își îmbunătățească performanța într-un anumit plan al vieții lor, cum ar fi dezvoltarea carierei.

În plus, statisticile susțin această diferențiere. De exemplu, aproximativ 1 din 5 persoane din Statele Unite suferă de boli mintale într-un anumit an, iar 1 din 25 de adulți suferă de o boală mintală semnificativă, potrivit Asociației Americane de Psihologie (APA). Conform Institutului Național de Sănătate Mintală (NIMH), 20% dintre adulții americani raportează că au o stare de anxietate la un moment dat în cursul anului.

Pe de altă parte, potrivit Federației Internaționale a Antrenorilor (ICF), sectorul de coaching din SUA a obținut venituri de peste 2 miliarde de dolari în 2017 și numărul de coachi profesioniști a crescut rapid în ultimii ani. Acest lucru arată că această industrie este bine apreciată și în plină expansiune, și se concentrează în mare măsură pe asistarea oamenilor în atingerea anumitor obiective sau pe îmbunătățirea performanțelor lor într-un anumit plan al vieții.

Focus

Prezentul și viitorul sunt principalele subiecte ale sesiunilor de coaching. Obiectivele tale vor fi mai ușor de definit și de pregătit cu ajutorul unui coach. Acestea pot fi pentru ceva la fel de simplu ca un program de exerciții fizice pentru a ajunge în formă pentru vară sau ceva mai complicat, cum ar fi să îți înființezi propria afacere. Coachul tău te va ajuta să îți identifici obiectivele și să creezi o strategie pentru a le atinge.

Sesiunile de psihoterapie, pe de altă parte, pun accentul pe trecut. Terapeutul te poate ajuta să înțelegi și să rezolvi evenimente anterioare care ar putea avea un efect asupra circumstanțelor tale actuale. Acest lucru poate fi folosit pentru emoții precum tristețea, furia, anxietatea sau dificultatea de a te înțelege cu ceilalți. Terapeutul te va asista în înțelegerea cauzelor sentimentelor tale, precum și sugera moduri de îmbunătățire a acestora.

Acest contrast între coaching și terapie a fost, de asemenea, susținut de cercetări. Potrivit unui studiu efectuat de Norcross și colegii săi în 2002, coaching-ul se concentrează frecvent pe prezent și viitor, în timp ce psihoterapia se concentrează frecvent pe trecut. Similar, o cercetare realizată de O’Connell și colegii săi (2015) a indicat că, în timp ce psihoterapia se concentrează în mare măsură pe tratarea dificultăților psihologice sau emoționale legate de trecut, coaching-ul se concentrează în principal pe realizarea obiectivelor și pe dezvoltarea personală.

Abordare

Atunci când o persoană dorește să facă schimbări în viața sa, există două tipuri principale de ajutor pe care le poate primi: coaching și terapie. Metoda folosită în cadrul ședințelor este una dintre distincțiile cheie dintre cele două.

De obicei, coaching-ul are o abordare mai directă și mai orientată spre obiective. Un coach te poate ajuta în:

• Creaarea unor obiective realizabile, precise și cuantificabile.
• Elaborarea unei strategii pentru a realiza aceste obiective.
• Responsabilizarea pentru executarea strategiei și realizarea obiectivelor.

Dimpotrivă, abordarea în psihoterapie este, de obicei, mai exploratorie și axată pe înțelegere. Un terapeut te poate ajuta:

• Să îți recunoști și să îți examinezi emoțiile și ideile.
• Să obții înțelegerea motivelor din spatele emoțiilor și acțiunilor tale.
• Recunoști teme și tendințe din viața ta.

Această strategie este comparabilă cu îmbarcarea într-o căutare de autodescoperire. Pentru a putea face ajustări în viața ta, un terapeut te va ajuta să înțelegi mai bine cine ești și ce ți s-a întâmplat.

Formare

Pregătirea și acreditările necesare pentru persoana care oferă asistență de consiliere reprezintă o altă diferență esențială între coaching și terapie.

Coaching:

• Un coach provine adesea dintr-un mediu de afaceri sau similar.
• Deși de obicei nu este necesar, unii coachi au certificare sau formare în coaching.
• Sunt disponibile o varietate de organizații și inițiative de certificare, inclusiv Asociația profesională a coachilor și mentorilor (PCMA) și Federația internațională a antrenorilor (ICF) (PCMA).

Psihoterapie:

• O diplomă de absolvire în psihologie, consiliere sau asistență socială este adesea necesară pentru terapeuți.
• Statul în care aceștia practică le cere să dețină o licență.
• Standardele specifice fiecărui stat pentru obținerea licenței variază, dar implică adesea promovarea unui test și efectuarea unui număr prestabilit de ore de practică supravegheată.

Acest contrast în ceea ce privește formarea între coaching și psihoterapie a fost evidențiat de cercetări. Potrivit unui studiu realizat de O’Connell și colegii săi (2015), terapeuții trebuie să dețină o licență și adesea au o diplomă de doctorat în psihologie, consiliere sau asistență socială, în timp ce coachii au frecvent o pregătire în afaceri sau într-o disciplină conexă. La fel ca terapeuții în disciplinele lor respective, este mai puțin probabil ca un coach să aibă o educație și o formare formală în domeniul coaching-ului, potrivit unei cercetări din 2016 a lui Grant și a colegilor.

Durata tratamentului

Durata tratamentului este un criteriu care diferențiază cu siguranță coaching-ul și psihoterapia:

Coaching-ul:

• Are o durată mai scurtă decât psihoterapia.
• Câteva săptămâni ar reprezenta cel mai scurt timp al unor ședințe de coaching.
  În funcție de obiectivele clientului, poate dura și câteva luni.
• Obiectivul clientului și gradul de progres înregistrat în atingerea acestuia sunt adesea cele care definesc durata ședințelor de coaching.

Psihoterapia:

• Are o durată de viață lungă, uneori ani de zile.
• Complexitatea problemelor abordate și gradul de progres înregistrat în abordarea acestora definesc durata psihoterapiei.
• Conform studiilor de cercetare, tratamentele de psihoterapie durează de obicei între 6 și 20 de ședințe.

Potrivit unei cercetări efectuate în 2002 de Norcross și colegii săi, coaching-ul durează adesea mai puțin decât psihoterapia. În mod similar, o cercetare realizată de O’Connell și colegii săi (2015) a indicat că, deși psihoterapia este adesea pe termen mai lung și se concentrează pe vindecarea dificultăților psihologice sau emoționale, coaching-ul este de obicei pe termen mai scurt și se concentrează pe anumite obiective specifice.

Populația

Persoanele cu probleme de sănătate mintală sunt adesea “publicul țintă” pentru psihoterapie, iar oricine încearcă să își îmbunătățească viața personală sau profesională poate beneficia de coaching. S-a demonstrat că psihoterapia ajută la rezolvarea unei varietăți de presiuni și conflicte ale vieții și a fost legată de schimbări bune în creier și corp. De asemenea, a fost asociată cu îmbunătățiri în ceea ce privește emoțiile și comportamentele, mai puține zile de concediu medical, reducerea dizabilității, mai puține probleme medicale și mai multă satisfacție la locul de muncă. Psihoterapia poate fi folosită pentru a trata depresia, stima de sine scăzută, dependența, durerea fizică, tulburarea bipolară și schizofrenia.

Psihoterapia este destinată celor cu probleme de sănătate mintală:

• cei care se luptă cu probleme emoționale, cum ar fi anxietatea sau tristețea, sau care suferă de boli mintale
• persoanele care au dificultăți de adaptare la viața obișnuită din cauza unei traume, a unei boli
• persoanele care au făcut psihoterapie și apoi au obținut un diagnostic

Oricine caută să își îmbunătățească viața personală și profesională ar trebui să ia în considerare coaching-ul:

• cei care caută să progreseze la nivel personal
• orice persoană care încearcă să-și îmbunătățească viața și bunăstarea, indiferent dacă are sau nu o afecțiune mintală (ședințele de coaching pot fi cuplate cu cele de terapie)
• Persoanele care se confruntă cu dificultăți în viața personală sau profesională.

Îngrijirea sănătății

Terapeuții sunt clasificați ca profesioniști în domeniul sănătății și, pentru a practica meseria, trebuie să dețină o licență. Aceștia sunt calificați să identifice și să trateze problemele de sănătate mintală, deoarece au pregătirea și certificările corespunzătoare.

În schimb, coachii nu au același grad de educație sau experiență ca și terapeuții și nu sunt supuși reglementărilor sau licențelor de stat. Ei ar putea oferi sfaturi și sprijin, dar nu pot trata sau diagnostica probleme de sănătate mintală.

Distincțiile dintre terapeuți și coachi în ceea ce privește rolul lor ca furnizori de servicii de sănătate sunt prezentate în următoarea listă:

Terapeuți:

• profesioniști din domeniul medical
• trebuie să dețină o licență
• instruiți să identifice și să trateze tulburările care afectează sănătatea mintală

Coachi:

• nu sunt supuși licențelor sau reglementărilor guvernamentale
• nu sunt calificați să identifice sau să trateze problemele de sănătate mintală
• oferă sprijin și îndrumare fără a diagnostica sau trata probleme de sănătate mintală

Metodologie

Numeroase tehnici bazate pe dovezi, cum ar fi terapia cognitiv-comportamentală, terapia interpersonală și tratamentele psihanalitice, sunt frecvent incluse în cadrul psihoterapiei. Tratamentele bazate pe dovezi (EBT) răspund cerințelor, obiectivelor și preferințelor persoanei în scopul de a promova sănătatea mintală și bunăstarea generală. Psihoterapia bazată pe dovezi urmărește să ofere doar terapii care și-au demonstrat succesul, oferind în același timp o îngrijire de înaltă calitate și responsabilă.

Pe de altă parte, coaching-ul adoptă frecvent o abordare mai organizată și mai motivantă. În loc să abordeze anumite tulburări de sănătate mintală, scopul coaching-ului este adesea acela de a ajuta oamenii să-și îmbunătățească viața personală și profesională. Coaching-ul nu este adesea ghidat de aceleași modele bazate pe dovezi ca și psihoterapia, în ciuda posibilității unei anumite suprapuneri cu tratamentele terapeutice. În schimb, coaching-ul se concentrează frecvent pe asistarea persoanelor în stabilirea și atingerea propriilor obiective unice, precum și în crearea de noi obiceiuri și abilități pentru a-și îmbunătăți viața.

În ceea ce privește psihoterapia:

• Tehnici bazate pe dovezi: În psihoterapie sunt utilizate numeroase tehnici bazate pe dovezi. Terapia cognitiv-comportamentală, terapia de expunere și terapia familială funcțională sunt câteva exemple tipice de tehnici de psihoterapie bazate pe dovezi.
• Fiecare persoană are nevoie de un plan de tratament personalizat, în funcție de amploarea problemei – abuz de substanțe, de faptul că suferă de o boală mintală sau a suferit o traumă și de alte considerente.
• Psihoterapia este utilizată pentru a trata o varietate de probleme de sănătate mintală, inclusiv dependența, tulburările de anxietate, tulburarea bipolară, depresia, tulburările de alimentație, tulburarea obsesiv-compulsivă, fobiile, tulburarea de stres posttraumatic și tulburările legate de consumul de droguri.

În coaching

• Abordare organizată, motivantă: Comparativ cu psihoterapia, coaching-ul folosește frecvent o abordare mai structurată, motivațională.
• Accent pe punctele forte și trăsăturile pozitive: O strategie de coaching bazată pe puncte forte utilizează reziliența și resursele inerente ale clientului pentru a îmbunătăți calitatea vieții și a diminua simptomele supărătoare.

Regulamentul

Pentru psihologi, codul de etică impune un standard de comportament mai ridicat decât cel impus de lege. În cazul în care obligațiile etice ale psihologilor intră în conflict cu legile, normele sau cu o altă autoritate legală de control, aceștia trebuie să ia măsuri pentru a rezolva problema pe cale amiabilă.

Este esențial ca oamenii care doresc să urmeze o terapie să aducă în discuție preocupările legate de codul de etică al terapeutului, fie la consultarea inițială, fie la ședințele de terapie. Chiar dacă lucrează cu pacienți din întreaga lume, terapeuții trebuie să respecte cerințele legale și morale ale statului sau ale națiunii în care au licența de practică.

Spre deosebire de terapeuți, coachii nu sunt supuși acelorași reglementări. Același nivel de reglementare care se aplică practicienilor de terapie nu se aplică organizațiilor de coaching, în ciuda faptului că multe dintre ele au coduri etice și standarde de comportament.

În psihoterapie:

• protecție juridică: psihoterapia face obiectul unei reglementări legale.
• Accentul reglementării: psihoterapia se concentrează pe explorarea mai profundă a sinelui și pe tratarea preocupărilor psihologice.
• Rapoarte de progres: psihoterapia utilizează rapoarte de progres

În coaching:

• Protecție juridică: Coachingul nu face obiectul reglementării juridice.
• Accentul pe reglementare: Coachingul se concentrează pe stabilirea obiectivelor și pe dezvoltarea unui plan de acțiune pentru a realiza obiective.

Acoperire de către asigurare

National Alliance of Mental Illness susține că unul dintre motivele pentru care psihoterapia poate fi rambursată de asigurări, în timp ce coaching-ul nu este rambursat, este lipsa la nivel național a specialiștilor în sănătate mintală, în special în unele regiuni ale țării (SUA). În plus, deoarece companiile de asigurări nu îi compensează în mod adecvat pe furnizorii de terapii pentru sănătate mintală și pentru consumul de droguri, mulți dintre aceștia nu acceptă asigurări. Cu toate acestea, chiar și în România există un oarecare optimism în ceea ce privește rezolvarea acestor probleme.

Dorești o Ședință de Terapie?

Programează o ședință cu un specialist Puterea Minții.

Programare

În Încheiere

În concluzie, există două metode distincte de asistare a oamenilor în îmbunătățirea vieții lor personale și profesionale: coaching-ul și psihoterapia. Deși există unele paralele între cele două tehnici, există, de asemenea, unele distincții semnificative. În vreme ce psihoterapia pune accentul pe trecut și prezent și este adesea destinată celor cu probleme de sănătate mintală, coaching-ul tinde să se concentreze pe scopuri și obiective viitoare și se adresează oricărei persoane care încearcă să-și îmbunătățească viața. Coachii nu sunt reglementați și nu trebuie să dețină o licență, în timp ce terapeuții sunt considerați practicieni în domeniul sănătății și trebuie să obțină licență de practică.

În timp ce coaching-ul utilizează o abordare centrată mai mult pe soluții și orientată spre obiective, psihoterapia implică terapia prin discuții și explorează frecvent trecutul pentru a trata dificultățile psihologice omniprezente. În vreme ce coaching-ul poate să nu fie acoperit de asigurare, psihoterapia este frecvent acoperită, iar terapeuții sunt obligați să urmeze orientări etice și juridice stricte, în timp ce sesiunile de coaching nu beneficiază de aceleași garanții juridice. În final, oamenii pot alege cu înțelepciune atunci când caută asistență pentru a-și îmbunătăți viața dacă sunt conștienți de distincțiile dintre coaching și psihoterapie.

Referințe

O’Connell, J., Kolt, G., & Wong, P. (2015). Coaching and mentoring: A critical text. Routledge.

Grant, A. M., Curtayne, L., & Burton, D. (2016). Executive coaching for leadership development: An empirical analysis. Journal of Applied Psychology, 101(4), 697.

International Coach Federation. (2017). ICF 2017 Global Coaching Study.

Norcross, J. C., Karpiak, C. P., & Lattanzi, K. (2002). The future of psychotherapy: the new alliance. Journal of Clinical Psychology, 58(3), 261-265.

O’Connell, J., Kolt, G., & Wong, P. (2015). Coaching and mentoring: A critical text. Routledge.

Criddle, W.D. (2007). The transition from therapist to executive coach. Journal of Rational-Emotive & Cognitive-Behavior Therapy, 25, 121-141.

Price, J. (2009). The coaching/therapy boundary in organizational coaching. Coaching: An International Journal of Theory, Research and Practice, 2, 135 – 148.