Arhive etichete: psihoterapie

10 Asemănări_Surprinzătoare_între_Coaching_și_Terapie_1
Redactat de Nuțu Angela

Foarte mulți oameni apelează la coaching și la terapie, două profesii independente, pentru a fi asistați în vederea îmbunătățirii vieții lor. În ciuda diferențelor dintre ele, coaching-ul și terapia au o serie de puncte comune care pot face ca diferențierea lor să fie oarecum dificilă.

Pentru a înțelege mai bine cele două discipline și modurile în care acestea ne pot îmbunătăți viața, în acest articol de blog vom analiza 10 asemănări semnificative între coaching și terapie.

Două fețe ale aceleiași monede: 10 asemănări între coaching și terapie 

1. Ambele au ca scop creșterea bunăstării

Coachingul și psihologia au în comun obiectivul fundamental de a îmbunătăți starea de bine a oamenilor și de a-i ajuta să își realizeze întregul potențial.

Psihologia este o examinare mai aprofundată a ideilor, sentimentelor și acțiunilor persoanei, în timp ce coaching-ul este o abordare orientată spre rezultate care ajută oamenii să atingă anumite obiective. Cu toate acestea, ambele programe lucrează pentru a-i ajuta pe oameni să depășească provocările și să-și îmbunătățească calitatea vieții.

Coaching-ul și psihologia au abordări distincte, însă ambele caută să ajute oamenii să depășească provocările și să atingă un nivel de trai mai ridicat și o viață mai sănătoasă în general.

Atât coaching-ul, cât și psihologia au ca scop să ajute oamenii să își atingă potențialul maxim și să își îmbunătățească starea generală de bine, fie prin definirea și realizarea unor obiective specifice, fie prin examinarea problemelor de sănătate mintală subiacente.

10 Asemănări_Surprinzătoare_între_Coaching_și_Terapie_2

2. Ambele utilizează o strategie centrată pe client

Pentru a-i ajuta pe oameni să își atingă obiectivele și pentru a le oferi instrumentele necesare de a naviga printre punctele forte și cele slabe deopotrivă, tehnicile centrate pe client au fost utilizate la scară largă în coaching și psihoterapie.

iconBooking
Dorești o Ședință de Terapie?

Programează o ședință cu un specialist Puterea Minții.

Această metodă urmărește să ofere un cadru de terapie care să fie primitor și empatic, punând accentul pe individ mai degrabă decât pe problemă.

Vom examina ideile fundamentale care stau la baza metodologiilor centrate pe client, precum și strategiile pe care coachii și profesioniștii din domeniul sănătății mintale le folosesc pentru a reuși.

În Coaching

Tehnicile de coaching centrate pe client consideră clientul ca fiind expertul, spre deosebire de tratamentul centrat pe client. Pentru a spori capacitățile clienților, serviciile de coaching au adoptat abordarea centrată pe persoană și se referă la cei care au nevoie de asistență, mai degrabă ca fiind clienți decât pacienți clinici.

În condițiile în care coachii acționează ca un sistem de sprijin pentru a-i ajuta pe clienți să își realizeze întregul potențial, coaching-ul este o relație dinamică care promovează învățarea, concentrarea, creșterea și performanța. Pasul inițial al unui client în acest proces este de a începe să determine ce strategie răspunde cel mai bine nevoilor sale.

În Terapie

În psihoterapie, este necesară o atmosferă care să susțină transformarea ca parte a unui tratament centrat pe client. Practicienii acestei metode urmăresc să le ofere pacienților lor condițiile – cum ar fi sinceritatea, congruența, considerația pozitivă necondiționată și înțelegerea – toate fiind necesare pentru a produce transformarea.

Curs Coaching mic 6

Terapia centrată pe client începe cu o conversație între client și terapeut despre dificultățile și preocupările actuale ale acestuia. Terapeuții empatizează apoi cu pacienții și se angajează într-o ascultare activă, oferindu-le acestora posibilitatea de a decide singuri ce nu este în regulă și ce se poate face pentru a remedia situația.

Obiectivele terapiei centrate pe client

Aceasta caută să se concentreze asupra individului, mai degrabă decât asupra problemei, prin urmare, obiectivele sale se vor încadra de cele mai multe ori în patru categorii:

– asistarea clientului în înțelegerea propriilor gânduri și sentimente
– asistarea clientului în acceptarea responsabilității pentru propriile acțiuni și convingeri
– încurajarea sentimentului de valoare și a stimei de sine
– asistarea clientului în punerea în aplicare a schimbărilor 

3. Ambele presupun crearea și atingerea obiectivelor

Stabilirea și realizarea obiectivelor sunt două componente esențiale ale coaching-ului și terapiei care sunt indispensabile în efortul de a-i ajuta pe oameni să își realizeze întregul potențial.

Cu ajutorul asistenței corecte, vă puteți maximiza eforturile și puteți obține rezultatele pe care le doriți, indiferent dacă încercați să învingeți un anumit obstacol sau să faceți schimbări bune în viața personală sau profesională.

În Coaching

Colaborarea cu un coach pentru a crea obiective SMART – specifice, măsurabile, realizabile, relevante și limitate în timp – este o componentă cheie a stabilirii obiectivelor în această industrie. O relație de coaching vă va ajuta să vă determinați obiectivele și vă va asista în formularea unei strategii care vă va permite să le atingeți.

În mod normal, pentru acest proces vor fi necesare mai multe ședințe individuale, în timpul cărora coachul vă va ajuta să vă definiți obiectivele, să stabiliți așteptări realiste și să identificați orice bariere care vă stau în cale.

În terapie

Stabilirea obiectivelor în psihologie este abordată dintr-un unghi oarecum diferit, cu scopul de a ajuta oamenii să identifice și să urmărească obiective care sunt importante pentru sănătatea și bunăstarea lor mintală. Acestea ar putea conține, de exemplu, obiective pentru gestionarea depresiei, scăderea anxietății sau depășirea unei fobii.

Pentru a vă ajuta să identificați cu precizie domeniile din viața dumneavoastră în care ați dori să faceți schimbări, un tratament de sănătate mintală vă va ajuta să vă analizați ideile, sentimentele și acțiunile. Psihoterapia vă va ajuta apoi să vă creați obiective realiste și vă va oferi sprijin și direcție pe măsură ce încercați să le realizați.

Beneficiile stabilirii obiectivelor

Stabilirea și atingerea obiectivelor poate avea o mulțime de efecte pozitive asupra oamenilor și organizațiilor. Stabilirea și atingerea unor obiective specifice poate spori motivația, concentrarea și responsabilitatea pentru persoane.

De asemenea, vă poate oferi un sentiment de realizare și fericire atunci când vă atingeți obiectivele. Stabilirea obiectivelor vă poate ajuta, de asemenea, să vă dezvoltați reziliența și încrederea, ceea ce vă va ajuta să faceți față problemelor și să creați schimbări importante în viața dumneavoastră.

Stabilirea și atingerea obiectivelor poate ajuta, de asemenea, întreprinderile să aibă performanțe mai bune prin coordonarea eforturilor și creșterea productivității. Echipele pot încuraja un mediu de lucru motivat și pot stimula cooperarea și inovarea prin faptul că au obiective clare și cooperează pentru un scop comun.

10 Asemănări_Surprinzătoare_între_Coaching_și_Terapie_3

4. Ambele includ cunoașterea propriilor gânduri și sentimente

Conștiința de sine este esențială pentru a favoriza dezvoltarea personală. Oamenii care se pot înțelege mai bine pe ei înșiși iau decizii mai bune, găsesc soluții inovatoare la probleme și, ca urmare, au o stimă de sine mai puternică.

Datorită faptului că servește drept bază pentru creșterea și realizarea individuală, această idee este o componentă crucială atât a coaching-ului, cât și a terapiei.

Capacitatea de a identifica propriile gânduri, sentimente și comportamente, precum și modul în care acestea îi afectează pe ceilalți oameni și mediul înconjurător, este cunoscută sub numele de autocunoaștere. Aceasta necesită cunoașterea punctelor noastre forte și a punctelor slabe, a valorilor și a credințelor, precum și a modului în care acestea ne influențează interacțiunile cu ceilalți.

În coaching

Autocunoașterea este esențială pentru eficiența unui coach în domeniul său de activitate. Aceștia sunt capabili să înțeleagă modul în care atitudinile, sentimentele și acțiunile clientului îi afectează pe cei pe care îi antrenează.

Această înțelegere le permite coachilor să își înțeleagă mai bine clienții, îmbunătățind rezultatele procesului. Deoarece conștientizarea de sine presupune înțelegerea și controlul propriilor emoții, precum și ale celorlalți, aceasta contribuie la inteligența emoțională a unui coach.

În terapie

Conștientizarea de sine este o componentă-cheie a procesului terapeutic în psihoterapie. Terapeuții lucrează pentru a-i ajuta pe clienți să își înțeleagă ideile, sentimentele și acțiunile, precum și modul în care aceste lucruri le afectează viața.

Din această conștientizare decurg îmbunătățiri în procesul de luare a deciziilor, de rezolvare a problemelor, de rezolvare a traumelor din trecut și de bunăstare generală. Oamenii se pot înțelege mai bine pe ei înșiși și experiențele lor prin angajarea în autoreflecție și autocunoaștere, ceea ce duce la dezvoltare personală.

5. Ambele utilizează strategii pentru a încuraja schimbarea

Atât coaching-ul, cât și terapia utilizează strategii pentru a ajuta oamenii să producă schimbări în viețile lor.

iconBooking
Dorești o Ședință de Terapie?

Programează o ședință cu un specialist Puterea Minții.

În timp ce terapeuții pot folosi strategii precum terapia cognitiv-comportamentală (CBT) și terapia prin dialog pentru a-i ajuta pe oameni să depășească blocaje mintale, coachii pot utiliza tactici precum stabilirea obiectivelor, ascultarea activă și motivarea pentru a-i ajuta pe oameni să își atingă obiectivele.

 

6. Ambele presupun stabilirea unui raport cu clientul

Atât coaching-ul, cât și terapia pun accentul pe importanța dezvoltării unei relații cu clientul.

În ambele profesii, coachul/terapeutul și clientul au o relație de colaborare în care lucrează împreună pentru a-l sprijini pe client în procesul de vindecare și atingerea obiectivelor sale individuale. Parteneriatul se bazează pe transparență, încredere și o dedicare comună pentru bunăstarea persoanei.

Atât psihologia, cât și coaching-ul pun un accent puternic pe construirea unui raport cu clientul. În ambele domenii, clientul și coachul/terapeutul au o relație de colaborare în care cooperează pentru a-l ajuta pe client să își atingă obiectivele. Transparența, încrederea și un angajament comun față de bunăstarea persoanei servesc drept pietre de temelie ale relației.

Dezvoltarea unei conexiuni de cooperare între coach/terapeut și client are diverse avantaje. Nivelul de încredere care se dezvoltă între cele două părți este poate cel mai important dintre acestea.

Pentru ca procesul de coaching sau de consiliere să aibă succes, clientul trebuie să se simtă confortabil să se deschidă și să discute despre gândurile și sentimentele sale.

10 Asemănări_Surprinzătoare_între_Coaching_și_Terapie_4

7. Ambele presupun ascultarea activă

Capacitatea de a asculta activ este esențială atât în coaching, cât și în terapie. Ea este crucială pentru a-i ajuta pe clienți să dezvolte încredere în procesul de vindecare sau să depășească orice probleme de sănătate mintală pe care le-ar putea avea. 

Ascultarea activă în coaching

Coachul trebuie să asculte activ pentru a înțelege viața clientului, a identifica obstacolele, a clarifica obiectivele și a-l ajuta să le atingă.

În timpul dialogului, coachul trebuie să fie foarte atent la cerințele și dorințele clientului – acest lucru îi permite să stabilească un mediu motivant și încurajator pentru a crea planuri de acțiune care să ajute clientul să își atingă obiectivele.

Utilizarea de către psihologie a ascultării active

În psihologie, ascultarea activă este esențială pentru a ajuta clientul să depășească orice boală psihică cu care se confruntă. Pentru a înțelege pe deplin ideile, sentimentele și acțiunile clientului, terapeutul trebuie să fie total prezent în timpul ședinței.

 

8. Ambele sunt menite să ajute oamenii să se înțeleagă mai bine pe ei înșiși

Atât coaching-ul, cât și terapia au ca scop să le ofere oamenilor o mai bună înțelegere a ceea ce sunt și a modului în care interacționează cu mediul înconjurător.

Prin practica lor, coachii și terapeuții îi ajută pe clienți să își identifice punctele forte și limitele și să lucreze pentru a-și atinge obiectivele, ceea ce duce la dezvoltare personală și transformare pozitivă.

Coachii și psihologii contribuie în a-i ajuta pe oameni să se înțeleagă mai bine pe ei înșiși în moduri distincte, dar complementare.

Coachii se concentrează pe asistarea clienților în stabilirea și atingerea anumitor obiective, precum și în crearea de noi rutine și obiceiuri. Aceștia îi asistă, îi încurajează și îi responsabilizează pe clienții lor pe măsură ce aceștia progresează spre atingerea obiectivelor lor.

Pe de altă parte, psihoterapia se concentrează pe tratarea stărilor de afecțiune mintală și pe asistarea clienților în depășirea dificultăților psihologice și a traumelor din trecut. Aceștia pot identifica și trata afecțiunile psihologice și folosesc practici științifice pentru a sprijini vindecarea și creșterea.

 

9. Ambele utilizează metode orientate spre acțiune

Strategiile orientate spre acțiune sunt utilizate atât în coaching, cât și în psihologie, cu scopul de a ajuta oamenii să întreprindă acțiuni adecvate pentru a-și realiza obiectivele.

Aceste tehnici sunt folosite de coachi și terapeuți pentru a-i ajuta pe clienți să își identifice obiectivele, să creeze un plan de acțiune și să întreprindă acțiunile necesare pentru a atinge aceste obiective.

Indivizii își pot înțelege mai bine motivele și pot trece peste orice blocaj care le-ar putea sta în cale prin utilizarea tacticilor orientate spre acțiune.

 

Tehnici utilizate în coaching

O serie de tehnici orientate spre acțiune sunt folosite de coachi pentru a-și ajuta clienții, printre care se numără:

  • Stabilirea obiectivelor SMART (specifice, măsurabile, realizabile, relevante și limitate în timp) este o tehnică des folosită de coachi pentru a-și asista clienții. Indivizii își pot concentra eforturile asupra a ceea ce este cel mai important pentru ei și pot atinge rezultatele dorite prin adoptarea obiectivelor SMART.
  • Planificarea acțiunilor: Coachii își asistă clienții în crearea unei strategii pentru a-și îndeplini obiectivele. Stabilirea unor termene limită, împărțirea obiectivelor majore în sarcini mai mici și realizabile, și crearea unui calendar precis pentru progres sunt câteva exemple de realizare a acestui lucru.
  • Responsabilizarea: Coachii se asigură că oamenii cu care lucrează își asumă responsabilitatea pentru deciziile și dezvoltarea lor. Acest lucru îi ajută pe oameni să își mențină motivația și atenția în timp ce muncesc pentru a-și atinge obiectivele.
  • Încurajarea: Coachii își ajută și își încurajează clienții în timp ce aceștia depun eforturi pentru a-și atinge obiectivele. Chiar și în fața dificultăților și a dezamăgirilor, acest lucru le permite oamenilor să își mențină motivația și atenția concentrată pe obiectivele lor.

Tehnici utilizate în psihologie

Scopul psihologiei este de a înțelege gândirea și comportamentul uman. Psihologii folosesc tehnici practice pentru a ajuta oamenii să rezolve o serie de probleme de comportament și de sănătate mintală.

Câteva dintre metodele folosite în psihologie sunt: 

  • Terapia cognitiv-comportamentală (CBT): CBT este un tip de consiliere care are ca scop modificarea tiparelor de gândire și comportament nefavorabile. Persoanele care se luptă cu anxietatea, depresia și alte condiții de sănătate mintală pot utiliza această strategie pentru a le veni în ajutor.
  • Terapia de expunere este o strategie utilizată pentru a trata fobiile și alte probleme de anxietate la pacienți. Terapia de expunere urmărește să ajute pacienții să se confrunte și să își depășească fobiile prin expunere repetată.
  • Terapia care pune accentul pe mindfulness ar putea ajuta clienții să devină mai conștienți de sentimentele și gândurile lor.

 

10. Ambele presupun o dezvoltare și o creștere continuă

Un proces constant de creștere și dezvoltare este prezent atât în coaching, cât și în psihologie. În coaching, coachul sprijină persoana în stabilirea și atingerea obiectivelor, îndemnând-o în același timp să continue să evolueze și să se extindă dincolo de aceste obiective.

În psihologie, terapeutul colaborează cu pacientul pentru a trata orice probleme de sănătate mintală, în vederea favorizării stării de bine și promovării dezvoltării continue prin intermediul auto-reflecției și al conștientizării de sine.

Ambele discipline pun accentul pe natura continuă a dezvoltării personale și se străduiesc să sprijine oamenii în realizarea celui mai mare potențial al lor.

10 Asemănări_Surprinzătoare_între_Coaching_și_Terapie_5

Cum se îmbină coaching-ul și psihologia?

Există multe moduri în care coaching-ul și psihologia pot fi folosite împreună pentru a îmbunătăți dezvoltarea și progresul unei persoane.

De exemplu, un coach și un psiholog ar putea colabora pentru a ajuta un client să rezolve anumite probleme de sănătate mintală care îl împiedică să avanseze. La fel ca un coach, un psiholog poate folosi metode de coaching pentru a ajuta clienții să stabilească strategii de adaptare sănătoase și să își atingă obiectivele.

De multe ori, oamenii își pot atinge obiectivele prin combinarea coaching-ului și a psihologiei, deoarece pot folosi abilitățile ambelor discipline în avantajul lor.

Un psiholog ar putea folosi teorii și perspective psihologice pentru a-și ajuta clienții să se înțeleagă mai bine pe ei înșiși, în vreme ce un coach ar putea folosi metode de coaching specifice pentru a-și ajuta clienții să găsească soluții viabile la problemele lor.

Oamenii pot experimenta numeroasele și diversele avantaje ale coaching-ului și psihologiei în orice moment al vieții lor.

Atât coachingul, cât și psihologia pot fi cruciale pentru a sprijini creșterea și dezvoltarea, indiferent dacă obiectivul este îmbunătățirea sănătății mintale, atingerea obiectivelor personale sau profesionale sau o mai bună cunoaștere a propriei persoane.

Testarea Cunoștințelor

Testează-ți cunoștințele și află dacă reținut și înțeles bine informațiile din acest articol.

 

În Încheiere

Deși coaching-ul și psihologia sunt profesii separate, ele au de fapt o relație strânsă și multe aspecte în comun. Fie că este vorba de viața personală sau profesională, ambele aspiră să ajute oamenii în creșterea și dezvoltarea lor.

iconBooking
Dorești o Ședință de Terapie?

Programează o ședință cu un specialist Puterea Minții.

Ambele acordă o atenție deosebită ideii de a-i ajuta pe oameni să își identifice gândurile și credințele limitative și apoi să găsească modalități de a le schimba.

Antrenorii și psihologii folosesc frecvent metode și strategii comparabile, cum ar fi stabilirea de obiective, introspecția și modificarea comportamentului.

Pentru a-i ajuta pe clienții lor să se înțeleagă mai bine pe ei înșiși și cerințele lor, ei pot folosi, de asemenea, tehnici de evaluare comparabile, cum ar fi testele de personalitate sau evaluările psihologice.

 

Referințe

Ives, Y. (2008). What is’ Coaching’? An Exploration of Conflicting Paradigms. International journal of evidence based coaching and mentoring, 6, 100-113.

Humphreys, J. (2016). Bridging The Coaching/Therapy Divide: What Co-Active Coaches Can Learn From ACT (Acceptance And Commitment Therapy).

 

Nuțu Angela

Angela Nuțu este vicepreședinte al Asociației Române de Hipnoză. Este Coach și formator susținând cursuri de Consilier Dezolvtare Personală și Specialist în activitatea de Coaching, acreditate de Ministerul Muncii și...

Articole publicate: 16

Vezi pagina autorului
Cele_10_diferențe_cheie_între_coaching_și_terapie_1
Redactat de Camelia Krupp

Atât coaching-ul, cât și terapia sunt metode de a ajuta oamenii să își îmbunătățească viața personală și profesională, însă ele diferă semnificativ una de cealaltă.

iconBooking
Dorești o Ședință de Terapie?

Programează o ședință cu un specialist Puterea Minții.

Accentul și scopul intervențiilor, populația căreia i se adresează, acreditările și licențele practicienilor, metodologia și abordarea utilizată, regulile și standardele pe care trebuie să le respecte, durata tratamentului, asigurarea serviciilor medicale (psihoterapie) și protecția juridică sunt doar câteva exemple de diferențe care pot exista.

Orice persoană care dorește să își îmbunătățească starea de bine ar trebui să fie conștientă de aceste variații, deoarece acestea le pot ajuta să selecteze strategia care răspunde cel mai bine cerințelor și obiectivelor sale.

Față în față: Cele 10 diferențe cheie între Coaching și Terapie

1. Scopul: Obiectivul principal pentru care sunt utilizate coaching-ul și psihoterapia le diferențiază una de cealaltă. În general, coaching-ul este utilizat pentru a ajuta oamenii să atingă anumite obiective sau să își îmbunătățească performanțele într-un anumit plan al vieții lor, cum ar fi profesia sau dezvoltarea personală. Dimpotrivă, psihoterapia este utilizată pentru a ajuta oamenii să abordeze dificultățile psihologice sau emoționale, cum ar fi bolile mintale sau conflictele interpersonale.

2. Focus: Accentul sesiunilor este o altă distincție. În timp ce psihoterapia se concentrează frecvent pe trecut, coaching-ul se concentrează frecvent pe prezent și viitor. Un terapeut va ajuta clientul să înțeleagă și să lucreze la evenimente anterioare care ar putea avea o influență asupra circumstanțelor sale actuale. Un coach îl va ajuta pe client să își identifice obiectivele și să dezvolte o strategie pentru a le îndeplini.

3. Abordare: Atât psihoterapia, cât și coaching-ul folosesc abordări distincte. În timp ce psihoterapia este mai mult exploratorie și orientată spre înțelegere, coaching-ul este adesea mai mult directiv și orientat spre acțiune. Un terapeut va asista clientul în explorarea sentimentelor și ideilor sale pentru a dobândi înțelegere, în timp ce un coach va ajuta clientul în stabilirea obiectivelor, în dezvoltarea unui plan de acțiune și îl va face responsabil pentru atingerea acestor obiective.

Cele_10_diferențe_cheie_între_coaching_și_terapie_2

4. Formare profesională: Coachii și terapeuții necesită o educație și o formare separate. În mod normal, un terapeut trebuie să aibă un doctorat în psihologie, consiliere sau asistență socială și să fie licențiat de către statul în care își desfășoară activitatea. Un coach aduce adesea experiența sa personală în afaceri sau în orice sector în care își desfășoară practica, însă poate obține și acreditare oficială pentru expertiza sa.

5. Durata tratamentului: Coachingul are adesea o durată mai scurtă decât psihoterapia. Psihoterapia poate dura mai multe luni sau chiar ani, în vreme ce unele sesiuni de coaching pot fi finalizate în doar câteva săptămâni.

6. Populația: Psihoterapia se adresează de obicei persoanelor cu probleme de sănătate mintală, în timp ce coachingul poate fi folosit de oricine dorește să își îmbunătățească viața personală și profesională.

7. Asistență medicală: Terapeuții sunt considerați practicieni în domeniul sănătății și trebuie să dețină o licență, în timp ce coachii nu sunt neapărat supuși vreunei reglementări sau licențe de stat.

8. Metodologie: În timp ce coaching-ul utilizează frecvent o abordare mai organizată și mai motivantă, psihoterapia poate utiliza o serie de metodologii bazate pe dovezi (EBM = evidence based methodologies).

Cele_10_diferențe_cheie_între_coaching_și_terapie_4

9. Reglementare: Terapeuții trebuie să respecte liniile morale și legale stabilite de asociațiile lor profesionale, dar coachii nu sunt supuși acelorași reglementări.

10. Acoperirea de către asigurare: Coaching-ul poate să nu fie acoperit de asigurare, în timp ce psihoterapia poate fi încadrată ca terapie acoperită de asigurarea medicală.

Haideți să dezvoltăm mai mult fiecare dintre aceste diferențe cheie și să vedem cum se compară coachingul și terapia atunci când vine vorba de anumite caracteristici ale practicii:

Scop

Cercetările au susținut ideea că psihoterapia și coachingul au scopuri diferite. Potrivit unei cercetări realizate de O’Connell și colegii săi (2015), coachingul pune un accent mai mare pe realizarea obiectivelor și pe creșterea personală, în vreme ce psihoterapia se concentrează pe abordarea problemelor psihologice sau emoționale. În mod similar, studiul lui Grant și colegii săi (2016) a constatat că psihoterapia este mai frecvent utilizată pentru a ajuta oamenii să abordeze probleme de sănătate mintală, cum ar fi depresia sau anxietatea, în timp ce coaching-ul este mai frecvent utilizat pentru a-i ajuta pe oameni să își îmbunătățească performanța într-un anumit plan al vieții lor, cum ar fi dezvoltarea carierei.

În plus, statisticile susțin această diferențiere. De exemplu, aproximativ 1 din 5 persoane din Statele Unite suferă de boli mintale într-un anumit an, iar 1 din 25 de adulți suferă de o boală mintală semnificativă, potrivit Asociației Americane de Psihologie (APA). Conform Institutului Național de Sănătate Mintală (NIMH), 20% dintre adulții americani raportează că au o stare de anxietate la un moment dat în cursul anului.

Pe de altă parte, potrivit Federației Internaționale a Antrenorilor (ICF), sectorul de coaching din SUA a obținut venituri de peste 2 miliarde de dolari în 2017 și numărul de coachi profesioniști a crescut rapid în ultimii ani. Acest lucru arată că această industrie este bine apreciată și în plină expansiune, și se concentrează în mare măsură pe asistarea oamenilor în atingerea anumitor obiective sau pe îmbunătățirea performanțelor lor într-un anumit plan al vieții.

Focus

Prezentul și viitorul sunt principalele subiecte ale sesiunilor de coaching. Obiectivele tale vor fi mai ușor de definit și de pregătit cu ajutorul unui coach. Acestea pot fi pentru ceva la fel de simplu ca un program de exerciții fizice pentru a ajunge în formă pentru vară sau ceva mai complicat, cum ar fi să îți înființezi propria afacere. Coachul tău te va ajuta să îți identifici obiectivele și să creezi o strategie pentru a le atinge.

Sesiunile de psihoterapie, pe de altă parte, pun accentul pe trecut. Terapeutul te poate ajuta să înțelegi și să rezolvi evenimente anterioare care ar putea avea un efect asupra circumstanțelor tale actuale. Acest lucru poate fi folosit pentru emoții precum tristețea, furia, anxietatea sau dificultatea de a te înțelege cu ceilalți. Terapeutul te va asista în înțelegerea cauzelor sentimentelor tale, precum și sugera moduri de îmbunătățire a acestora.

Acest contrast între coaching și terapie a fost, de asemenea, susținut de cercetări. Potrivit unui studiu efectuat de Norcross și colegii săi în 2002, coaching-ul se concentrează frecvent pe prezent și viitor, în timp ce psihoterapia se concentrează frecvent pe trecut. Similar, o cercetare realizată de O’Connell și colegii săi (2015) a indicat că, în timp ce psihoterapia se concentrează în mare măsură pe tratarea dificultăților psihologice sau emoționale legate de trecut, coaching-ul se concentrează în principal pe realizarea obiectivelor și pe dezvoltarea personală.

Cele_10_diferențe_cheie_între_coaching_și_terapie

Abordare

Atunci când o persoană dorește să facă schimbări în viața sa, există două tipuri principale de ajutor pe care le poate primi: coaching și terapie. Metoda folosită în cadrul ședințelor este una dintre distincțiile cheie dintre cele două.

De obicei, coaching-ul are o abordare mai directă și mai orientată spre obiective. Un coach te poate ajuta în:

  • Creaarea unor obiective realizabile, precise și cuantificabile.
  • Elaborarea unei strategii pentru a realiza aceste obiective.
  • Responsabilizarea pentru executarea strategiei și realizarea obiectivelor.

Dimpotrivă, abordarea în psihoterapie este, de obicei, mai exploratorie și axată pe înțelegere. Un terapeut te poate ajuta:

  • Să îți recunoști și să îți examinezi emoțiile și ideile.
  • Să obții înțelegerea motivelor din spatele emoțiilor și acțiunilor tale.
  • Recunoști teme și tendințe din viața ta.

Această strategie este comparabilă cu îmbarcarea într-o căutare de autodescoperire. Pentru a putea face ajustări în viața ta, un terapeut te va ajuta să înțelegi mai bine cine ești și ce ți s-a întâmplat.

Formare

Pregătirea și acreditările necesare pentru persoana care oferă asistență de consiliere reprezintă o altă diferență esențială între coaching și terapie.

Coaching:

  • Un coach provine adesea dintr-un mediu de afaceri sau similar.
  • Deși de obicei nu este necesar, unii coachi au certificare sau formare în coaching.
  • Sunt disponibile o varietate de organizații și inițiative de certificare, inclusiv Asociația profesională a coachilor și mentorilor (PCMA) și Federația internațională a antrenorilor (ICF) (PCMA).

Psihoterapie:

  • O diplomă de absolvire în psihologie, consiliere sau asistență socială este adesea necesară pentru terapeuți.
  • Statul în care aceștia practică le cere să dețină o licență.
  • Standardele specifice fiecărui stat pentru obținerea licenței variază, dar implică adesea promovarea unui test și efectuarea unui număr prestabilit de ore de practică supravegheată.

Acest contrast în ceea ce privește formarea între coaching și psihoterapie a fost evidențiat de cercetări. Potrivit unui studiu realizat de O’Connell și colegii săi (2015), terapeuții trebuie să dețină o licență și adesea au o diplomă de doctorat în psihologie, consiliere sau asistență socială, în timp ce coachii au frecvent o pregătire în afaceri sau într-o disciplină conexă. La fel ca terapeuții în disciplinele lor respective, este mai puțin probabil ca un coach să aibă o educație și o formare formală în domeniul coaching-ului, potrivit unei cercetări din 2016 a lui Grant și a colegilor.

Durata tratamentului

Durata tratamentului este un criteriu care diferențiază cu siguranță coaching-ul și psihoterapia:

Coaching-ul:

  • Are o durată mai scurtă decât psihoterapia.
  • Câteva săptămâni ar reprezenta cel mai scurt timp al unor ședințe de coaching.
    În funcție de obiectivele clientului, poate dura și câteva luni.
  • Obiectivul clientului și gradul de progres înregistrat în atingerea acestuia sunt adesea cele care definesc durata ședințelor de coaching.

Psihoterapia:

  • Are o durată de viață lungă, uneori ani de zile.
  • Complexitatea problemelor abordate și gradul de progres înregistrat în abordarea acestora definesc durata psihoterapiei.
  • Conform studiilor de cercetare, tratamentele de psihoterapie durează de obicei între 6 și 20 de ședințe.

Potrivit unei cercetări efectuate în 2002 de Norcross și colegii săi, coaching-ul durează adesea mai puțin decât psihoterapia. În mod similar, o cercetare realizată de O’Connell și colegii săi (2015) a indicat că, deși psihoterapia este adesea pe termen mai lung și se concentrează pe vindecarea dificultăților psihologice sau emoționale, coaching-ul este de obicei pe termen mai scurt și se concentrează pe anumite obiective specifice.

Cele_10_diferențe_cheie_între_coaching_și_terapie

Populația

Persoanele cu probleme de sănătate mintală sunt adesea “publicul țintă” pentru psihoterapie, iar oricine încearcă să își îmbunătățească viața personală sau profesională poate beneficia de coaching. S-a demonstrat că psihoterapia ajută la rezolvarea unei varietăți de presiuni și conflicte ale vieții și a fost legată de schimbări bune în creier și corp. De asemenea, a fost asociată cu îmbunătățiri în ceea ce privește emoțiile și comportamentele, mai puține zile de concediu medical, reducerea dizabilității, mai puține probleme medicale și mai multă satisfacție la locul de muncă. Psihoterapia poate fi folosită pentru a trata depresia, stima de sine scăzută, dependența, durerea fizică, tulburarea bipolară și schizofrenia.

Psihoterapia este destinată celor cu probleme de sănătate mintală:

  • cei care se luptă cu probleme emoționale, cum ar fi anxietatea sau tristețea, sau care suferă de boli mintale
  • persoanele care au dificultăți de adaptare la viața obișnuită din cauza unei traume, a unei boli
  • persoanele care au făcut psihoterapie și apoi au obținut un diagnostic

Oricine caută să își îmbunătățească viața personală și profesională ar trebui să ia în considerare coaching-ul:

  • cei care caută să progreseze la nivel personal
  • orice persoană care încearcă să-și îmbunătățească viața și bunăstarea, indiferent dacă are sau nu o afecțiune mintală (ședințele de coaching pot fi cuplate cu cele de terapie)
  • Persoanele care se confruntă cu dificultăți în viața personală sau profesională.

Îngrijirea sănătății

Terapeuții sunt clasificați ca profesioniști în domeniul sănătății și, pentru a practica meseria, trebuie să dețină o licență. Aceștia sunt calificați să identifice și să trateze problemele de sănătate mintală, deoarece au pregătirea și certificările corespunzătoare.

În schimb, coachii nu au același grad de educație sau experiență ca și terapeuții și nu sunt supuși reglementărilor sau licențelor de stat. Ei ar putea oferi sfaturi și sprijin, dar nu pot trata sau diagnostica probleme de sănătate mintală.

Distincțiile dintre terapeuți și coachi în ceea ce privește rolul lor ca furnizori de servicii de sănătate sunt prezentate în următoarea listă:

Terapeuți:

  • profesioniști din domeniul medical
  • trebuie să dețină o licență
  • instruiți să identifice și să trateze tulburările care afectează sănătatea mintală

Coachi:

  • nu sunt supuși licențelor sau reglementărilor guvernamentale
  • nu sunt calificați să identifice sau să trateze problemele de sănătate mintală
  • oferă sprijin și îndrumare fără a diagnostica sau trata probleme de sănătate mintală

Metodologie

Numeroase tehnici bazate pe dovezi, cum ar fi terapia cognitiv-comportamentală, terapia interpersonală și tratamentele psihanalitice, sunt frecvent incluse în cadrul psihoterapiei. Tratamentele bazate pe dovezi (EBT) răspund cerințelor, obiectivelor și preferințelor persoanei în scopul de a promova sănătatea mintală și bunăstarea generală. Psihoterapia bazată pe dovezi urmărește să ofere doar terapii care și-au demonstrat succesul, oferind în același timp o îngrijire de înaltă calitate și responsabilă.

Pe de altă parte, coaching-ul adoptă frecvent o abordare mai organizată și mai motivantă. În loc să abordeze anumite tulburări de sănătate mintală, scopul coaching-ului este adesea acela de a ajuta oamenii să-și îmbunătățească viața personală și profesională. Coaching-ul nu este adesea ghidat de aceleași modele bazate pe dovezi ca și psihoterapia, în ciuda posibilității unei anumite suprapuneri cu tratamentele terapeutice. În schimb, coaching-ul se concentrează frecvent pe asistarea persoanelor în stabilirea și atingerea propriilor obiective unice, precum și în crearea de noi obiceiuri și abilități pentru a-și îmbunătăți viața.

În ceea ce privește psihoterapia:

  • Tehnici bazate pe dovezi: În psihoterapie sunt utilizate numeroase tehnici bazate pe dovezi. Terapia cognitiv-comportamentală, terapia de expunere și terapia familială funcțională sunt câteva exemple tipice de tehnici de psihoterapie bazate pe dovezi.
  • Fiecare persoană are nevoie de un plan de tratament personalizat, în funcție de amploarea problemei – abuz de substanțe, de faptul că suferă de o boală mintală sau a suferit o traumă și de alte considerente.
  • Psihoterapia este utilizată pentru a trata o varietate de probleme de sănătate mintală, inclusiv dependența, tulburările de anxietate, tulburarea bipolară, depresia, tulburările de alimentație, tulburarea obsesiv-compulsivă, fobiile, tulburarea de stres posttraumatic și tulburările legate de consumul de droguri.

În coaching

  • Abordare organizată, motivantă: Comparativ cu psihoterapia, coaching-ul folosește frecvent o abordare mai structurată, motivațională.
  • Accent pe punctele forte și trăsăturile pozitive: O strategie de coaching bazată pe puncte forte utilizează reziliența și resursele inerente ale clientului pentru a îmbunătăți calitatea vieții și a diminua simptomele supărătoare.

Cele_10_diferențe_cheie_între_coaching_și_terapie

Regulamentul

Pentru psihologi, codul de etică impune un standard de comportament mai ridicat decât cel impus de lege. În cazul în care obligațiile etice ale psihologilor intră în conflict cu legile, normele sau cu o altă autoritate legală de control, aceștia trebuie să ia măsuri pentru a rezolva problema pe cale amiabilă.

Este esențial ca oamenii care doresc să urmeze o terapie să aducă în discuție preocupările legate de codul de etică al terapeutului, fie la consultarea inițială, fie la ședințele de terapie. Chiar dacă lucrează cu pacienți din întreaga lume, terapeuții trebuie să respecte cerințele legale și morale ale statului sau ale națiunii în care au licența de practică.

Spre deosebire de terapeuți, coachii nu sunt supuși acelorași reglementări. Același nivel de reglementare care se aplică practicienilor de terapie nu se aplică organizațiilor de coaching, în ciuda faptului că multe dintre ele au coduri etice și standarde de comportament.

În psihoterapie:

  • protecție juridică: psihoterapia face obiectul unei reglementări legale.
  • Accentul reglementării: psihoterapia se concentrează pe explorarea mai profundă a sinelui și pe tratarea preocupărilor psihologice.
  • Rapoarte de progres: psihoterapia utilizează rapoarte de progres

În coaching:

  • Protecție juridică: Coachingul nu face obiectul reglementării juridice.
  • Accentul pe reglementare: Coachingul se concentrează pe stabilirea obiectivelor și pe dezvoltarea unui plan de acțiune pentru a realiza obiective.

Acoperire de către asigurare

National Alliance of Mental Illness susține că unul dintre motivele pentru care psihoterapia poate fi rambursată de asigurări, în timp ce coaching-ul nu este rambursat, este lipsa la nivel național a specialiștilor în sănătate mintală, în special în unele regiuni ale țării (SUA). În plus, deoarece companiile de asigurări nu îi compensează în mod adecvat pe furnizorii de terapii pentru sănătate mintală și pentru consumul de droguri, mulți dintre aceștia nu acceptă asigurări. Cu toate acestea, chiar și în România există un oarecare optimism în ceea ce privește rezolvarea acestor probleme.

iconBooking
Dorești o Ședință de Terapie?

Programează o ședință cu un specialist Puterea Minții.

În Încheiere

În concluzie, există două metode distincte de asistare a oamenilor în îmbunătățirea vieții lor personale și profesionale: coaching-ul și psihoterapia. Deși există unele paralele între cele două tehnici, există, de asemenea, unele distincții semnificative. În vreme ce psihoterapia pune accentul pe trecut și prezent și este adesea destinată celor cu probleme de sănătate mintală, coaching-ul tinde să se concentreze pe scopuri și obiective viitoare și se adresează oricărei persoane care încearcă să-și îmbunătățească viața. Coachii nu sunt reglementați și nu trebuie să dețină o licență, în timp ce terapeuții sunt considerați practicieni în domeniul sănătății și trebuie să obțină licență de practică.

În timp ce coaching-ul utilizează o abordare centrată mai mult pe soluții și orientată spre obiective, psihoterapia implică terapia prin discuții și explorează frecvent trecutul pentru a trata dificultățile psihologice omniprezente. În vreme ce coaching-ul poate să nu fie acoperit de asigurare, psihoterapia este frecvent acoperită, iar terapeuții sunt obligați să urmeze orientări etice și juridice stricte, în timp ce sesiunile de coaching nu beneficiază de aceleași garanții juridice. În final, oamenii pot alege cu înțelepciune atunci când caută asistență pentru a-și îmbunătăți viața dacă sunt conștienți de distincțiile dintre coaching și psihoterapie.

Referințe

O’Connell, J., Kolt, G., & Wong, P. (2015). Coaching and mentoring: A critical text. Routledge.

Grant, A. M., Curtayne, L., & Burton, D. (2016). Executive coaching for leadership development: An empirical analysis. Journal of Applied Psychology, 101(4), 697.

International Coach Federation. (2017). ICF 2017 Global Coaching Study.

Norcross, J. C., Karpiak, C. P., & Lattanzi, K. (2002). The future of psychotherapy: the new alliance. Journal of Clinical Psychology, 58(3), 261-265.

O’Connell, J., Kolt, G., & Wong, P. (2015). Coaching and mentoring: A critical text. Routledge.

Criddle, W.D. (2007). The transition from therapist to executive coach. Journal of Rational-Emotive & Cognitive-Behavior Therapy, 25, 121-141.

Price, J. (2009). The coaching/therapy boundary in organizational coaching. Coaching: An International Journal of Theory, Research and Practice, 2, 135 – 148.

Camelia Krupp

Camelia Krupp

Articole publicate: 2

Vezi pagina autorului
anxietate_sociala
Redactat de Laura Badea
Îți este teamă să vorbești în public sau te simți ciudat atunci când pășești într-o încăpere plină cu oameni? În materialul următor vei afla dacă te confrunți cu anxietate socială sau ești doar timid/ă. Articol revizuit medical de Dr. Adriana-Valentina Șeicăreanu – medic rezident psihiatrie

1. Ce este anxietatea socială?

Anxietatea socială (fobia socială) este o tulburare anxioasă care se manifestă prin frică sau anxietate intensă atunci când cineva este expus în fața altor persoane, putând fi observat sau criticat.
iconBooking
Suferi de Anxietate?

Programează o ședință cu un specialist Puterea Minții.

Vorbitul sau mâncatul în public, întâlnirea unor persoane noi, folosirea toaletelor publice, participarea la o petrecere sau la un eveniment sunt situații care vor crea un disconfort intens celor care se confruntă cu această tulburare.    

2. Cauzele anxietății sociale

Cauzele anxietății sociale nu sunt pe deplin cunoscute. Se pare că ar exista mai mulți factori care pot duce la dezvoltarea acesteia: Biologici: eliberarea în exces a unor hormoni sau o activitate crescută a unor părți ale creierului Genetici: se pare că jumătate dintre pacienți au o rudă afectată de aceeași patologie De mediu: experiențe traumatizante în copilărie, imitarea comportamentului unui membru al familiei, dezvoltarea unei afecțiuni care atrage atenția asupra aspectului fizic sau al vocii. anxietate_sociala

3. Simptome anxietate socială

Anxietatea socială se poate manifesta diferit în funcție de persoană și de situațiile la care ești expus. Simptome fizice – Bătăi rapide ale inimii – Transpiraţii – Tremor, spasme – Dificultăți de respirație sau respirație accelerată Dureri de spate, dureri de cap – Mâini reci sau palme transpirate – Tensiune musculară – Oboseală – Roşeaţă sau paloare – Urinat frecvent – Diaree – Uscăciunea gurii – Amorțeli – Dificultăţi la înghițire Simptome psihologice – Senzaţie de frică – Senzație de „nod în gât“ sau ”fluturi în stomac” – Dificultăţi de concentrare – Stare de alertă – Insomnie – Apetit sexual scăzut Simptome emoționale și comportamentale – Teamă de situații în care poți fi judecat negativ Frică intensă de a interacționa sau de a vorbi cu străinii – Teamă că alții vor observa semnele de anxietate – Teamă atunci când anticipezi o activitate sau un eveniment – Evitarea situațiilor în care ai putea fi în centrul atenției – Analiza performanței tale și identificarea defectelor în interacțiunile tale după o situație socială – Așteptarea celor mai grave consecințe posibile de la o experiență negativă în timpul unei interacțiuni sociale – Toleranță scăzută la critică Stimă de sine scăzută Dintre cele mai frecvente situații în care apare anxietatea socială amintim: – Vorbitul sau mâncatul în public – Dialog cu persoane necunoscute sau cu statut superior – Mersul la școală sau la serviciu – Petrecerile sau alte evenimente care implică multe persoane noi – Folosirea toaletelor publice – Întâlniri romantice anxietate_sociala  

4. Complicațiile fobiei sociale

Tulburarea de anxietate socială este tratabilă, totuși, în lipsa unui diagnostic și unei abordări terapeutice optime, poate avea repercusiuni serioase asupra calității vieții. Fobia socială poate perturba semnificativ activitățile zilnice, rezultatele la locul de muncă sau la școală, precum și interacțiunile cu ceilalți. Anxietatea socială poate fi asociată cu alte probleme de sănătate mintală, cum ar fi depresia și abuzul de substanțe. Persoanele care suferă de fobie socială pot ajunge să aibă gânduri  de moarte, de sinucidere, iar în cazurile cele mai grave, chiar tentative de suicid.  

5. Test pentru a afla dacă suferi de anxietate socială

Nu există niciun test standard în urma căruia să afli dacă suferi de anxietate socială, însă, medicul sau psihologul îți poate pune anumite întrebări care să ghideze diagnosticul. La ce întrebări ar trebui să te aștepți: – Ai simțit teamă intensă față de situații sociale în care oamenii v-ar fi judecat? – Ai simțit teamă că ai putea fi umilit în urma acțiunilor pe care le-ai făcut? – Ai simțit teamă cu privire la faptul că alți oameni vor observa că te-ai înroșit, că ai transpirat, că ai tremurat sau că ai manifestat alte simptome de anxietate? – Îți este dificil să îți dai seama că teama resimțită este exagerată și irațională? – Anumite situații îți provoacă teamă de fiecare dată? – Situațiile de care îți este teamă te determină să faci anumite sacrificii pentru a le evita? – Teama și simtomele respective interferă cu viața de zi cu zi? – Ce simptome resimți atunci când te expui la situațiile de care îți este teamă?  

6. Diagnostic și tratament anxietate socială

Pentru diagnosticul de anxietate socială trebuie îndeplinite anumite criterii menționate în Manualul de diagnostic și clasificare statistică a tulburărilor mintale (DSM): – Frică sau anxietate marcată privind una sau mai multe situații sociale în care ai putea fi expus evaluării de către ceilalți – Teama că ceilalți ar putea să aprecieze negativ simptomele anxioase sau modul tău de acțiune – Situațiile sociale îți provoacă aproape întotdeauna anxietate sau frică – Eviți sau suporți cu frică sau anxietate intensă situațiile sociale – Frica sau anxietatea sunt mai intense decât pericolul la care ești de fapt supus – Durata minimă a simptomelor este de 6 luni – Simptomele cauzează disconfort sau interferă cu activitățile sociale, profesionale sau din alte zone importante de funcționare – Frica, anxietatea sau evitarea nu sunt declanșate de consumul unor substanțe sau de o afecțiune medicală În funcție de concluziile la care ajunge medicul în urma discuțiilor cu tine, se va formula diagnosticul și se vor discuta opțiunile de tratament.

anxietate_sociala

6.1 Psihoterapie

Psihoterapia de suport – aceasta abordează promovarea dezvoltării unor mecanisme de apărare pozitive și descurajează mecanismele de apărare negative. Terapeutul asistă și poate acorda sfaturi cu privire la comportament.
iconBooking
Suferi de Anxietate?

Programează o ședință cu un specialist Puterea Minții.

Psihoterapia orientată către conştientizare – scopul este de a favoriza creşterea conştientizării conflictelor psihologice care ar putea duce la dezvoltarea simptomelor anxioase. Terapia comportamentală – are ca scop producerea unei schimbări la nivel comportamental, se încearcă înlocuirea gândurilor negative cu unele pozitive. Terapia prin expunere – pacientul va fi expus treptat la situațiile sociale care îi generează simptomele. Terapia de grup – exersarea abilităților sociale prin interacțiuni cu persoane care suferă de aceeași patologie.

6.2 Tratament medicamentos

Pentru tratarea fobiei sociale există mai multe clase de medicamente care dau rezultate, medicul îți va prescrie ce va considera că se potrivește cel mai bine situației tale.
  • Antidepresivele sunt indicate pentru tratarea acestei afecțiuni
  • Betablocantele administrate pe cale orală înainte de un eveniment care provoacă anxietate ajută la ameliorarea unora dintre simptome, precum bătăile rapide ale inimii, tremorul sau senzația de ”fluturi în stomac”
  • Benzodiazepinele atenuează simptomele anxietății sociale prin încetinirea sistemului nervos central
  • Anxioliticele pot fi folosite pe perioade scurte pentru a trata anxietatea socială
Trebuie reținut că toate medicamentele pot avea efecte secundare, de aceea este foarte important să fie administrate conform prescripției medicale, iar întreruperea tratamentului se va face treptat, sub supravegherea unui medic.

6.3. Tratament naturist

În cazul formelor ușoare sau în asociere cu alte tratamente pot fi încercate și anumite suplimente alimentare pe bază de plante: Valeriana, roinița, rhodiola, polenul par a fi de ajutor în tratarea anxietății. Aromoterapia, yoga, masajul reprezintă variante alternative în cazul în care te confrunți cu fobia socială.

6.4 Exerciții pentru anxietate socială

De-a lungul timpului s-a studiat posibilitatea utilizării exercițiior fizice ca o opțiune de tratament pentru tulburarea de anxietate socială. În plus față de beneficiile generale pe care le are sportul asupra sănătății, s-a raportat faptul că acestea ajută în cazul oboselii, depresiei, tensiunii, durerilor musculare, iritabilității, lipsei de concentrare și sentimentelor de teamă și anxietate. Potrivit Asociației pentru Anxietate și Depresie din America, participarea regulată la exerciții aerobice (alergare, jogging, înot, ciclism, mersul pe jos) crește buna dispoziție, scade tensiunea, îmbunătățește somnul și stima de sine. S-a constat că exercițiile și activitățile de relaxare pot avea un impact pozitiv în cazul persoanelor cu fobie socială, făcându-le să perceapă mediul lor într-un mod mai puțin amenințător. Yoga – implică întindere, mișcare, respirație, relaxare și meditație Pilates – un sistem de exerciții concepute pentru a îmbunătăți forța fizică, flexibilitatea și postura Relaxare progresivă a mușchilor – încurajează relaxarea pe rând a grupelor musculare   anxietate_sociala

7. Anxietatea socială la copii

Vârsta medie de debut este 13 ani, apare mai frecvent în cazul adolescenților, dar poate afecta orice copil. Anxietatea socială se poate limita la anumite situații specifice, iar copiii tind să le evite. Se tem de persoane necunoscute și este dificil să își facă prieteni. Plânsul intens, crizele sau blocajele, simptomele fizice, elementele de depresie, gândurile de suicid, problemele de comportament, abandonul școlar, consumul de substanțe pot fi manifestări ale fobiei sociale la copii.  

8. Cărți recomandate pentru anxietate socială

Dacă pentru tine cititul este un mijloc de relaxare, de ce să nu imbini utilul cu plăcutul? Sunt numeroase cărți care au ca subiect de discuție afecțiunea ta și poți afla informații utile, câteva recomandări ar fi : Anxietatea – Scott Stossel Cum să-ți controlezi anxietatea. Ia tot ce e mai bun din griji, stres și temeri – Bert A. Moore Curajul de a fi vulnerabil – Brene Brown Arta subtilă a nepăsării – Mark Manson În căutarea lui Audrey – Sophie Kinsella 12 Reguli de viață. Un antidot la haosul din jurul nostru – Jordan B. Peterson Cum să fii tu însuți. Liniștește-ți criticul interior și depășește anxietatea socială – Ellen Hendriksen Cum să vorbim în public – Dale Carnegie Îmblânzirea anxietății – Judson Brewer Curajul de a fi fericit – Ichiro Kishimi, Fumitake Koga Îmbunătățește-ți stima de sine! – Laurie Hawkes  

:Cum poate spațiul relațional să influențeze anxietatea socială și tratamentul acesteia?

Navigating spatiul relational concepts is key in addressing social anxiety. How individuals perceive and interact within their social environment can vastly impact anxious feelings. Therapy often focuses on reshaping these mental frameworks, enabling effective management and treatment of social anxieties, thus improving relational spaces.

9. Sfaturi de prevenire și tratare a anxietății sociale

Anxietatea socială poate fi o tulburare care să interfereze destul de mult cu viața ta socială, însă poți învăța să o controlezi și să o tratezi. Mai jos sunt câteva sfaturi care ți-ar putea fi de ajutor: – Încearcă să faci mai mult sport, să ai o dietă corespunzătoare și să dormi suficient. – Evită băuturile care conțin cofeină deoarece acestea ar putea să îți amplifice simptomele de anxietate. – Exersează-ți abilitățile sociale, încearcă să ai mici dialoguri cu ceilalți și să menții contactul vizual. – Participă la evenimente, nu mai refuza invitațiile celorlalți la activități și încearcă să te pregătești în avans pentru acestea (jocurile de rol sau exersatul dialogurilor în oglindă ar putea să te ajute). – Înscrie-te într-o asociație sau club de voluntariat, vei cunoaște oameni noi, te vei obișnui să vorbești în public și vei depăși astfel anxietatea socială. – Încearcă să gândești pozitiv și să nu îți mai faci în cap cele mai grave scenarii. – Fii mai blând cu tine, a greși este omenește. – Găsește activități plăcute și învață să te relaxezi. – Discută cu cineva apropiat despre problemele cu care te confrunți. – Citește și informează-te cu privire la afecțiunea ta. – În cazul în care simți că ești depășit de situație, cere ajutor de specialitate. – Dacă ți-a fost prescris un tratament nu te abate de la el, ia-ți medicamentele și mergi la ședințele de psihoterapie.  
Referințe Feng, C., Cao, J., Li, Y., Wu, H., & Mobbs, D. (2018). The pursuit of social acceptance: aberrant conformity in social anxiety disorder. Social Cognitive and Affective Neuroscience, 13, 809 – 817.

Laura Badea

Laura Badea este Consilier pentru Dezvoltare personală și Specialist în Activitatea de Coaching, acreditate de Ministerul Muncii și Educației din România.

Articole publicate: 51

Vezi pagina autorului
Raluca Anton titlu 1
Redactat de Laura Badea
Spațiul dintre noi sau spațiul relațional înseamnă de fapt acel context din viața noastră, acel spațiu care, în primul rând, ne facilitează vindecarea. Vindecarea experiențelor prin care noi am trecut de-a lungul timpului, care unele dintre ele pot fi traumatice, acum având atât de multe cercetări în acest domeniu al traumei, încât sigur merită să povestim despre asta și să ne uităm fiecare dintre noi în povestea de viață pentru a vedea care e încărcătura cu care noi venim în momentul prezent.

Contextul relațional

Dar ce este de fapt acest spațiu dintre noi? Este contextul relațional în care fiecare dintre noi ne desfășurăm viața, fiecare dintre noi facem parte din niște relații, niște contexte de interacțiuni, iar aceste evenimente traumatice prin care am trecut de-a lungul timpului se manifestă în principal în interacțiunile dintre noi în acel spațiu dintre fiecare dintre noi, dintre noi și cei cu care noi interacționăm în același loc. Așa cum suntem răniți în relații, tot în relații găsim și vindecare și asta este ceea ce facem noi în demersul terapeutic când vine vorba de a lucra cu cuplurile. Încercăm să-i ajutăm pe cei cu care lucrăm, fie că vin împreună parteneri, fie că vine doar unul dintre ei și discutăm despre relațiile acelei persoane. Încercăm să vindecăm acele suferințe în interiorul relațiilor. Altfel, de foarte multe ori ajungem să lucrăm cu suferințele fiecăruia dintre noi, într-un soi de vid relațional. Or, suferința se petrece în relații și evenimentele traumatice, de cele mai multe ori implică o altă persoană, fie că este vorba de un abuz, viol sau de pierderea cuiva apropiat. spațiul_relațional

Trauma și spațiul relațional

De cele mai multe ori, când vorbim despre experiențe traumatice, vorbim despre implicarea unei alte persoane și atunci revenim și spunem – ok, e important ca vindecarea să se realizeze, să conțină o altă persoană sau alte persoane. Noi facem și demersul terapeutic, demersul terapeutic fiind în sine un spațiu relațional în care noi venim fiecare dintre noi, atât noi, terapeuții, cât și clienții, cu un bagaj cu o poveste pe care le aducem tot timpul așa ca un geamantan în spațiul spațiul relațional. Mi-aș dori să cred că noi în rolul de terapeut știm ce să facem cu bagajul respectiv și știm ce avem acolo, motiv pentru care bagajul nostru nu va fi prezent în acel spațiu și putem să îl însoțim pe client în a descoperi ce se află în bagajul lui și care sunt poveștile pe care noi le aducem în cadrul relațiilor de la vârsta adultă, pornind de la… Sau ca o consecință, ca o urmare a unor evenimente traumatice prin care am trecut de-a lungul timpului. Cea mai mare problemă în evenimentele traumatice este neputința de a pune în cuvinte raționale ceea ce s-a întâmplat acolo, însă experiența respectivă este stocată în corp. Este stocată la nivel somatic. Atunci oricât de mult stau eu în mintea rațională a clientului, încercând să îl ajut să pună în cuvinte ce i se întâmplă în momentul prezent când retrăiește experiențe traumatice, s-ar putea să fie un demers care să fie de foarte lungă durată și să nu mă ducă unde doresc. Avem specialiști renumiți la nivel mondial care ne spun că trauma nu este evenimentul în sine, ci este ceea ce s-a întâmplat după evenimentul respectiv. Și de cele mai multe ori, ce se întâmplă după evenimentul respectiv se referă la cât de puternic a fost conținută emoția persoanei care a trecut prin evenimentul traumatic de către oamenii din jur.

Relația dintre noi și experiența traumatică

Așadar, vorbim tot despre un context relațional aici, despre un spațiu relațional și practic, un eveniment cu potențial traumatic poate să nu se transforme într-o traumă dacă persoana respectivă primește suportul necesar din partea mediului. Evident, este lucrul ideal. Puțină lume primește un astfel de suport din partea mediului, motiv pentru care evenimentul se transformă într-o traumă. Într-adevăr, se creează o relație între experiență și persoana respectivă, iar această relație are la bază condiționarea clasică a lui Pavlov. Această relație poate să apară pe un fond de un eveniment traumatic, cum este un abuz sau pe un fond de mai multe experiențe prin care persoana a trecut de-a lungul timpului și traumatică este frecvența acelui comportament. Nu e musai fie un eveniment extraordinar, dar să se întâmple foarte des, să se întâmple repetitiv. Și atunci creezi această relație care de multe ori este și o relație de loialitate cumva între mine și experiența mea traumatică, că parcă în momentul în care încep să nu mai simt lucrurile pe care le-am simțit o bună bucată de vreme, parcă mă simt vinovat că nu mai simt asta. spațiul_relațional Deci este o relație de interdependență între mine și mecanismele care se dezvoltă post eveniment traumatic. Și de multe ori, într-un demers terapeutic util, ar fi bine să se proceseze inclusiv pierderea acelor lucruri pe care le-am purtat cu mine de-a lungul anilor, cum am învățat să mă raportez la viață pornind de la experiența mea traumatică, cum am învățat să mă raportez la oameni și la relațiile mele, pornind de la experiență mea traumatică. Lucruri care îmi dau seama că nu-mi mai priesc și nu mai am nevoie de ele. Știu că ar fi bine să pun altele în loc. Dar poate că ar trebui chiar să le plângem în anumite momente, să le purtăm doliu, pentru că este important să îmi dau seama că ele nu își mai au rostul sau s-a terminat, și-au încheiat ciclul de viață, din existență. În demersul terapeutic este că mergem mult în spate să înțelegem cum am ajuns în punctul de azi. Asta este extraordinar pentru creier, să înțeleagă cum a ajuns în punctul de azi. În contextul relațiilor: Cum de am ajuns aici? Și de ce facem asta? Pentru că dacă nu ne dăm seama de mecanică și nu realizăm cum am ajuns în momentul prezent, există șanse foarte mari ca în relația viitoare să produc din nou, sau să se producă din nou o experiență similară. Studiile ne spun că sunt șanse foarte mari și atunci practic eu nu vindec această experiență traumatică plecând din relația cu el, ci mai degrabă rămânând acolo și înțelegând ce mi s-a întâmplat astfel încât să fiu mult mai bine pregătită pentru următoarea relație.

Demersul terapeutic

Aici dorinta noastră este să ne dăm seama că nu-i despre unul sau despre celălalt, ci este despre mișcarea lor în spațiul relațional. Este despre povestea prin care ei au trecut de-a lungul timpului de au ajuns să aleagă o anumită relație în detrimentul alteia. Sigur că, dacă noi gândim rațional atunci când alegem o relație, putem să ne ferim de foarte multe pericole. Ceea ce facem noi în terapie în spațiul relațional, este să-i ajutăm pe oameni să înțeleagă dinamica aceasta și să înțeleagă că, cel mai probabil, suferința pe care ei o trăiesc acum poartă un mesaj, un mesaj care va călători cu ei și în alte relații, un mesaj al suferinței lor, un mesaj al nevoilor lor, al nevoilor neîmplinite, un mesaj al dorințelor pe care ei le au pe care nu au știut să le comunice. spațiul_relațional   Fiecare partener vine cu băgăjelul lui în relație. Și noi ce facem este că-i ajutăm pe acești parteneri să își deschidă bagajele. Povești de viață, experiențe, mecanisme mentale, gânduri, emoții, comportamente, tot ce conține fiecare, reacții somatice. Și împreună, în acest spațiu relațional de siguranță, încercăm să vedem cum putem să le ordonăm, de care dintre lucruri mai avem nevoie, care sunt mecanismele noastre de apărare și le folosim fără să fim conștienți de asta și îl rănim pe celălalt în relația de cuplu. Și să învățăm să ne întrebăm dacă mai avem nevoie de unele dintre lucrurile respective. Pe urmă, unele le punem deoparte și creăm un spațiu mult mai aerisit, astfel încât să putem aduce lucruri noi în relația respectivă. Și poate printre cele mai mari beneficii ale terapiei este că învățăm niște tehnici, oamenii le duc în viața lor și le practică și au grijă de ei înșiși, pornind de la ceea ce noi am discutat în demersul terapeutic.

Este Spațiul Relațional Util în Gestionarea Emoțiilor Negative?

Ai nevoie să înveți cum să te calmezi atunci când simți emoții negative puternice? Spațiul relațional poate fi util în gestionarea acestor emoții. Poți folosi acest spațiu pentru a-ți regla emoțiile, comunicând deschis cu cei din jur sau pentru a te retrage și a-ți găsi liniștea interioară.

Cine este Raluca Anton

raluca antonRaluca are formare în terapia cognitiv comportamentală, a publicat nenumărate articole științifice în reviste de specialitate, fiind coautor și coautor al unor cărți dedicate specialiștilor în domeniul psihologiei. Face parte din grupul primilor terapeuți din România care au formare în tehnica Imago, o metodă de terapie relațională și este director executiv al Academiei de Terapie Relațională din România, unde se ocupă de formarea și acreditarea cursurilor profesionale ridicate, intervenții relaționale.   Dacă vrei să vezi întreaga prezentare a Ralucăi Anton din cadrul Summitului Vindecarea Traumei, plus încă 25 de prezentări extraordinare de la cei mai buni psihologi, terapeuți și traineri specialiști în vindecarea traumei și transformare interioară, poți achiziționa varianta înregistrată a evenimentului de AICI.

Laura Badea

Laura Badea este Consilier pentru Dezvoltare personală și Specialist în Activitatea de Coaching, acreditate de Ministerul Muncii și Educației din România.

Articole publicate: 51

Vezi pagina autorului
horia_radu
Redactat de Eugen Popa
Dezvoltarea personală, în momentul acesta, la nivel de concept, nu numai în România ci și la nivel global, este perimată. De ce? Deoarece este greșit înțeleasă în acest moment, deși a început cu intenții bune și încă are pe alocuri intenții bune, industria dezvoltării personale nu are rezultate.

Conceptul de dezvoltare personală

Sunt foarte mulți oameni care citesc dezvoltare personală, care consumă cursuri de dezvoltare personală, online, mai nou, în ultimii trei ani cu situația pandemiei. Înainte de pandemie mergeau la foarte multe cursuri de dezvoltare personală, până când a ajuns să devină, pentru cei care sunt sinceri în sensul ăsta, o dependență – Să mă duc la cursuri de dezvoltare personală, deoarece constant, mă simt nedezvoltat. Din păcate, sunt foarte mulți oameni care au vocabular de dezvoltare personală, dar n-au rezultate. Au relații nesănătoase, deși au făcut nu știu câte cursuri de dezvoltare personală pe relații, au o viață emoțională lineară, adică depresie, anxietate, atacuri de panică, insomnii, deși s-au dezvoltat emoțional citind cărți de inteligență emoțională și așa mai departe – au vocabularul de soluții, dar acestea nu sunt integrate și nu funcționează. Aceasta este dezvoltarea personală de duzină, iar ceea ce recomandă și încurajază sunt: confortul, gândirea optimistă, pozitivă, lipsa durerii. Dezvoltarea personală reală uneori include disconfortul, foarte des include intensitate emoțională, include aplicabilitatea, integrarea conceptelor și de foarte multe ori, include lucruri simple, de bun simț, dar pe care foarte puțini oameni vor să le facă.   dezvoltarea personală

Semne ale dezvoltării autentice

Primul semn al acestei dezvoltări personale făcute bine, este starea de bine. Știi că „faci bine” dezvoltarea personală atunci când starea de bine pe care tu o simți interior, fără vreun motiv extern, este constantă. Când ai o stare de bine constantă și fără motiv, e momentul în care știi că dezvoltarea personală funcționează. Nu are nici o legătură cu evenimentele din exterior care ar putea să-ți producă o stare de bine. Totul vine din interiorul tău fără vreun motiv anume. Dezvoltarea personală, de fapt, înseamnă să înțelegi mesajul stării tale de ”nebine”, ce simți tu în interior, care vine fără motiv și fără motiv exterior. În momentul în care ai o stare interioară constantă de disconfort precum: anxietate, depresie, tristețe profundă, ruminații mentale, scenarii care vin din spate a ceva ce s-a întâmplat, sau nu s-a întâmplat dar putea să se întâmple, ci din contră, poate ai motive să fii fericit și nu ești fericit; sau, fără să fie, fără să fie întreruptă, ci este constantă, în momentul ăla știi că ai ceva de vindecat. În afară de rezolvarea traumei, care funcționează ca și concept, mai putem folosi și formularea: vindecarea emoțională. Adevărata dezvoltare personală începe și se menține cu vindecarea emoțională.

Direcții ale dezvoltării personale

Dar ce se întâmplă în realitate este faptul următor: oamenii încep cu dezvoltare personală, gândire pozitivă, văd că se schimbă ceva în interior, se simt bine, dar nu durează, și foarte rapid, și ajung în dezvoltare spirituală. Aceasta înseamnă limbaj abstract, îngeri de lumină, tot felul de concepte vagi care sunt abstracte, guru spirituali și partea interesantă este că poate funcționa. Fiecare om poate avea propriile sale experiențe, doar că și acolo, a apărut mesajul diluat. Adică este preluat și predat de oameni care nu au experiență, care n-au integrat, care nu sunt congruenți, nu sunt autentici. În dezvoltarea personală care nu este autentică dezvoltării sănătoase interioare, se sare peste vindecarea emoțională/abordarea traumelor și se ajunge direct în dezvoltare spirituală. Unele abordări sunt bune în esența lor, însă sunt și situații care sunt departe de orice înseamnă spiritualitate, oameni care au ajuns la psihoze și la diverse afecțiuni, pentru că nu mai făceau diferența între ceea ce înseamnă spiritualitatea abordată corect. dezvoltarea_personală

Vindecarea emoțională în dezvoltarea personală

Vindecarea emoțională nu este confortabilă, ba dimpotrivă, doare. Vindecarea emoțională este intensă ca proces, însă poate fi cea mai valoroasă activitate, cel mai valoros proces pe care îl poți parcurge pentru tot restul vieții tale. Când faci această muncă, ghidat de cineva competent și care are aceste abilități și rezultate, întreaga viață, interioară în primul rând, se transformă, acesta e principalul beneficiu al acestei acestui proces. Atunci când te decizi să faci pasul către dezvoltarea personală autentică, prin vindecarea emoțională a traumelor din trecut, primul pas poate fi în direcția găsirii unui profesionist care te poate ajuta în acest demers. Cum știm că alegem terapeutul potrivit? Cum știm că terapia are rezultate? Prima zi de terapie este, de regulă, doar de luare de cunoștință a ceea ce se întâmplă acolo, o imagine de ansamblu a problemei cât și de creare a raportului între client și terapeut, urmând a vedea dacă există suficientă conexiune pentru a continua următoarele ședințe. De regulă, prima ședință ar trebui să ofere suficienți indicatori pentru client în vederea alegerii potrivite a terapeutului cu care va lucra. De asemenea, un factor important de luat în calcul atunci când ne decidem să începem terapia este anticiparea disconfortului pe care noi vrem să ni-l asumăm deschizând toate rănile trecutului. Procesul de vindecare presupune parcurgerea unui drum anevoios în care ajungem față în față cu toate cele ce stau ascunse în noi – Scoaterea acestora la suprafață, abordarea, inegrarea sănătoasă în experiența noastră.   În definitiv, dezvoltarea personală cuprinde în esența ei vindecarea emoțională a rănilor trecutului – odată făcut acest pas, schimbările în bine se vor reflecta asupra sănătății mintale, emoționale, fizice, ducând spre relaționări mai sănătoase cu cei din jur, fie că vorbim de viața personală, carieră. Primul pas este recunoașterea acelor răni care necesită atenție și apoi, lucrul cu tine însuți spre vindecare.  

Can Music Therapy Aid in Personal Development and Healing Trauma?

Music therapy, or terapia prin muzica, has shown to have a positive impact on personal development and healing trauma. The power of music to evoke emotions and provide a sense of comfort and support can aid in addressing emotional wounds and promoting overall well-being.

Cine este Horia Radu

horia   Horia Radu este Master Trainer NLP, expert în comunicare, trainer NLP – Programare Neuro- Lingvistică și comunicare nonverbală. Susține cursuri de NLP și Master NLP pentru a ajuta oamenii să se înțeleagă mai bine și să își schimbe viața prin vindecare emoțională.     Dacă vrei să vezi întreaga prezentare a lui Horia Radu din cadrul Summitului Vindecarea Traumei, plus încă 25 de prezentări extraordinare de la cei mai buni psihologi, terapeuți și traineri specialiști în vindecarea traumei și transformare interioară, poți achiziționa varianta înregistrată a evenimentului de AICI.

Eugen Popa

Salut, sunt Eugen Popa și de la o vârstă fragedă m-au pasionat tainele minții și a inimii. Acest lucru m-a determinat să studiez tot ce puteam ca să pot ajunge...

Articole publicate: 266

Vezi pagina autorului
iubirea_e_lipiciul
Redactat de Laura Badea
Atunci când ai această viziune asupra psihicului tău, te poți vedea într-o cu totul altă lumină. Mai mult, observi ca totul este doar iubire și că… iubirea e lipiciul! Însă se întâmplă uneori să experimentăm emoții intense, copleșitoare, să acționăm necugetat și apoi să ne trezim că spunem “Nu înțeleg ce a fost cu mine” sau “Nu stiu de ce sufăr atât de mult.” Când aceste devieri se petrec, deseori, ajungem să credem că există ceva ce este în neregulă cu noi – prin metoda Regeneration vedem ființele umane ca pe un sistem complex de părți care interacționează, au nevoie de iubirea noastră și care reprezintă niște diviziuni naturale ale personalității. Metoda terapeutică ReGeneration privește individul sistemic și este simbolizată vizual de un copac. Prin această metodă putem identifica care este cauza profundă, reală a blocajelor cu care ne confruntăm, indiferent de planul vieții la care facem referire. Vom înțelege ce reprezintă cu adevarat emoțiile si stările pe care le experimentăm. Accesarea energiei Sinelui si a esenței noastre profunde ne poate ridica nivelul de conștiință și ne schimbă întreaga existență. Atunci când știu să ofer compasiune și iubire părților din interiorul meu și pot vedea dintr-o altă perspectivă toate stările pe care le experimentez, voi reuși pe viitor să gestionez orice situație cu care mă confrunt și automat voi avea rezultate mai bune la job și voi avea relații mai armonioase.  

Vindecarea părților interioare

Rădăcinile copacului din reprezentarea vizuală a metodei Regeneration reprezintă relația pe care o avem cu strămoșii noștri. Este pasul în care transformam iubirea inconștientă față de stramoși în iubire constientă, deoarece atunci când nu îi onorăm conștient, este posibil să preluăm diverse poveri ale stramoșilor care ies la suprafață sub forma de blocaje. Tulpina copacului simbolizează modul în care ne poziționăm corect ca ființe în sistemul nostru familial. Privim spre relația cu părintii, prima și cea mai importantă relație din viața noastră. Dacă nu ne găsim drumul în viață, poate însemna că de fapt ne căutăm mama. Crengile reprezinta corpul. Explorăm care sunt emoțiile captive în corp și le eliberăm pentru că trauma rămâne stocată la nivel celular, iar multe dintre manifestările fizice, chiar și afecțiuni, se pot datora unor emoții neexprimate. Sunt părti din interior care se exprimă în acest mod. Frunzele sunt emoțiile. Eliberăm emoțiile copleșitoare și devenim conștienți că noi nu suntem emoțiile noastre. Florile – tu ești floarea vieții tale și fiecare petală este o fațetă a personalității, o parte căreia înveți să îi oferi iubire și să o accepți. În floare, există două tipuri de părți: părți care poartă durerea, aceasta putând fi una foarte foarte adâncă pentru că acea durere  își are de multe ori rădăcinile în uter și în primii ani de viață.   Există această durere care e conținută de o anumită parte, parte pe care o putem numi ”prizonier”. Acel prizonier a fost exclus din sistem, băgat în temniță, băgat în inconștient – de către cine? De către ceea ce numim ”protectori”, alte tipuri de părți din ființa noastră. Imaginați-vă alte personalități ale voastre, o multitudine de personalități, de sub-personalități, de voci, fiecare le numește cum își dorește. Și aceste părți au luat decizia să pună în inconștient părțile care conțineau durerea. Sigur că există mai multă sau mai puțină durere și implicit, mai multe sau mai puține părți care protejează sistemul de acea durere. Vindecarea are în esența sa tot iubirea: în a merge să vorbești cu acești soldați care apără părțile în temnițele respective, să devii prieten cu acești soldați din ființa ta și să vezi că și ei se vor simți profund fericiți la un moment dat și eliberați. Accesarea Soarelui interior, a puterii noastre interioare – aici ne vom găsi resursele pentru a putea parcurge drumul vindecării, aici este conținută adevărata putere care se află în fiecare dintre noi. Accesând puterea noastră interioară, vom ajunge mai aproape de nucleul ființei noastre care este compus din lumină și iubire. Culegerea roadelor – Odată ce ai accesat lumina din interior, aceasta se va manifesta și în exterior, în relații, la muncă și în orice plan al vieții tale. Tot ceea ce este în jurul nostru, este doar o reflexie a ceea ce experimentăm în interior. Dacă accesez această lumină în interior, o voi găsi și în afara mea. În tot acest proces începem să învățăm să desfacem petală cu petală aspecte din ființa noastră, să ne uităm la ele, și pe măsură ce aceste petale se deschid, începem să comunicăm cu iubire și compasiune cu ele.

Scoaterea părților din inconștient

Practic, cu toții suntem formați la nivel psihic din mai multe părti care au preluat diverse roluri și care în fiecare moment din viața noastră interactionează și preiau pe rând locul pe scaunul conștiinței noastre, determinându-ne să ne comportăm într-un anume mod. Părțile sunt entități ale tale care au propriile sentimente, credințe, motivații și amintiri și este foarte important să înțelegem că aceste părți din interior au o motivație pentru tot ceea ce fac și nu fac nimic doar din obișnuință sau la întâmplare, nu este doar un obicei de a gândi într-un anume fel sau a adopta un comportament pe care l-ai învățat, ci fiecare comportament este făcut de o parte dintr-un anumit motiv, chiar dacă acel motiv este unul inconștient. Toate părțile din interior au nevoie de iubirea noastră pentru a se vindeca. Poți oferi iubire cu adevărat parților tale din interior atunci când ești în Energia Sinelui, a esenței tale profunde. Sinele este soarele din interiorul fiecăruia dintre noi și odată accesată această resursă, ea poate prin iubire să lumineze până și cel mai intunecat și plin de durere colț al inconștientului. iubirea_e_lipiciul

Conștiința sistemică și legile sale

Odată ce noi învățăm să respectăm legile sistemice, odată ce le integrăm în viața noastră de zi cu zi, totul se va transforma doarece că vom fi în acord cu conștiința sistemică, vom fi în acord cu ceva mult mai mare decât noi și automat, odată ce ești de partea divinității într-un mod conștient, toate ușile ți se deschid și tu pătrunzi într-o lume mult mai luminoasă.

Legea apartenenței

Prima dintre aceste legi sistemice este legea apartenenței – Se referă la dreptul fiecăruia de a aparține sistemului, respectiv, totul în viața asta este un sistem, cu toții suntem interconectați, iar în interiorul ființei noastre există acest sistem de părți cu care putem fiecare dintre noi să lucrăm. Este important să reținem că în orice sistem toată lumea are dreptul să aparțină în mod egal acelui sistem. De câte ori fiecare dintre noi ne-am gândit că cineva este mai bun decât altcineva sau că cineva nu este în stare, nu este în ordine, inclusiv față de noi, mai ales față de noi dacă tot suntem cei mai aprigi judecători ai ființei noastre. De fiecare dată când tu excluzi aspecte ale ființei tale sau ale ființei altcuiva, ale părinților tăi, ale altor elemente din viața ta, nu faci altceva decât să contrazici practic legea firii care spune că toți au dreptul să aparțină. Sau ne putem uita la relațiile noastre interumane. Tot ce am judecat vreodată la părinții noștri va reapărea în partenerul nostru, în relațiile noastre colegiale, în diferite aspecte și dinamici relaționale ulterioare. Așadar, tot ceea ce excluzi în viața asta atragi înapoi în viața ta. Aici ajungem bineînțeles la aspectele traumatice, evenimentele cu totul dureroase pe care noi înșine le excludem, le băgăm sub preș, le băgăm în inconștient, sunt acele părți din noi care le protejează, ne protejează prin a ascunde și a da la o parte lucruri pe de-a întregul. Și aici vorbim despre orice simptom al nostru cu care nu suntem împăcați. Depresie, anxietate, atacuri de panică. Orice fel de element pe care noi îl manifestăm, îl simțim, este o încercare a părților de a ieși din inconștient și de a fi văzute. Pentru că orice sistem din lumea asta are capacitatea de a se autoregla. Deci orice sistem cumva la un moment dat va aduce înapoi tot ceea ce a fost exclus și asta se întâmplă inclusiv la nivel familial. Este necesar să vedem mai aproape de adevăr lucrurile și mai în lumină, și anume, să nu mai excludem simptomul pentru că simptomul face parte. Simptomul este aici cu un rol, el nu vine întâmplător. Așadar, dacă te confrunți cu anumite simptome date, generate de diferite evenimente traumatice din viața ta, primul lucru este să le oferi un loc, să le poftești la masa ta.

Legea ordinii

Cea de-a doua lege care este relevantă în lucrul sistemic este legea ordinii. Ne referim aici la ce a fost mai înainte într-un sistem este mai mare. Așadar, părintele a fost mai înainte, este mai mare decât copilul. Relația de cuplu a fost înainte, este mai mare decât copilul relației de cuplu. Un anumit proiect de business a fost mai înainte, are prioritate față de un un proiect mai micuț care derivă din acela. Privim sistemic orice aspect din viața noastră, fie el personal sau profesional. Sigur că în sistemele profesionale vorbim și de altă lege a ordinii și anume a ierarhiei, care în familii nu există, acolo există un CEO și așa mai departe, până la cel mai mic, ierarhic vorbind. Dar și în acest caz vorbim tot de legea ordinii și e important să începem să ne uităm în viața noastră cum sunt sau deopotrivă, nu sunt respectate acestea pentru că ne va ajuta foarte mult și ne va facilita orice aspect pe care vrem să îl îmbunătățim.

Legea schimbului

A treia lege este legea schimbului, respectiv, orice schimb e necesar să fie echitabil între oricare două entități. În momentul în care nu se respectă acest schimb apar diferite blocaje sau cum le spunem noi încurcături, încurcături sistemice. Când unul dă foarte mult și altul dă mult mai puțin apare această dezechilibrare și implicit se creează blocaje. Cel mai simplu de înțeles mod este a ne uita în relațiile noastre și mai ales în relațiile de cuplu pentru că probabil că ai văzut pe pielea ta sau poate ai văzut la alți oameni cum sunt persoanele care oferă foarte mult într-o relație. Iar pentru a dăinui, e important să fim atenți la acest schimb. Bineînțeles, legea schimbului guvernează toată existența noastră pentru că noi cu toții primim și dăm mai departe, aceasta este cheia. Și bineînțeles, odată ce înveți să jonglezi cu aceste legi toată viața ta se poate transforma pentru că vei învăța că celălalt ești tu, iar când vrei ceva pur și simplu oferi celuilalt. Dacă vrei să ai fericire în viața ta, ajută-i pe alții să fie fericiți. Dacă vrei să ai mai mulți bani în viața ta, ajută-l pe altul să aibă bani. Dacă vrei mai multă iubire, ajută-i pe alții să se simtă mai iubiți. iubirea_e_lipiciul

Accesarea puterii interioare – Iubirea este lipiciul

Așadar noi suntem unul, noi toți suntem un sistem și este foarte important ca odată ce tu vezi câte daruri ai primit, viața însăși este un foarte important dar, să dai mai departe. Și atunci o să vezi că vei fi din ce în ce mai bine ancorat în existență și vei avea multe multe daruri de a culege după ce ai oferit. Când dai, ție îți dai defapt. Când oferi iubire celui de lângă tine, ție îți oferi defapt. Puterea este la noi, la fiecare dintre noi și puterea pentru regenerare este în ființa noastră, niciodată în altă parte. Părțile noastre au fost mod natural înzestrate cu calități precum bucuria, libertatea, creativitatea, dar aceste calități au fost mascate atunci când s-au produs diverse evenimente și traume în copilărie, însă Sinele poate să ajute la vindecare acestor răni emoționale și le poate permite acestor părți să-și reia puterea și calitățile pe care le-au avut în mod natural. Astfel, aceste părți vor ajunge să aibă încredere în ghidajul sinelui și vor putea învăța să lucreze împreună într-un mod armonios care să te sprijine în dezvoltarea ta și în a trăi o viață satisfăcătoare. Atunci când ai această viziune asupra psihicului tau, te poți vedea și pe tine într-o cu totul altă lumină, pentru că iți poți percepe adevarata profunzime cât și frumusețea, deoarece observi că adevărata natură este acea energie de sănătate, vitalitate si energie. Mai mult, observi că totul este doar iubire!

De ce iubirea este considerată lipiciul relațiilor?

Iubirea este considerată inelul gastric virtual al relațiilor. Ea acționează ca un liant puternic, menținând conexiunea și intimitatea în cupluri. Iubirea oferă stabilitate și susținere în momente dificile, iar lipsa ei poate duce la distanțare și chiar despărțire. Este vitală pentru sănătatea unei relații durabile.

Cine este Anca Maftei

anca_maftei_iubirea_e_lipiciulAnca Maftei, psihoterapeut sistemic și creator al metodei terapeutice ReGeneration a parcurs numeroase stagii de pregătire cu cei mai importanți specialiști internaționali. Pornind de la studiile de masterat în psihologie la Universitatea din Padova, numărăm doar câteva dintre formările pe care Anca le deține în Internal Family la Universitatea Harvard, Metoda Constelațiilor Familiale și Sistemice cu Jutta Ten Herkel, colaboratoarea lui Bert Hellinger, Master în Tehnici și metode de Psihoterapie Cognitiv – Comportamentală și Hipnoză Ericksoniană. Având drept inspirație propriul parcurs în viață și din dorința de a găsi soluții, în final și-a conturat propria sa metodă terapeutică – ReGeneration – cu mai bine de 15.000 de oameni care au participat la seminariile live, online, ghidați către vindecarea depresiei, anxietății și chiar modificarea structurii de personalitate pentru o viață mai împlinită.   Dacă vrei să vezi întreaga prezentare a Ancăi Maftei din cadrul Summitului Vindecarea Traumei, plus încă 25 de prezentări extraordinare de la cei mai buni psihologi, terapeuți și traineri specialiști în vindecarea traumei și transformare interioară, poți achiziționa varianta înregistrată a evenimentului de AICI.

Laura Badea

Laura Badea este Consilier pentru Dezvoltare personală și Specialist în Activitatea de Coaching, acreditate de Ministerul Muncii și Educației din România.

Articole publicate: 51

Vezi pagina autorului
Daniela Dumulescu titlu
Redactat de Laura Badea

Mintea umană are nevoie de coerență, sens și semnificație.

În contextul evenimentelor stresante sau traumatice, acestea au de suferit.

Împreună vom explora un model recent ce conceptualizează procesul de (re)construcție al sensului personal post-traumă denumit sugestiv The Meaning Making Process (Park,2010), care s-a dovedit a fi extrem de util în vindecarea după situații traumatice majore, precum război, dezastre naturale, boli.

Cum definim sensul

Este important pentru noi să simțim faptul că ceea ce facem are sens și contează, și să punctăm atât în viață personală cât și în cea profesională. Să încercăm așadar să descoperim și să redescoperim ceea ce contează pentru noi mai ales în momentele în care avem dificultăți .

Sensul pe care reușim să îl dăm experiențelor poate avea un impact semnificativ în viața noastră. Sunt multe studii care au arătat că oamenii care pot să construiască și reconstruiască continuu sens în experiențele lor sunt oameni mult mai sănătoși atât fizic cât și psihic.

Mintea umană are nevoie fundamentală de câteva lucruri, precum predictibilitate și control. Are nevoie să simtă că știe ce urmează, că poate prezice viitorul oarecum, că se poate organiza astfel încât să fie bine în viață.

Avem nevoie de sentimentul că noi deținem controlul cât de cât asupra vieții noastre și că avem câteva spații unde putem decide iar toate acestea ne oferă sens.

Un element important în definiția sensului  este coerența – Avem nevoie să simțim că viața noastră se derulează ca un serial în care episoadele curg lin unele după celelalte. Mai precis, avem nevoie de o poveste pe care să ne-o spunem despre noi, pe care să o integrăm în ceea ce suntem noi, care să aibă această continuitate și coerență. Sentimentul acesta că știm cine suntem, că știm cum ne raportăm la noi, la viață și știm ce urmează.

 

Nu este despre a găsi un sens, ci despre a-l construi

În cazul unor evenimente potențial stresante sau traumatice, această coerență are foarte mult de suferit. Nu mai simțim că știm ce urmează, nu mai simțim că are sens. Uneori rămânem blocați în ideea de a înțelege ce ni se întâmplă.

Sensul presupune un efort conștient de a ne reconecta la propriile valori, la ceea ce contează în viață mai ales în momentul în care pierdem ceva important.  

Crearea sensului ne ajută în a regăsi lucrurile care ne ancorează și care ne dau putere, care ne fac să rezilienți. De aici putem concluziona că sensul este atât conștient dar este mai ales o nevoie aproape automată a minții noastre de a continua.

Un subiect studiat încă din antichitate, sensul vieții și a existenței a fost în centrul multor investigații și reflecții ale filozofilor. Ajungând în vremuri mai recente, și psihologii și-au dat seama că sensul are foarte multă legătură cu tot ceea ce ține de sănătatea mentală, cu precădere sănătatea mentală post traumă sau ceea ce numim dezvoltare post traumatică.

Probabil că toți avem avem situații care, în esența lor, ne-au ajutat – situații negative care ne-au împins către a dezvolta o variantă mai bună a noastră și care ne-a ajutat să creștem. Multe studii arată că în urma unor experiențe traumatice foarte mulți oameni aleg o cale pe care se dezvoltă în continuare și un factor fundamental care îi împinge să o facă este sentimentul că viața are sens în continuare, cu alte cuvinte, reconstrucția sensului.

 

Vindecare prin reconstrucția sensului

Reconstrucția sensului ne readuce coerența în viață, predictibilitatea și sentimentul că avem control asupra a ceea ce ni se întâmplă. Deoarece în momentul în care se întâmplă ceva foarte traumatic este aproape ca un scurt circuit, nu mai reușim să vedem următorii pași și rămânem blocați.

Mulți dintre cei cu care lucrăm care trăiesc traume rămân acolo adică spun că se simt blocați. Ideea este să încercăm să găsim un mecanism care să ne ajute să redobândim sensul – un proces de introspecție, de lucru cu noi înșine, de a integra ce ni s-a întâmplat în povestea de viață.

A reconstrui sensul nu înseamnă a reveni la starea dinainte.

Poate că în lumea în care trăim există o nevoie de a ne vindeca repede, de a trece repede peste un eveniment, ca și cum tot ceea ce trăim este o urgență. Uneori exact asta nu se poate și exact acolo e cheia – în a putea să procesezi în ritmul tău ce se întâmplă. Nu există nici o prescripție pentru că nu suntem la fel.

Schimbarea nu este liniară și nu ne putem aștepta ca reconstrucția sensului și starea de bine să crească liniar. De multe ori, dacă lucrăm în procesul de reconstrucție a sensului și de redobândire a stării de bine, vom întâmpina și momente mai puțin plăcute.

Atunci când intrăm în acest proces de vindecare s-ar putea să retrăim multe evenimente și stări negative și acest lucru este normal.

sens_si_semnificatie_in_traume

Cum (re)construim sensul și semnificația personală

Unul dintre modelele cele mai recente publicat în 2022, cercetările fiind făcute din 2010, e un model care conceptualizează trauma și care a fost studiat pe veteranii de război în America și chiar pe refugiați și pe felul în care ei construiesc trauma.

Acest model pornește exact de la ideea aceasta cum că avem un sens global, adică noi credem niște lucruri despre lume și viață și sensul acesta global – așa e definit de credințele noastre cele mai puternice despre cum e lumea, despre cum suntem noi, despre ce scopuri avem, valorile pe care le avem în viață, adică lucrurile în care credem, fie că e vorba de valori morale, fie că e vorba de valori personale.

Toate astea ne dau un sens global și în momentul în care trăim experiențe traumatice, adică apar diferite evenimente care ne împiedică să le integrăm. Iar dacă reușim să le explicăm și să le integrăm, atunci nu mai trăim în stres deoarece găsim acel sens.

Explicația pe care ne-o oferim contează și depinde ce facem cu ea sau ce conotații are. De exemplu, dacă ne spunem – ”Eu sunt o persoană rea și merit asta”, poate pe termen scurt ne ajută să nu trăim așa de intens ce se întâmplă, însă pe termen lung ne poate face să ne adâncim ura față de sine, rana sufletească.

Este un echilibru subtil între a oferi minții noastre un sens pentru a putea merge mai departe, încercând în același timp să nu cauzăm repercursiuni negative în viitor.

Dacă nu reușim să găsim nici un sens, trăim foarte mult stres în situațiile cu efect potențial negativ, iar efectele se văd în ceea ce privește starea noastră de bine.

Interesant este că ceea ce facem automat în momentul respectiv este să încercăm să reconstruim sensul. Și o putem face prin a reinterpreta situația, prin a găsi acele explicații despre care am menționat, prin a asimila evenimentul la ceea ce credem noi în general despre cum e viața sau chiar prin a ne schimba credințele despre lume și viață.

 

Importanța conștientizării sinelui 

Flexibilitatea este un element cheie în a găsi explicații care să ne ajute.

Sensul se reconstruiește foarte mult bazându-ne pe credințe flexibile, cântărind destul de mult cât de responsivi suntem la feedbackul din jur și la ce ni se întâmplă. Abilitatea de a relativiza, de a înțelege înainte de a judeca, poate ajuta un om să reconstruiască mai ușor și mai sănătos sensul după ce a navigat un eveniment traumatic.

 

Cum putem ajunge să dezvoltăm aceste abilități?

În primul rând, fiind un pic mai prezenți în viața noastră deoarece este greu să exersezi flexibilitatea dacă ești tot timpul pe modulul de pilot automat.

În al doilea rând, cu fiecare ocazie a unui eveniment neplăcut sau chiar traumatizant în viață, să putem să ne oprim o secundă și să ne întrebăm dacă poziția noastră față de eveniment ne ajută să îl procesăm, să îl explicăm și să îl integrăm.

 

Stabilirea unor limite sănătoase cu cei din jur este, de asemenea, un pas important în reconstrucția sensului. În zadar există flexibilitate dacă nu este cuplată cu un simț crescut al sinelui în raport cu alți oameni.

În momentul în care simțim că ceva din ce face cineva ne încalcă o valoare importantă, ne face să ne simțim extrem de rău, acolo este sănătos să punem limite. Spre exemplu: ”Mă ceartă tot timpul și mă critică nejustificat și nu-mi aduce nimic în plus. Sunt în relația respectivă mai mult pe minus”.

În această situație nu este vorba de faptul că suntem inflexibili. E vorba de faptul că cineva sistematic ne invalidează ca persoană, adică ne face să simțim că nu suntem suficient de buni, că nu facem nimic bine, că nu trebuie să fim iubiți, că pe noi nu o să ne aprecieze nimeni niciodată.

Toate lucrurile care atentează la sinele nostru și cu precădere, cele care ne fac să ne simțim extrem de rușinați cu noi și vinovați – acolo sunt limitele pe care ar trebui să învățăm mai mult să le punem, adică acolo unde oamenii încearcă să ne să ne facă să ne simțim ca și cum noi suntem vinovați pentru tot ce trăiesc ei, pentru tot ce se întâmplă, ca și cum trebuie să ne rușinăm cu cine suntem.

Și acolo nu mai ține atât de mult de inflexibilitatea noastră, ține de sinele nostru. Emoțiile de vinovăție și rușine sunt cele mai profunde emoții legate de noi.

Este necesar să învățăm să navigăm responsabil acest tip de situații care, în esență, ne îndepărtează de sinele nostru sănătos.

 

Cine este Daniela Dumulescu

Daniela Dumulescu 760x742 1Daniela Dumulescu clădește personalități zilnic. Este psiholog, doctor în psihologie, consilier psihologic cognitiv-comportamental la Universitatea Babeș-Bolyai și lector universitar la Universitatea “Lucian Blaga” din Sibiu.

A câștigat mai multe granturi internaționale pentru prezentarea lucrărilor sale de cercetare la conferințe științifice din Elveția, Austria, Cehia și SUA. De asemenea, în 2014 a primit distincția Profesor Bologna din partea Alianței Naționale a Organizațiilor Studențești din România (ANOSR), singurul titlu oferit de studenți profesorilor care aduc un plus de valoare în învățământul superior.

Daniela Dumulescu are o experiență de peste 10 ani in consiliere psihologică, formare și consultanță în sănătate mentală, organizațională și dezvoltarea tinerilor, cu peste 17 participări la evenimente ca și key-note speaker, 20 de studii științifice publicate în reviste de specialitate consacrate, peste 95 de articole de popularizare a științei și apariții media.

Ca și expert în educație și sănătate mentală și trainer a colaborat cu organizații precum UNICEF România, Ministerul Educației, Youth for Understanding Europe, dar și diferite universități (ex. UMF Cluj) și companii sau asociații private (Aegon România, UNTOLD SRL, Asociația Lideri pentru Comunitate etc).

 

Dacă vrei să vezi întreaga prezentare a Danielei Dumulescu din cadrul Summitului Vindecarea Traumei, plus încă 25 de prezentări extraordinare de la cei mai buni psihologi, terapeuți și traineri specialiști în vindecarea traumei și transformare interioară, poți achiziționa varianta înregistrată a evenimentului de AICI.

Laura Badea

Laura Badea este Consilier pentru Dezvoltare personală și Specialist în Activitatea de Coaching, acreditate de Ministerul Muncii și Educației din România.

Articole publicate: 51

Vezi pagina autorului
exercitii-pentru-vindecarea-traumei
Redactat de Eugen Popa
Trauma este rezultatul unor evenimente tulburătoare din viața noastră, care încă ne conduc din umbră modul în care privim și ne trăim viețile. Descoperă exerciții pentru vindecarea traumei printr-o metodă extraordinară de eliberare emoțională prin exerciții ce susțin corpul în eliberarea tiparelor de stres, tensiune și traumă, accesând inteligența corpului.  

Cum ne afectează trauma?

Trauma este rezultatul unor evenimente tulburătoare din viața noastră, care încă ne conduc din umbră modul în care privim și ne trăim viețile. Există  numeroase tehnici cât și  exerciții pentru minte și corp,  care te ajută să procesezi emoțiile îngropate pentru vindecarea traumei. Efectele traumei pot include stări de anxietate, disconfort sau durere fizică, senzația de deconectare și probleme severe de încredere în alte persoane. Când pare că pierzi legătura cu propriul corp, trauma este aproape  întotdeauna prezentă. Pentru un om care se simte amorțit, are stări de anxietate, de tristețe, are blocaje care se traduc în minte ca  “simt că nu mai pot face nimic cu viața mea“, “mă simt dependent” ori adicții de droguri, de jocuri de noroc, de diverse substanțe,  problemele cu relaxarea și capacitatea de a se conecta cu ceea ce simte, emoțional sau fizic sunt ceva comun. Dacă te recunoști în rândurile de mai sus, atunci acest articol și această tehnică extraordinară poate fi cea mai potrivită și pentru tine.

Când pierdem legătura cu corpul nostru?

Bagajul emoțional

Fiecare dintre noi vine cu un bagaj emoțional scris încă din copilărie, și pe parcursul vieții, o dată cu noile experiențe, îndesăm în acel bagaj tot mai multe, până devine neîncăpător, deci sufocant și aproape imposibil de cărat fără dureri cumplite și suferință. Bagajul emoțional conține suma nesiguranțelor amestecate cu inhibiții din cauza evenimentelor care au avut loc în viața noastră. Declanșatorii variază de la o copilărie abuzivă sau neglijată, relații personale stresante cu prietenii, familia sau partenerii romantici. Acești factori provoacă un deficit de încredere, atât față de ceilalți, cât și față de noi înșine. Acest bagaj emoțional este cel care ne împiedică să trăim din plin, în bucurie, liniște interioară și echilibru, făra frici, fără limite care ne răpesc energia creatoare, iubirea și stima de sine. Eu am un rucsac în care îl duc pe tata, o duc pe mama, îmi duc poate soțul/soția și copiii. Și așa umblam prin viață împovărați, incărcați emoțional și fizic, fără să mai recunoaștem ceea ce simțim și să mai dăm voie corpului nostru să intre pe dezactivare, pe relaxare. Trăim în permanență activați, într-o stare de acțiune după acțiune, într-un mod de supraviețuire, și nu mai aducem în corpul nostru odihna și relaxarea. Omul nu este construit să trăiască așa. Suntem construiți ca ființe care respectă ciclul activare-dezactivare; ne trezim dimineața, adormim seara/ ne activăm, ne dezacticăm. Omul modern însă, întotdeauna stresat, ajunge să nu se mai odihnească nici noaptea, pentru că că întreaga familie și toți cei pe care i-am îndesat în bagaj stau cu noi în pat, și în mintea noastră și nu știm că ar trebui să-i dăm jos pentru a ne putea odihni. Și pe lângă persoanele reale, avem și personajele care există doar în mintea noastră, frici iraționale, anxietăți copleșitoare, plăsmuiri ale imaginației aflate mai mereu în alertă.

Frica

Frica ne face să trăim tot felul de catastrofe imaginare, rămânând cu un potențial enorm nevalorificat. Când suntem stăpâniți de frică, singura miză pe care o mai putem conștientiza este supraviețuirea. Deși ne naștem doar cu două frici fundamentale (de zgomote puternice și de cădere liberă), ajungem până la 40-50 de ani sa avem toată panoplia fricilor iraționale. Dacă eu simt frica la nivel mental, e doar un gând. Sunt persoane care nu vor să zboare cu avionul din frica de a se prăbuși, deși nu au experimentat acest lucru, pur și simplu este ceva care vine din procesul gândirii lor.

Nervul vag

În momentul în care trăim cu foarte multe frici cumulate, ne aflăm într-o zonă de nesiguranță, de pericol. În biointeligența acestui organism minunat, avem nervul vag care preia informațiile pe care frica le pune în corpul nostru, le preia de la organe și le duce către creier. Nervul vag în momentul în care eu sunt activat, și mi-e frică și de una și de alta, 1.000 de frici puse una peste cealaltă, nervul vag este frâna organismului nostru. Această frână a organismului nostru ne duce de fapt în zona de disociere, de îngheț, de “nu mai vreau să fac nimic”, de renunțare, și este cea mai cea mai dură, cel mai dur lucru care se poate întâmpla corpului nostru. În această zonă procedura Trauma Release are efecte extraordinare, pentru că în momentul în care facem procedura de activare a acestui tremur al mecanismului de vibrație, ajung să cobor din nou din zona de îngheț în zona de luptă sau fugi. E adevărat, trec prin niște emoții, trec prin niște stări, și este foarte important să fac acest lucru cu cineva care să observe, astfel încât să nu mă retraumatizez.
exercitii pentru vindecarea traumei - metoda - tre

exercitii pentru vindecarea traumei – metoda – tre

Ce este Trauma Release?

Trauma Release se referă la un set de exerciții pe care noi le facem cu corpul nostru și care au rolul de a induce o mică activare – un mic tremur sau o vibrație- astfel încât corpul să își producă și înceapă răspunsul natural de relaxare. Este o procedură de lucru cu corpul și este o soluție excelentă și pentru cei care nu mai cred ca au vreo sanșă să scape de anxietate, stres, permanentă suferință interioară. În astfel de situații munca cu corpul poate fi soluția salvatoare. Nu este o procedură care se face cu mintea ci este o procedură pe care o facem cu corpul. Un exemplu relevant este să ne aducem aminte cum este când tremurăm de frig. În urma disconfortului pe care îl simțim în corpul nostru se pornește acest tremurat.   Cum funcționează? Această dârdâială de frig este cunoscută și permisă și foarte mulți dintre noi la un moment dat chiar ajungem cu acest mecanism de vibrație în zona maxilarelor, unde poate să apară și un clănțănit. Acesta este un exemplu de mecanism pe care îl cunoaștem cu toții, nu există om pe suprafața pământului să nu aibă acest mecanism de echilibrare. Din păcate, cei mai mulți dintre noi nu cunoaștem beneficiile lui și se întâmplă ca atunci când acest mecanism de eliberare – tremurul, vibrația – apare în situații în care poate suntem emoționați (avem de vorbit cu șeful nostru și este un disconfort major să facem asta; vrem să facem o prezentare în public și audiența ne sperie; vreau să vorbesc cu soțul sau cu soția și știu sigur că este supărat) să încercăm să-l camuflăm.   De ce încercăm să-l ascundem? Pentru că avem anumite credințe pe care le am luat de pe ici pe colo cum că a tremura înseamnă că sunt fricos și slab. Dacă îmi tremură vocea sunt penibil. O să râdă lumea de mine. Însă acest mecanism este natural și încercând să-l ascundem, o facem în detrimentul nostru pentru că noi nu putem opri acest tremur doar contractând organismul. Eu ca să opresc acest tremur va trebui să contract cumva musculatura și întregul organism ca să îl opresc. Și acest lucru este complet în defavoarea și în detrimentul meu. Pentru că noi avem, de la maimuță la om, aceste răspunsuri de apărare: luptă -fugi – îngheață și un răspuns de relaxare. Care este tocmai acest tremurat. Această vibrație pe care o căprioară dacă se întâlnește de exemplu cu un prădător în pădure, îi va da frâu liber pentru că tocmai acest tremur o va ajuta să scape cu viață din această întâlnire. În schimb noi oamenii preferăm să uităm cât mai repede acel eveniment, să nu ne mai gândim la el, să băgăm scheletul în dulap, ca aruncăm gunoiul sub preș și să credem că totul este în regulă. Nu adresăm în nici un fel acea contracție fizică ce a avut loc în țesuturile noastre. Încet, încet vor apărea tot felul de dureri în corpul nostru, poate să apară mai întâi o înțepenirea de gât, apoi poate să înceapă o durere în zona lombară sau zona toracică începe să scârțâie. Procesul acesta de inflamare începe să se generalizeze în tot corpul generând la un moment dat afecțiuni și boli din ce în ce mai grave ale organelor. Ne putem gândi la boli autoimune, la boli inflamatorii, sistem digestiv, sistem reproducător toată gama de boli pe care o generează în general stresul. Pentru că noi nu știm cum funcționează sistemul nervos și nu permitem răspunsul acesta de relaxare să se întâmple. Iată de ce sunt atât de importante și benefice aceste exerciții pentru eliberarea traumelor.  

Exerciții pentru Vindecarea Traumei

TRE® sau Trauma and Tension Release Exercises este o practică somatică bazată pe lucrul cu corpul pentru persoanele care suferă de stres, anxietate, traumă sau PTSD. Nu este nevoie să vorbești despre problema ta sau sentimentele, stările prin care treci, prin urmare depășește barierele lingvistice care pot aduce un stres suplimentar în terapie. TRE® include o serie de întinderi ușoare prin care folosești mușchii părții inferioare a corpului până creezi vibrație și tremurături în picioare. Odată ce corpul tremură, te întinzi pe podea și încurajezi aceste vibrații naturale să se miște prin corp, fără a încerca să le controlezi. Majoritatea oamenilor se bucură de senzația de tremurat si raportează o eliberare fizică sau emoțională, fără a fi copleșiți de proces. TRE® este recomandat oricărei persoane care se simte stresată, anxioasă sau traumatizată (inclusiv celor care au fost martorii traumei altor persoane). Îi ajută pe cei care suferă de durere, inflamație în organism. De asemenea, poate ajuta persoanele care au probleme de sănătate, financiare precum și dependență. Pe scurt, TRE® poate ajuta pe oricine s-ar putea afla într-un moment al vieții în care stresul, copleșirea, anxietatea și durerea îi compromit sănătatea și bunăstarea .  

Care sunt cele mai eficiente exerciții pentru vindecarea traumei în dezvoltarea personală?

Pentru a facilita dezvoltarea personală și vindecarea traumei, exercițiile fizice precum yoga, alergatul și înotul sunt considerate extrem de eficiente. Aceste activități pot ajuta la eliberarea stresului și a tensiunii acumulate, facilitând astfel vindecarea și creșterea personală.

Cine este Andreea Manolica?

andreea-manolica Andreea Manolica este coach, trainer, hipnoterapeut și Facilitator Trauma and Tension Release, maestru reiki, terapeut theta healing, instructor de yoga. De asemenea este Trauma Intention Release facilitator, adică o persoană care facilitează eliberarea traumelor si tensiunilor, și care s-a pregătit în acest domeniu ani de zile cu David Berceli si Fiona Soma, cei care au creat această metodă acum 20 de ani. Este, de asemenea, Strategic Intervention Coach, s-a antrenat in aceasta direcție cu Tony Robbins si cu Cloe Madanes. Andreea crede ca vindecarea si cresterea se fac la nivel holistic: minte, corp si suflet si acesta este motivul pentru care a facut formari in toate aceste domenii pentru a favoriza armonizarea cat mai rapida si usoara. În ultimii ani s-a format și specializat ca facilitator de eliberare traume și ajută oamenii să se elibereze de stres de tensiune să se simtă în siguranță, să își regăsească calmul interior și să se reconecteze cu capacitatea lor relaxare și vindecare.   Dacă vrei să vezi întreaga prezentare a Andreei Manolica din cadrul Summitului Vindecarea Traumei, plus încă 25 de prezentări extraordinare de la cei mai buni psihologi, terapeuți și traineri specialiști în vindecarea traumei și transformare interioară, poți achiziționa varianta înregistrată a evenimentului de AICI.

Eugen Popa

Salut, sunt Eugen Popa și de la o vârstă fragedă m-au pasionat tainele minții și a inimii. Acest lucru m-a determinat să studiez tot ce puteam ca să pot ajunge...

Articole publicate: 266

Vezi pagina autorului
parintele-necula-trauma
Redactat de Laura Badea
Parintele Necula definește trauma ca pe un nod de construcție și deconstrucție sufletească. Aceste noduri ajung să fie definitorii pentru viața noastră.

Există traumă între oameni și Dumnezeu și în ce fel se manifestă?

Nu-l putem exclude pe Dumnezeu din vindecarea noastră, această forță superioară, inteligență universală sau cum vrem să o denumim fiecare dintre noi. Noi, oamenii, trăim deseori această stare atunci când simțim că am atins marginea prăpastiei, ne aducem aminte de întrebarea cheie – De ce eu? De ce mie? Ba unii chiar exprimă de ce eu, Doamne? De ce mie, Doamne? Oamenii reduc prea des trauma la o imagine simplă, cum ar fi spre exemplu – ciocnirea între două mașini. Au nevoie să vadă ceva contondent care s-a dărâmat, sau demodelat pentru a spune că este o traumă. Foarte greu recunosc durerile mici care, nevindecate, se transformă în răni adânci. Niște zgârieturi sufletești sunt deja acolo, care nu au fost vindecate atunci când ar fi trebuit și poate nici nu s-a încercat, fiind tratate cu indiferență. Traumă poate fi, de exemplu, și răutatea vecinilor, și un om care nu e în stare să își mențină limba curată și atentă în prezența copiilor, și o lipsă de atenție într-un moment dificil; sunt sute de mii de ipostaze simple pe lângă care trecem fără să le înțelegem semnificația. Orice extremă poate fi periculoasă, așa că este necesar să fim atenți să nu folosim la modul desuet și fals cuvântul traumă pentru orice lucru care ne deranjează și să ajungem să ne simțim victime ale propriilor noastre vieți, sau și mai rău, ale lui Dumnezeu.
Tot efortul meu în ultimii douăzeci și cinci de ani de când sunt psihoterapeut pe alcool și nu numai, a fost acela de a identifica fața corectă a traumei. Așa am exclus factorul Dumnezeu din traumă. M-am săturat să-i aud pe oameni acuzându-l pe Dumnezeu. De ce ar fi Dumnezeu de vină că, de exemplu, un alcoolic conduce mașina și omoară un copil? Unde e problema lui Dumnezeu aici?
Apoi un alt aspect este cel pe care de obicei Biserica îl pune la îndemână cu mare ușurință și pe care îl tot auzim de 2000 de ani. Mântuitorul Hristos a venit în această lume cu acest preaplin de iertare, concept care astăzi este cercetat și adus în discuție de mai toți psihologii, psihoterapeuții, trainerii fie că au sau nu credință în Hristos.   Miraculoasa putere vindecătoare a iertării este un medicament pentru suflet care astăzi cu greu mai poate fi combătut. Mântuitorul Hristos când intră în lume, vine cu acest preaplin de iertare. Adică dă din plin iertarea. Ce înseamnă iertarea? Dincolo de orice definiție căutată de psihologi, filozofi, scriitori, artiști, Părintele Necula ne spune că “O unică persoană poate da iertarea și asta este Hristos.” Ori ce n-am învățat noi este că ne adresăm lui Dumnezeu ca unei persoane. Deci primul pas în terapia traumei este să constați că vorbești unui Dumnezeu viu. Cine ascultă când ne povestim durerile? Cine ne ascultă? Doar terapeutul? 
 “În tehnica spovedaniei, care este, din punctul meu de vedere, cea mai veche psihoterapie pe care o avem la îndemână, există momentul acela în care preotul îl dezleagă pe credincios și spune – Iată fiule Hristos stă nevăzut…Stă de față nevăzut ascultând într-un fel sau altul păcatele tale. Iar eu nevrednicul preot și duhovnicul cu puterea ce îmi este dată, te iert și te dezleg. Dar cel nevăzut e Hristos – cum îl faci pe om să înțeleagă că cel nevăzut dă puterea? Asta e prima taină. A doua este – cum ne ascultă? Cum ne ascultă Hristos? Are un program de la 8 la 12 de la 12 la 7?”
Când un om este depresiv și stă cu fața la perete și nu vrea să vadă pe nimeni, Dumnezeu nu îl vede? Nu îl ascultă? Nu inter-relaționează cu el doar pentru că este depresiv? Doar pentru că el nu aude, Dumnezeu nu-l aude? Și apoi este fundamental să înțelegem de ce ne ascultă – de ce ne ascultă Dumnezeu și de ce simte nevoia că ne poate vindeca de năuceala asta teribilă a traumei care ne macină? Avem un Dumnezeu ascultător la modul în care nici părinții măcar nu au știut să ne asculte. „Vindecarea înseamnă de fapt așezarea în normalitatea comunicării cu cel care cu adevărat vindecă și care este întotdeauna Hristos”, ne spune Părintele Necula. Apoi, cum răspunde Hristos?  Părintele Necula ne amintește că Înaltpreasfințitul Bartolomeu Anania avea vorba asta teribilă: „important este să te rogi că nu știi când vine răspunsul”.
“Mi se pare că dincolo de hai să facem terapie, să găsim niște cuvinte cheie care să ne ajute, e nevoie să îl chem pe Dumnezeu să-l ajute pe om. Noi am uitat că suntem chipul slavă Lui Dumnezeu și că soluția salvării noastre e asemănarea cu el, lipirea de prototip. Sigur că într-o lume care nu mai crede în Dumnezeu trauma este tot mai evidentă… Eu tot râd așa că e mai ușor să crezi în Ying și Yang decât în Iisus Hristos pe cruce, știi? E mai fashion. Dar pentru mine a însemnat enorm de mult întâlnirea asta cu Dumnezeu și asta m-a făcut să-i văd pe toți oamenii prin Dumnezeu. În ortodoxie avem Evanghelia duminicii Vindecării slăbănogului de la Vitezda. Înaintea ei este o altă vindecare a fiului unui funcționar public, are loc în Capernaum. Și acolo Tatăl îi zice lui Dumnezeu un cuvânt care tare mult mi-a plăcut, enorm mi-a plăcut. Domnul îi spune dacă nu vedeți semne și minuni, nu credeți. Fie vorba între noi, e același lucru și astăzi. Iar funcționarul imperial i-a spus Doamne coboară înainte să-mi moară copilul. Exact așa, poziția terapeutului este una de adâncă smerenie, de adâncă umilință.

Poate o traumă să ne apropie de Dumnezeu?

Nu este necesar să trecem prin suferință pentru a putea să ne apropiem de Dumnezeu, există multe alte moduri și chipuri, însă de-a lungul vremii am putut observa cum durerea, trauma, suferința profundă, disperarea reușește să facă acel ”click” în mintea și sufletul omului, care atunci când nu mai găsește singur o cale de ieșire își aduce aminte că nu este niciodată singur. Omul își amintește că există un Creator care l-a înzestrat cu tot ceea ce există în el, deci doar El poate să deschidă calea spre vindecare. Dumnezeu este cel mai de nădejde partener în durere și suferință și cel care te scoate din astfel de situații, așa că trauma îți poate oferi un prilej de a învăța cum să tratezi cu El. Vindecarea este o colaborare cu voința lui Dumnezeu.

Soluția Iertării

Ceea ce propune Părintele Necula în cadrul prezentării sale la Summitul Vindecarea Taumei este să aflăm soluția iertării, care este valabilă în ambele registre: uman și dumnezeiesc. Teama de a avea curaj să fim anti-trauma prin iertare este trauma lumii moderne. Să încercăm să aflăm ce putem face pentru ceilalți.   Dacă vrei să vezi întreaga prezentare a Părintelui Necula din cadrul Summitului Vindecarea Traumei, plus încă 25 de prezentări extraordinare de la cei mai buni psihologi, terapeuți și traineri specialiști în vindecarea traumei și transformare interioară, poți achiziționa varianta înregistrată a evenimentului de AICI.

Cum poate traumele dintre oameni și Dumnezeu să afecteze sănătatea mentală și cum poate fi tratată această traumă?

Trauma dintre oameni și Dumnezeu poate provoca tulburarea de stres post traumatic. Aceasta poate duce la anxietate, depresie și alte probleme de sănătate mentală. Tratamentul constă în terapie, consiliere și suport spiritual pentru a gestiona și vindeca această traumă.

Cine este Parintele Necula?

parintele necula

Parintele Constantin Necula

Părintele Constantin Necula este o figură emblematică în spațiul ortodoxiei românești, preot și profesor universitar la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Sibiu, foarte cunoscut publicului pentru numeroasele sale apariții la conferințe și dezbateri televizate. Este prodecan al Facultății de Teologie Sfântul Andrei Șaguna din Sibiu, conferențiar universitar și director al Centrului de Cercetare Teologică din cadrul acestei facultăți. A tradus mai multe cărți și a scris articole în publicații din țară și străinătate. A semnat zeci de studii în limba română și în limbi străine – franceză, italiană, germană – si numeroase recenzii.   Părintele Constantin Necula este și Președintele Asociației Crucea Albastră, unde vine în ajutorul oamenilor cu dependențe. În calitatea sa de duhovnic, însoțește zi de zi oamenii în căutarea drumului lor spre vindecare.

Laura Badea

Laura Badea este Consilier pentru Dezvoltare personală și Specialist în Activitatea de Coaching, acreditate de Ministerul Muncii și Educației din România.

Articole publicate: 51

Vezi pagina autorului
hormonul fericirii
Redactat de Laura Badea
În timp ce filosofia a încercat să definească și să explice fericirea în fel și fel de moduri, anatomia a grăit ușor ” la urma urmei, este vorba doar despre hormoni”.   În articolul  următor vom descoperi hormonul fericirii. Articol revizuit medical de Dr. Adriana-Valentina Șeicăreanu- medic rezident psihiatrie

Ce sunt hormonii? 

Hormonii sunt ”mesageri chimici”, produși de glande, în special glande endocrine și au rolul de a transmite mesaje între diferite părți ale corpului. Aceștia sunt eliberați în sânge și utilizați pentru două moduri de comunicare, între două glande endocrine sau între o glandă endocrină și un organ țintă. Există multe tipuri de hormoni care acționează asupra funcțiilor și proceselor organismului precum creșterea și dezvoltarea, metabolismul, funcția sexuală, funcția cognitivă și psihică, menținerea homeostaziei.  

Cei 4 hormoni ai fericirii

Există patru hormoni principali care sunt prezenți atunci când trăiești fericirea, emoțiile și stările de bine. Aceștia moderează sentimentele de bunăstare și sunt influențați de nivelul de stres și stilul de viață al fiecăruia dintre noi. fericire

2.1 Serotonina

Serotonina, stabilizatorul dispoziției, este un neurotransmițător care transmite mesaje între celulele nervoase. Are un rol important în reglarea stării de spirit, emoțiilor, apetitului, digestiei, ciclurilor somn-veghe și a ceasului biologic.  

2.2 Dopamina

Dopamina este considerată a fi motorul motivațional, făcând parte din sistemul de recompensă al creierului. Oferă senzații plăcute și te face să revii pentru mai multe, de aceea dopamina este neurotransmițătorul activ în dependențele de substanțe (droguri, alcool) și comportamente (sex, jocuri de noroc).  

2.3 Oxitocina

Una dintre principalele funcții ale oxitocinei este implicarea acesteia în naștere și lactație. De asemenea, corpul tău produce oxitocină atunci când ești entuziasmat de partenerul sexual și când te îndrăgostești. Datorită rolurilor sale a fost numit „hormonul iubirii” sau ”hormonul îmbrățișării”. Este responsabilă și de stabilirea relațiilor sociale dintre oameni.  

2.4 Endorfinele     

Endorfinele au rolul de calmante naturale ale corpului uman, ameliorează durerea și creează o senzație generală de bine. Numele lor provine de la termenul „morfină endogenă”. „Endogene” pentru că acestea sunt produse în corpurile noastre, iar ”morfina” se referă la analgezicul opioid ale cărui acțiuni le imită. Există aproximativ 20 de tipuri de endorfine, cel mai bine studiat fiind beta-endorfina. hormonii-fericirii

Cum se produce hormonul fericirii

Serotonina este produsă în intestine în cea mai mare proporție, în creier, în trombocite. Poți stimula secreția de serotonină prin:

  • Meditație
  • Sport
  • Expunerea la soare
  • Plimbări în natură
Dopamina este un neurotransmițător produs în creier printr-un proces în doi pași. Poți stimula secreția de dopamină prin:
  • Atingerea unui obiectiv
  • Activități de autoîngrijire
  • Mâncare
Endorfinele sunt eliberate de hipotalamus și glanda hipofiză ca răspuns la durere sau stres. Poți stimula secreția de endorfine prin:
  • Râs
  • Uleiuri esențiale
  • Comedii
  • Ciocolată neagră
  • Sport
Oxitocina este un hormon produs în hipotalamus și eliberat de către glanda hipofiză în sânge. Poți stimula secreția de oxitocină prin:
  • Animalele de companie
  • Imbrățișări
  • Atingeri
  • Complimente 

Hormonul fericirii femei vs. bărbați

În cazul serotoninei, s-a demonstrat că există diferențe în ceea ce privește nivelurile acesteia în organismul femeilor și al bărbaților. Se pare că femeile dețin mai mulți receptori ai serotoninei decât bărbații, de aceea efectele sunt mai vizibile la femei.  Totuși, proteina care transportă hormonul fericirii în organismul femeii este mai lentă decât cea a bărbaților, acesta fiind motivul ratei mai mari de apariție a depresiei la femei. Având în vedere rolul oxitocinei în naștere și alăptare, o bună perioadă de timp s-a crezut că este produsă doar de organismul femeii.  La bărbați, nivelul este mai scăzut, dar ajută în producția de testosteron. Totodată, studiile au demonstrat că datorită oxitocinei se menține fidelitatea și atractivitatea într-o relație monogamă. Se pare că motivul pentru care dependențele sunt mai frecvente la bărbați decât la femei este acela că sistemul dopaminergic al bărbaților este mai activ decât cel al femeilor. Femeile sunt mai predispuse la durere fizică și psihică decât bărbații acest lucru fiind datorat unei producții mai reduse de endorfine (hormonul fericirii).   fericire hormoni

Simptome ale unui nivel scazut de dopamină și seretonină

În cazul în care resimți anumite simptome dintre cele de mai jos, este posibil ca nivelurile tale de dopamină și serotonină să fie scăzute și ar trebui să mergi la un medic.
  • Dureri cronice
  • Constipație persistentă
  • Pierdere/Creștere în greutate
  • Dificultate la înghițire 
  • Tulburări de somn 
  • Oboseală 
  • Hiperactivitate
  • Tulburări de atenție
  • Apetit sexual scăzut
  • Halucinații și iluzii 
  • Dispoziție tristă
  • Pneumonie 
 

Legătura dintre hormonul fericirii și echilibrul psihic

Având în vedere că hormonul fericirii influențează atât modul în care te comporți sau îți gestionezi emoțiile, cât și funcțiile de bază ale organismului, aceștia au un rol important în echilibrul psihic. Atunci când nivelul hormonilor nu este unul corespunzător, pot apărea anumite tulburări psihice.   Depresie – Se pare că ar exista o legătură complexă între depresie și serotonină, dar nu este pe deplin elucidată. Deficitul de serotonină poate fi un factor declanșator  al depresiei. Scăderea nivelurilor de dopamină formează baza simptomelor asociate cu tulburările depresive majore. Anxietate – Anxietatea care apare brusc și care pare fără legătură cu altceva, cum ar fi o traumă recentă sau un factor de stres, se datorează adesea unui deficit de serotonina. Totodată, un nivel crescut de endorfine ar putea declanșa anxietate și atacuri de panică Schizofrenie – Se pare că mulți dintre pacienții diagnosticați cu schizofrenie au niveluri mai scăzute ale serotoninei decât alte persoane. Boala Parkinson – Este rezultatul unui număr de factori, dintre care unul este reducerea producției de dopamină în creier. Când există un deficit de dopamină apar dificultăți distincte de mișcare asociate cu această afecțiune. Demența – Studiile noi spun că nivelul de serotonină scăzut este legat de apariția demenței și poate fi chiar un semn de avertizare timpuriu. Având în vedere că serotonina poate afecta memoria, concentrarea și alte funcții cognitive este posibil ca scăderea acesteia să crească riscul dezvoltării demenței odată cu vârsta. Dependențele – Excesul de dopamină poate influența pozitiv sau negativ răspunsul oamenilor la anumiți stimuli. Autismul – Se pare că există o legătură între nivelul scăzut de oxitocină și apariția autismului la copii, conform studiilor.  

Alimente bogate în serotonină 

    Îți poți crește nivelul de serotonină prin alimentație în 2 moduri:       Consumând alimente bogate în substanțe probiotice care susțin bacteriile bune și produc acizi grași cu lanț scurt: mere, orz, sfeclă, fructe de pădure, citrice, cartofi, merișoare, usturoi, anghinare, leguminoase, ciuperci, ovăz, ceapă, secară, grâu, paste.         Consumând alimente bogate în triptofan, aminoacidul esențial pe care organismul îl folosește pentru a produce serotonină: semințe de floarea soarelui, boabe de soia, ovăz, grâu, quinoa, spirulină, cartofi, lapte, brânză, năut, somon, cod, ouă, vită, pui, curcan.  

Pot hormonii fericirii să ajute la reducerea durerii în timpul autohipnozei?

Pot hormonii fericirii să ajute la reducerea durerii în timpul autohipnozei? Autohipnoza pentru învingerea durerii implică utilizarea puterii minții pentru a reduce disconfortul fizic. Prin inducerea unei stări de relaxare profundă, autohipnoza stimulează eliberarea endorfinelor și a serotoninelor, hormoni cunoscuți pentru a îmbunătăți starea de spirit. Acești hormoni fericirii pot acționa ca analgezici naturali, reducând astfel senzația de durere în timpul autohipnozei. În plus, autohipnoza poate ajuta și la reducerea stresului, care poate agrava durerea.

Metode de creștere a nivelului hormonilor fericirii

 Exerciții

Majoritatea oamenilor sunt familiarizați cu faptul că exercițiile fizice eliberează hormonul fericirii prin endorfine. Orice formă de mișcare care crește ritmul cardiac va provoca un sentiment pozitiv.   

Anumite alimente

Când vine vorba de hormonul fericirii, alimentele consumate joacă un rol important.

Ciocolata neagră în cantități mici te poate face să te simți mai bine atunci când ești trist.

Cantități mici de alcool, cum ar fi un pahar de vin, pot declanșa eliberarea de endorfine, totuși, prea mult poate avea efectul invers.

Gătitul poate declanșa, de asemenea, producția de hormoni, mai ales dacă gătești pentru sau împreună cu cineva drag.

 

Activitatea sexuală și hormonul fericirii

Endorfinele, oxitocina și dopamina sunt toate eliberate în timpul activității sexuale.  Acestea vin împreună pentru a crea senzația de relaxare și satisfacție sexuală.

Masaj

Masajul sau atingerile de orice fel pot încuraja eliberarea de endorfine și pot stimula producția de oxitocină atât la persoana care este masată, cât și la maseur. Același lucru este valabil și pentru alte terapii de vindecare (cum ar fi acupunctura, chiropractica și hidroterapie), deoarece relaxează corpul și moderează durerea.  

Meditație

Meditația are multe beneficii, inclusiv relaxarea și concentrarea minții. Această practică declanșează hormonul fericirii deci eliberarea de endorfine, precum și dopamină, serotonină și melatonină.   

Râsul

Râsul duce la producere de endorfine, scade nivelul de stres, îmbunătățește funcția imunitară și, în general, îți ridică moralul. Este atât de eficient încât terapia prin râs a fost stabilită ca terapie cognitiv-comportamentală în anumite situații (depresie, stres).  

Plimbări în natură

Câteva minute pe zi petrecute afară pot îmbunătăți motivația și bunăstarea. 

 

Uleiuri esențiale

Sistemul olfactiv determină creierul să elibereze serotonină și dopamină ca răspuns la mirosul uleiurilor esențiale, cum ar fi bergamota, lavanda și lămâia. Acesta este motivul pentru care aromaterapia este atât de populară pentru cei care se confruntă cu stres, anxietate, depresie și alte tulburări de dispoziție.  

Atingerea scopurilor

La atingerea obiectivelor, chiar și a celor mici, sistemul de recompensă al creierului activează și eliberează dopamină, hormonul fericirii. Acest lucru nu numai că oferă organismului tău un mic impuls de substanțe chimice pentru a se simți bine, dar te și motivează să atingi mai multe obiective.  

Rememorarea lucrurilor plăcute

Există o interacțiune în creier între starea de spirit și memorie; atunci când este combinat cu partea a creierului care este asociată cu atenția, poate declanșa producția de serotonină. Acest lucru se poate întâmpla atunci când îți aminteștii ceva frumos, spre exemplu, când privești niște fotografii ale unor momente deosebite din viața ta.   Muzica Atât ascultarea muzicii cât și cântatul pot elibera oxitocină.   

Un animal de companie

Atunci când te joci sau mângâi un animal de companie, crește nivelul de oxitocină din corp.

        Acțiunile tale, stilul de viață și relațiile pe care le ai cu ceilalți influențează secreția acestor ”hormoni ai fericirii”, așadar ești responsabil de propria fericire. Totuși, atunci când observi anumite modificări în starea ta generală și nu știi să le gestionezi, este important să cauți și să ceri ajutor.     Bibliografie: https://www.parkinsonsnsw.org.au/four-happy-hormones/ https://www.yourhormones.info/hormones/ https://www.news-medical.net/health/What-are-Hormones.aspx https://www.medicalnewstoday.com/articles/232248#_noHeaderPrefixedContent https://atlasbiomed.com/blog/serotonin-and-other-happy-molecules-made-by-gut-bacteria/#what-is-serotonin https://www.health.harvard.edu/mind-and-mood/feel-good-hormones-how-they-affect-your-mind-mood-and-body https://www.verywellmind.com/common-symptoms-of-low-dopamine-5120239 https://www.mariongluckclinic.com/blog/12-ways-to-increase-your-happy-hormones.html https://www.goodtherapy.org/blog/10-serotonin-deficiency-symptoms-everyone-should-look-out-for-0225197 https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4165758/ https://journals.sagepub.com/doi/full/10.1177/13623613211034375

Laura Badea

Laura Badea este Consilier pentru Dezvoltare personală și Specialist în Activitatea de Coaching, acreditate de Ministerul Muncii și Educației din România.

Articole publicate: 51

Vezi pagina autorului