Raluca Anton titlu 1
Redactat de Laura Badea
Spațiul dintre noi sau spațiul relațional înseamnă de fapt acel context din viața noastră, acel spațiu care, în primul rând, ne facilitează vindecarea. Vindecarea experiențelor prin care noi am trecut de-a lungul timpului, care unele dintre ele pot fi traumatice, acum având atât de multe cercetări în acest domeniu al traumei, încât sigur merită să povestim despre asta și să ne uităm fiecare dintre noi în povestea de viață pentru a vedea care e încărcătura cu care noi venim în momentul prezent.

Contextul relațional

Dar ce este de fapt acest spațiu dintre noi? Este contextul relațional în care fiecare dintre noi ne desfășurăm viața, fiecare dintre noi facem parte din niște relații, niște contexte de interacțiuni, iar aceste evenimente traumatice prin care am trecut de-a lungul timpului se manifestă în principal în interacțiunile dintre noi în acel spațiu dintre fiecare dintre noi, dintre noi și cei cu care noi interacționăm în același loc. Așa cum suntem răniți în relații, tot în relații găsim și vindecare și asta este ceea ce facem noi în demersul terapeutic când vine vorba de a lucra cu cuplurile. Încercăm să-i ajutăm pe cei cu care lucrăm, fie că vin împreună parteneri, fie că vine doar unul dintre ei și discutăm despre relațiile acelei persoane. Încercăm să vindecăm acele suferințe în interiorul relațiilor. Altfel, de foarte multe ori ajungem să lucrăm cu suferințele fiecăruia dintre noi, într-un soi de vid relațional. Or, suferința se petrece în relații și evenimentele traumatice, de cele mai multe ori implică o altă persoană, fie că este vorba de un abuz, viol sau de pierderea cuiva apropiat. spațiul_relațional
Citește și  10 Asemănări Surprinzătoare între Coaching și Terapie

Trauma și spațiul relațional

De cele mai multe ori, când vorbim despre experiențe traumatice, vorbim despre implicarea unei alte persoane și atunci revenim și spunem – ok, e important ca vindecarea să se realizeze, să conțină o altă persoană sau alte persoane. Noi facem și demersul terapeutic, demersul terapeutic fiind în sine un spațiu relațional în care noi venim fiecare dintre noi, atât noi, terapeuții, cât și clienții, cu un bagaj cu o poveste pe care le aducem tot timpul așa ca un geamantan în spațiul spațiul relațional. Mi-aș dori să cred că noi în rolul de terapeut știm ce să facem cu bagajul respectiv și știm ce avem acolo, motiv pentru care bagajul nostru nu va fi prezent în acel spațiu și putem să îl însoțim pe client în a descoperi ce se află în bagajul lui și care sunt poveștile pe care noi le aducem în cadrul relațiilor de la vârsta adultă, pornind de la… Sau ca o consecință, ca o urmare a unor evenimente traumatice prin care am trecut de-a lungul timpului. Cea mai mare problemă în evenimentele traumatice este neputința de a pune în cuvinte raționale ceea ce s-a întâmplat acolo, însă experiența respectivă este stocată în corp. Este stocată la nivel somatic. Atunci oricât de mult stau eu în mintea rațională a clientului, încercând să îl ajut să pună în cuvinte ce i se întâmplă în momentul prezent când retrăiește experiențe traumatice, s-ar putea să fie un demers care să fie de foarte lungă durată și să nu mă ducă unde doresc. Avem specialiști renumiți la nivel mondial care ne spun că trauma nu este evenimentul în sine, ci este ceea ce s-a întâmplat după evenimentul respectiv. Și de cele mai multe ori, ce se întâmplă după evenimentul respectiv se referă la cât de puternic a fost conținută emoția persoanei care a trecut prin evenimentul traumatic de către oamenii din jur.
Citește și  Cele 10 diferențe cheie dintre coaching și terapie

Relația dintre noi și experiența traumatică

Așadar, vorbim tot despre un context relațional aici, despre un spațiu relațional și practic, un eveniment cu potențial traumatic poate să nu se transforme într-o traumă dacă persoana respectivă primește suportul necesar din partea mediului. Evident, este lucrul ideal. Puțină lume primește un astfel de suport din partea mediului, motiv pentru care evenimentul se transformă într-o traumă. Într-adevăr, se creează o relație între experiență și persoana respectivă, iar această relație are la bază condiționarea clasică a lui Pavlov. Această relație poate să apară pe un fond de un eveniment traumatic, cum este un abuz sau pe un fond de mai multe experiențe prin care persoana a trecut de-a lungul timpului și traumatică este frecvența acelui comportament. Nu e musai fie un eveniment extraordinar, dar să se întâmple foarte des, să se întâmple repetitiv. Și atunci creezi această relație care de multe ori este și o relație de loialitate cumva între mine și experiența mea traumatică, că parcă în momentul în care încep să nu mai simt lucrurile pe care le-am simțit o bună bucată de vreme, parcă mă simt vinovat că nu mai simt asta. spațiul_relațional Deci este o relație de interdependență între mine și mecanismele care se dezvoltă post eveniment traumatic. Și de multe ori, într-un demers terapeutic util, ar fi bine să se proceseze inclusiv pierderea acelor lucruri pe care le-am purtat cu mine de-a lungul anilor, cum am învățat să mă raportez la viață pornind de la experiența mea traumatică, cum am învățat să mă raportez la oameni și la relațiile mele, pornind de la experiență mea traumatică. Lucruri care îmi dau seama că nu-mi mai priesc și nu mai am nevoie de ele. Știu că ar fi bine să pun altele în loc. Dar poate că ar trebui chiar să le plângem în anumite momente, să le purtăm doliu, pentru că este important să îmi dau seama că ele nu își mai au rostul sau s-a terminat, și-au încheiat ciclul de viață, din existență. În demersul terapeutic este că mergem mult în spate să înțelegem cum am ajuns în punctul de azi. Asta este extraordinar pentru creier, să înțeleagă cum a ajuns în punctul de azi. În contextul relațiilor: Cum de am ajuns aici? Și de ce facem asta? Pentru că dacă nu ne dăm seama de mecanică și nu realizăm cum am ajuns în momentul prezent, există șanse foarte mari ca în relația viitoare să produc din nou, sau să se producă din nou o experiență similară. Studiile ne spun că sunt șanse foarte mari și atunci practic eu nu vindec această experiență traumatică plecând din relația cu el, ci mai degrabă rămânând acolo și înțelegând ce mi s-a întâmplat astfel încât să fiu mult mai bine pregătită pentru următoarea relație.
Citește și  Ce faci cand NU stii ce sa faci cu viata ta!

Demersul terapeutic

Aici dorinta noastră este să ne dăm seama că nu-i despre unul sau despre celălalt, ci este despre mișcarea lor în spațiul relațional. Este despre povestea prin care ei au trecut de-a lungul timpului de au ajuns să aleagă o anumită relație în detrimentul alteia. Sigur că, dacă noi gândim rațional atunci când alegem o relație, putem să ne ferim de foarte multe pericole. Ceea ce facem noi în terapie în spațiul relațional, este să-i ajutăm pe oameni să înțeleagă dinamica aceasta și să înțeleagă că, cel mai probabil, suferința pe care ei o trăiesc acum poartă un mesaj, un mesaj care va călători cu ei și în alte relații, un mesaj al suferinței lor, un mesaj al nevoilor lor, al nevoilor neîmplinite, un mesaj al dorințelor pe care ei le au pe care nu au știut să le comunice. spațiul_relațional   Fiecare partener vine cu băgăjelul lui în relație. Și noi ce facem este că-i ajutăm pe acești parteneri să își deschidă bagajele. Povești de viață, experiențe, mecanisme mentale, gânduri, emoții, comportamente, tot ce conține fiecare, reacții somatice. Și împreună, în acest spațiu relațional de siguranță, încercăm să vedem cum putem să le ordonăm, de care dintre lucruri mai avem nevoie, care sunt mecanismele noastre de apărare și le folosim fără să fim conștienți de asta și îl rănim pe celălalt în relația de cuplu. Și să învățăm să ne întrebăm dacă mai avem nevoie de unele dintre lucrurile respective. Pe urmă, unele le punem deoparte și creăm un spațiu mult mai aerisit, astfel încât să putem aduce lucruri noi în relația respectivă. Și poate printre cele mai mari beneficii ale terapiei este că învățăm niște tehnici, oamenii le duc în viața lor și le practică și au grijă de ei înșiși, pornind de la ceea ce noi am discutat în demersul terapeutic.
Citește și  Exercitii pentru Vindecarea Traumei

Este Spațiul Relațional Util în Gestionarea Emoțiilor Negative?

Ai nevoie să înveți cum să te calmezi atunci când simți emoții negative puternice? Spațiul relațional poate fi util în gestionarea acestor emoții. Poți folosi acest spațiu pentru a-ți regla emoțiile, comunicând deschis cu cei din jur sau pentru a te retrage și a-ți găsi liniștea interioară.

Cine este Raluca Anton

raluca antonRaluca are formare în terapia cognitiv comportamentală, a publicat nenumărate articole științifice în reviste de specialitate, fiind coautor și coautor al unor cărți dedicate specialiștilor în domeniul psihologiei. Face parte din grupul primilor terapeuți din România care au formare în tehnica Imago, o metodă de terapie relațională și este director executiv al Academiei de Terapie Relațională din România, unde se ocupă de formarea și acreditarea cursurilor profesionale ridicate, intervenții relaționale.   Dacă vrei să vezi întreaga prezentare a Ralucăi Anton din cadrul Summitului Vindecarea Traumei, plus încă 25 de prezentări extraordinare de la cei mai buni psihologi, terapeuți și traineri specialiști în vindecarea traumei și transformare interioară, poți achiziționa varianta înregistrată a evenimentului de AICI.

Laura Badea

Laura Badea este Consilier pentru Dezvoltare personală și Specialist în Activitatea de Coaching, acreditate de Ministerul Muncii și Educației din România.

Articole publicate: 51

Vezi pagina autorului

Inscrie-te si TU la Cea Mai Mare Bibliotecă Online din România din domeniul Dezvoltării Personale!

Dă click pe linkul de mai jos și intră în Biblioteca Puterea Minții chiar acum, unde ai acces la:

  • sute de ore de cursuri,
  • zeci de ședințe de terapie,
  • demonstrații și exemple de lucru
  • Certificări Internaționale
  • > Inscrie-te Acum <

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *