Arhive lunare: iulie 2022

Raluca Anton titlu 1

Spațiul relațional

Redactat de Eugen Popa - Președinte Asociația Română de Hipnoză

Spațiul dintre noi sau spațiul relațional înseamnă de fapt acel context din viața noastră, acel spațiu care, în primul rând, ne facilitează vindecarea. Vindecarea experiențelor prin care noi am trecut de-a lungul timpului, care unele dintre ele pot fi traumatice, acum având atât de multe cercetări în acest domeniu al traumei, încât sigur merită să povestim despre asta și să ne uităm fiecare dintre noi în povestea de viață pentru a vedea care e încărcătura cu care noi venim în momentul prezent.

Contextul relațional

Dar ce este de fapt acest spațiu dintre noi? Este contextul relațional în care fiecare dintre noi ne desfășurăm viața, fiecare dintre noi facem parte din niște relații, niște contexte de interacțiuni, iar aceste evenimente traumatice prin care am trecut de-a lungul timpului se manifestă în principal în interacțiunile dintre noi în acel spațiu dintre fiecare dintre noi, dintre noi și cei cu care noi interacționăm în același loc.

Așa cum suntem răniți în relații, tot în relații găsim și vindecare și asta este ceea ce facem noi în demersul terapeutic când vine vorba de a lucra cu cuplurile. Încercăm să-i ajutăm pe cei cu care lucrăm, fie că vin împreună parteneri, fie că vine doar unul dintre ei și discutăm despre relațiile acelei persoane. Încercăm să vindecăm acele suferințe în interiorul relațiilor. Altfel, de foarte multe ori ajungem să lucrăm cu suferințele fiecăruia dintre noi, într-un soi de vid relațional. Or, suferința se petrece în relații și evenimentele traumatice, de cele mai multe ori implică o altă persoană, fie că este vorba de un abuz, viol sau de pierderea cuiva apropiat.

spațiul_relațional

Trauma și spațiul relațional

De cele mai multe ori, când vorbim despre experiențe traumatice, vorbim despre implicarea unei alte persoane și atunci revenim și spunem – ok, e important ca vindecarea să se realizeze, să conțină o altă persoană sau alte persoane. Noi facem și demersul terapeutic, demersul terapeutic fiind în sine un spațiu relațional în care noi venim fiecare dintre noi, atât noi, terapeuții, cât și clienții, cu un bagaj cu o poveste pe care le aducem tot timpul așa ca un geamantan în spațiul spațiul relațional. Mi-aș dori să cred că noi în rolul de terapeut știm ce să facem cu bagajul respectiv și știm ce avem acolo, motiv pentru care bagajul nostru nu va fi prezent în acel spațiu și putem să îl însoțim pe client în a descoperi ce se află în bagajul lui și care sunt poveștile pe care noi le aducem în cadrul relațiilor de la vârsta adultă, pornind de la… Sau ca o consecință, ca o urmare a unor evenimente traumatice prin care am trecut de-a lungul timpului.

Cea mai mare problemă în evenimentele traumatice este neputința de a pune în cuvinte raționale ceea ce s-a întâmplat acolo, însă experiența respectivă este stocată în corp. Este stocată la nivel somatic. Atunci oricât de mult stau eu în mintea rațională a clientului, încercând să îl ajut să pună în cuvinte ce i se întâmplă în momentul prezent când retrăiește experiențe traumatice, s-ar putea să fie un demers care să fie de foarte lungă durată și să nu mă ducă unde doresc. Avem specialiști renumiți la nivel mondial care ne spun că trauma nu este evenimentul în sine, ci este ceea ce s-a întâmplat după evenimentul respectiv. Și de cele mai multe ori, ce se întâmplă după evenimentul respectiv se referă la cât de puternic a fost conținută emoția persoanei care a trecut prin evenimentul traumatic de către oamenii din jur.

Relația dintre noi și experiența traumatică

Așadar, vorbim tot despre un context relațional aici, despre un spațiu relațional și practic, un eveniment cu potențial traumatic poate să nu se transforme într-o traumă dacă persoana respectivă primește suportul necesar din partea mediului. Evident, este lucrul ideal. Puțină lume primește un astfel de suport din partea mediului, motiv pentru care evenimentul se transformă într-o traumă. Într-adevăr, se creează o relație între experiență și persoana respectivă, iar această relație are la bază condiționarea clasică a lui Pavlov.

Această relație poate să apară pe un fond de un eveniment traumatic, cum este un abuz sau pe un fond de mai multe experiențe prin care persoana a trecut de-a lungul timpului și traumatică este frecvența acelui comportament. Nu e musai fie un eveniment extraordinar, dar să se întâmple foarte des, să se întâmple repetitiv. Și atunci creezi această relație care de multe ori este și o relație de loialitate cumva între mine și experiența mea traumatică, că parcă în momentul în care încep să nu mai simt lucrurile pe care le-am simțit o bună bucată de vreme, parcă mă simt vinovat că nu mai simt asta.

spațiul_relațional

Deci este o relație de interdependență între mine și mecanismele care se dezvoltă post eveniment traumatic. Și de multe ori eu cred că demersul terapeutic util ar fi să se proceseze inclusiv pierderea acelor lucruri pe care le-am purtat cu mine de-a lungul anilor, cum am învățat să mă raportez la viață pornind de la experiența mea traumatică, cum am învățat să mă raportez la oameni și la relațiile mele, pornind de la experiență mea traumatică. Lucruri care îmi dau seama că nu-mi mai priesc și nu mai am nevoie de ele. Știu că ar fi bine să pun altele în loc. Dar poate că ar trebui chiar să le plângem în anumite momente, să le purtăm doliu, pentru că este important să îmi dau seama că ele nu își mai au rostul sau s-a terminat, și-au încheiat ciclul de viață, din existență.

Ce îmi place mie foarte mult în demersul terapeutic este că mergem mult în spate să înțelegem cum am ajuns în punctul de azi. Asta este extraordinar pentru creier, să înțeleagă cum a ajuns în punctul de azi. În contextul relațiilor: Cum de am ajuns aici? Și de ce facem asta? Pentru că dacă nu ne dăm seama de mecanică și nu realizăm cum am ajuns în momentul prezent, există șanse foarte mari ca în relația viitoare să produc din nou, sau să se producă din nou o experiență similară. Studiile ne spun că sunt șanse foarte mari și atunci practic eu nu vindec această experiență traumatică plecând din relația cu el, ci mai degrabă rămânând acolo și înțelegând ce mi s-a întâmplat astfel încât să fiu mult mai bine pregătită pentru următoarea relație.

Demersul terapeutic

Aici dorinta noastră este să ne dăm seama că nu-i despre unul sau despre celălalt, ci este despre mișcarea lor în spațiul relațional. Este despre povestea prin care ei au trecut de-a lungul timpului de au ajuns să aleagă o anumită relație în detrimentul alteia. Sigur că, dacă noi gândim rațional atunci când alegem o relație, putem să ne ferim de foarte multe pericole. Ceea ce facem noi în terapie în spațiul relațional, este să-i ajutăm pe oameni să înțeleagă dinamica aceasta și să înțeleagă că, cel mai probabil, suferința pe care ei o trăiesc acum poartă un mesaj, un mesaj care va călători cu ei și în alte relații, un mesaj al suferinței lor, un mesaj al nevoilor lor, al nevoilor neîmplinite, un mesaj al dorințelor pe care ei le au pe care nu au știut să le comunice.

spațiul_relațional

Fiecare partener vine cu băgăjelul lui în relație. Și noi ce facem este că-i ajutăm pe acești parteneri să își deschidă bagajele. Povești de viață, experiențe, mecanisme mentale, gânduri, emoții, comportamente, tot ce conține fiecare, reacții somatice. Și împreună, în acest spațiu relațional de siguranță, încercăm să vedem cum putem să le ordonăm, de care dintre lucruri mai avem nevoie, care sunt mecanismele noastre de apărare și le folosim fără să fim conștienți de asta și îl rănim pe celălalt în relația de cuplu. Și să învățăm să ne întrebăm dacă mai avem nevoie de unele dintre lucrurile respective. Și pe urmă, unele le punem deoparte și creăm un spațiu mult mai aerisit, astfel încât să putem aduce lucruri noi în relația respectivă. Și poate printre cele mai mari beneficii ale terapiei este că învățăm niște tehnici, oamenii le duc în viața lor și le practică și au grijă de ei înșiși, pornind de la ceea ce noi am discutat în demersul terapeutic.

Cine este Raluca Anton

raluca antonRaluca are formare în terapia cognitiv comportamentală, a publicat nenumărate articole științifice în reviste de specialitate, fiind coautor și coautor al unor cărți dedicate specialiștilor în domeniul psihologiei. Face parte din grupul primilor terapeuți din România care au formare în tehnica Imago, o metodă de terapie relațională și este director executiv al Academiei de Terapie Relațională din România, unde se ocupă de formarea și acreditarea cursurilor profesionale ridicate, intervenții relaționale.

 

Dacă vrei să vezi întreaga prezentare a Ralucăi Anton din cadrul Summitului Vindecarea Traumei, plus încă 25 de prezentări extraordinare de la cei mai buni psihologi, terapeuți și traineri specialiști în vindecarea traumei și transformare interioară, poți achiziționa varianta înregistrată a evenimentului de AICI.

horia_radu

Dezvoltarea personală și Vindecarea Traumei

Redactat de Eugen Popa - Președinte Asociația Română de Hipnoză

Dezvoltarea personală, în momentul acesta, la nivel de concept, nu numai în România ci și la nivel global, este perimată. De ce? Deoarece este greșit înțeleasă în acest moment, deși a început cu intenții bune și încă are pe alocuri intenții bune, industria dezvoltării personale nu are rezultate.

Conceptul de dezvoltare personală

Sunt foarte mulți oameni care citesc dezvoltare personală, care consumă cursuri de dezvoltare personală, online, mai nou, în ultimii trei ani cu situația pandemiei. Înainte de pandemie mergeau la foarte multe cursuri de dezvoltare personală, până când a ajuns să devină, pentru cei care sunt sinceri în sensul ăsta, o dependență – Să mă duc la cursuri de dezvoltare personală, deoarece constant, mă simt nedezvoltat.

Din păcate, sunt foarte mulți oameni care au vocabular de dezvoltare personală, dar n-au rezultate. Au relații nesănătoase, deși au făcut nu știu câte cursuri de dezvoltare personală pe relații, au o viață emoțională lineară, adică depresie, anxietate, atacuri de panică, insomnii, deși s-au dezvoltat emoțional citind cărți de inteligență emoțională și așa mai departe – au vocabularul de soluții, dar acestea nu sunt integrate și nu funcționează. Aceasta este dezvoltarea personală de duzină, iar ceea ce recomandă și încurajază sunt: confortul, gândirea optimistă, pozitivă, lipsa durerii.

Dezvoltarea personală reală uneori include disconfortul, foarte des include intensitate emoțională, include aplicabilitatea, integrarea conceptelor și de foarte multe ori, include lucruri simple, de bun simț, dar pe care foarte puțini oameni vor să le facă.

dezvoltarea personală

Semne ale dezvoltării autentice

Primul semn al acestei dezvoltări personale făcute bine, este starea de bine. Știi că faci bine dezvoltarea personală atunci când starea de bine pe care tu o simți interior, fără vreun motiv extern, este constantă. Când ai o stare de bine constantă și fără motiv, e momentul în care știi că dezvoltarea personală funcționează. Nu are nici o legătură cu evenimentele din exterior care ar putea să-ți producă o stare de bine. Totul vine din interiorul tău fără vreun motiv anume.

Dezvoltarea personală, de fapt, înseamnă să înțelegi mesajul stării tale de ”nebine”, ce simți tu în interior, care vine fără motiv și fără motiv exterior. În momentul în care ai o stare interioară constantă de disconfort precum: anxietate, depresie, tristețe profundă, ruminații mentale, scenarii care vin din spate a ceva ce s-a întâmplat, sau nu s-a întâmplat dar putea să se întâmple, ci din contră, poate ai motive să fii fericit și nu ești fericit; sau, fără să fie, fără să fie întreruptă, ci este constantă, în momentul ăla știi că ai ceva de vindecat. În afară de rezolvarea traumei, care funcționează ca și concept, mai putem folosi și formularea: vindecarea emoțională. Adevărata dezvoltare personală începe și se menține cu vindecarea emoțională.

Direcții ale dezvoltării personale

Dar ce se întâmplă în realitate este faptul următor: oamenii încep cu dezvoltare personală, gândire pozitivă, văd că se schimbă ceva în interior, se simt bine, dar nu durează, și foarte rapid, și ajung în dezvoltare spirituală. Aceasta înseamnă limbaj abstract, îngeri de lumină, tot felul de concepte vagi care sunt abstracte, guru spirituali și partea interesantă este că poate funcționa. Fiecare om poate avea propriile sale experiențe, doar că și acolo, a apărut mesajul diluat. Adică este preluat și predat de oameni care nu au experiență, care n-au integrat, care nu sunt congruenți, nu sunt autentici.

În dezvoltarea personală care nu este autentică dezvoltării sănătoase interioare, se sare peste vindecarea emoțională/abordarea traumelor și se ajunge direct în dezvoltare spirituală. Unele abordări sunt bune în esența lor, însă sunt și situații care sunt departe de orice înseamnă spiritualitate, oameni care au ajuns la psihoze și la diverse afecțiuni, pentru că nu mai făceau diferența între ceea ce înseamnă spiritualitatea abordată corect.

dezvoltarea_personală

Vindecarea emoțională în dezvoltarea personală

Vindecarea emoțională nu este confortabilă, ba dimpotrivă, doare. Vindecarea emoțională este intensă ca proces, însă poate fi cea mai valoroasă activitate, cel mai valoros proces pe care îl poți parcurge pentru tot restul vieții tale. Când faci această muncă, ghidat de cineva competent și care are aceste abilități și rezultate, întreaga viață, interioară în primul rând, se transformă, acesta e principalul beneficiu al acestei acestui proces.

Atunci când te decizi să faci pasul către dezvoltarea personală autentică, prin vindecarea emoțională a traumelor din trecut, primul pas poate fi în direcția găsirii unui profesionist care te poate ajuta în acest demers. Cum știm că alegem terapeutul potrivit? Cum știm că terapia are rezultate? Prima zi de terapie este, de regulă, doar de luare de cunoștință a ceea ce se întâmplă acolo, o imagine de ansamblu a problemei cât și de creare a raportului între client și terapeut, urmând a vedea dacă există suficientă conexiune pentru a continua următoarele ședințe.

De regulă, prima ședință ar trebui să ofere suficienți indicatori pentru client în vederea alegerii potrivite a terapeutului cu care va lucra. De asemenea, un factor important de luat în calcul atunci când ne decidem să începem terapia este anticiparea disconfortului pe care noi vrem să ni-l asumăm deschizând toate rănile trecutului. Procesul de vindecare presupune parcurgerea unui drum anevoios în care ajungem față în față cu toate cele ce stau ascunse în noi – Scoaterea acestora la suprafață, abordarea, inegrarea sănătoasă în experiența noastră.

În definitiv, dezvoltarea personală cuprinde în esența ei vindecarea emoțională a rănilor trecutului – odată făcut acest pas, schimbările în bine se vor reflecta asupra sănătății mintale, emoționale, fizice, ducând spre relaționări mai sănătoase cu cei din jur, fie că vorbim de viața personală, carieră. Primul pas este recunoașterea acelor răni care necesită atenție și apoi, lucrul cu tine însuți spre vindecare.

 

Cine este Horia Radu

horia

 

Horia Radu este Master Trainer NLP, expert în comunicare, trainer NLP – Programare Neuro- Lingvistică și comunicare nonverbală. Susține cursuri de NLP și Master NLP pentru a ajuta oamenii să se înțeleagă mai bine și să își schimbe viața prin vindecare emoțională.

 

 

Dacă vrei să vezi întreaga prezentare a lui Horia Radu din cadrul Summitului Vindecarea Traumei, plus încă 25 de prezentări extraordinare de la cei mai buni psihologi, terapeuți și traineri specialiști în vindecarea traumei și transformare interioară, poți achiziționa varianta înregistrată a evenimentului de AICI.

Marius Simion titlu articol

Recuperarea Emoțiilor Pierdute

Redactat de Eugen Popa - Președinte Asociația Română de Hipnoză

Situațiile din trecutul nostru lasă amprente emoționale în propriul subconștient. Emoțiile conținute în evenimente traumatice pot avea un impact devastator în viețile noastre. Amprentele emoționale sunt cele care azi ne formează personalitatea și decid modul nostru de a interacționa cu lumea, modul de a ne comporta, deciziile pe care le luăm.

În continuare, propunem o vizită în trecut, acolo unde am experimentat prima dată o traumă ce a lăsat răni emoționale. Parcurgerea acestui drum, în care adultul de astăzi îl îmbrățișează pe copilul de demult, reprezintă un pas important în integrarea și vindecarea unor traume care ne însoțesc de-a lungul vieții, făcându-și simțită influența în variate planuri ale vieții.

Trauma emoțională

Din punctul NLP-ului de vedere, abordarea aceasta a traumei are câteva direcții principale. Cum anume vede NLP-ul acest concept de rană emoțională sau trauma emoțională? Procesul de vindecare pe care îl avem toți, pe micile stresuri, pe micile probleme din timpul zilei, în mod obișnuit, sistemul nostru interior, sistemul nostru psihologic rezolvă aceste probleme, să le numim de rutină, probleme banale.

Însă, la un moment dat există situații de viață care depășesc capacitatea organismului tău, a creierului tău, a minții tale de a le prelucra, pentru că sunt prea intense și trecând de un anumit prag, în acel moment, mintea noastră se blochează și nu mai face față emoțiilor respective, și atunci putem zice că ne confruntăm cu o asemenea rană emoțională, cu o asemenea traumă.

Dacă ar fi să exemplificăm, e ca și cum pentru un copil, faptul că se ceartă cu un prieten la locul de joacă, poate fi o emoție care îl deranjează, dar nu e neapărat o traumă pentru el. Însă dacă acel copil își pierde un părinte, intensitatea emoției respective e mult mai mare decât cea din momentul în care s-a certat cu un prieten, și atunci el nu mai face față.

Sistemul lui se blochează, nu mai reușește să vindece în mod natural acea problemă, acea traumă, rămânând în cazul acesta un fel de lacăt închis pe emoțiile sale, care mai târziu, peste ani de zile, poate se va traduce prin sentimentul de frică de abandon, sentimentul de teamă că ai fost abandonat de părinte. Nu contează ce tip de abandon, poate că ai resimțit abandonul deoarece unul din părinți a plecat, sau poate că unul din părinți a decedat. Copilul nu trăiește rațional această semnificație, din momentul respectiv, și de aia o trăiește emoțional. Trăind-o emoțional, indiferent care ar fi justificarea unei traume, ea produce efecte emoționale intense care se văd în timp.

recuperare_emotii_pierdute_1

Traumele din copilărie

Trăirile unui copil sunt de regulă mai intense în măsura în care la o vârstă fragedă, este imposibil pentru el să știe cum să proceseze evenimentele din viața sa. Abordarea părinților trebuie să fie în măsura limitelor pe care un copil le are în a înțelege și procesa ce i se întâmplă. Un exemplu relevant în acest sens ar fi generațiile acestea în care atunci când am fost copii, am fost foarte mult criticați: „Tu de ce nu poți să fii ca celălalt, că uite ce bun e la matematică? Uite ce frumos scrie, uite ce bine învață..”. Văzând experiența acum, prin ochi de adult, îți poți zice că înțelegi faptul că părinșii voiau binele meu, că voiau să învăț, că voiau să fac și eu ca ceilalți care făceau bine. Însă din sufletul copilului care a trăit acea experiență, mesajul părintelui ajungea la copil în felul următor: „Mie nu îmi place de tine așa cum ești, vreau să fii ca ălalalt, vreau să fii altul”.

În măsura în care acest lucru se întâmplă o singură dată, nu are mare greutate, dar dacă se întâmplă frecvent, poate să devină traumă, o rană emoțională care greu se vindecă. Și ajungi să crești cu o rană, cu o traumă care îți dă ori frustrare, care se traduce prin agresivitate, iar mai târziu, ori lipsă de încredere în tine, care e un fel de auto-agresivitate. În esență, o persoană care e tot timpul călcată în picioare, cu capul plecat, că nu are încredere în sine, de fapt e o persoană auto-agresivă, prin faptul că permite celorlalți să îl/o calce în picioare. Iar această agresivitate poate să fie îndreptată asupra altora – găsesc pe cineva mai slab decât mine: partenerul de cuplu, copilul, sau, de ce nu, inclusiv la job, îmi găsesc un serviciu, un job, care să îmi permită să fiu mai puternic decât ceilalți.

Efectele rănilor emoționale în viața de adult

Astfel, putem extrage două direcții în care te va conduce o rană emoțională: ori să te lași abuzat, ori să îi abuzezi pe alții. Avem exemple de oameni aroganți și îi diferențiem clar față de oameni cu stimă și încredere de sine. Un om care are încredere în sine nu vrea să demonstreze nimic, și nu e, nu mai e interesat să obțină de la ceilalți validare. Pe când un om arogant, un om care are încă răni emoționale, are nevoie să îi domine pe ceilalți, așadar el se validează.

Rănile emoționale pot fi prezente în cazul multor oameni, pornind de la statutul în care un om le are până când pleacă în drumul lor în viață. Unii oameni își vindecă aceste răni și dezvoltă pe parcurs încredere în sine. Ce înseamnă încredere în sine? Încredere în sine înseamnă că tu crezi că ești în regulă așa cum ești, tu crezi în tine. Adică e ca și cum ai zice: îmi place de mine, mă simt bine în pielea mea, nu am nevoie să mă urc pe umerii celuilalt ca să mă simt eu bine. Pe când o persoană care este arogantă, care care nu și-a vindecat rănile emoționale, are nevoie să fie arogantă ca să-și compenseze suferința pe care o poartă în interior.

Perpetuarea traumei – Minte și emoții

De-a lungul vieții, o persoană cu răni emoționale caută să repete scenariile pe care le-a trăit în copilărie. Și mecanismul prin care funcționează mintea e foarte simplu de explicat: pai, eu care, să zicem, am trăit traumele alea în copilărie și am ajuns adult, mă uit în oglindă și zic: „Am supraviețuit! Înseamnă că trebuie să refac aceleași scene, pentru că știu că supraviețuiesc!”

Și atunci transmite mai departe și generațiilor următoare, iar în același timp, se bagă în asemenea situații în care ori este victimă, ori este agresor, deoarece numai atâta știe. În propria viață de copil, au existat cele două roluri: cineva a fost agresor, cineva a fost victimă. Devenind adult, această persoană știe doar aceleași două roluri: cineva este victimă, cineva este agresor.

recuperare_emotii_pierdute_2

Stima de sine scăzută

Un alt aspect important de menționat ar fi că o persoană care are răni emoționale e incapabilă să se iubească pe sine. Pentru că atunci când ai răni emoționale, de obicei, rănile acelea, sau situațiile care le-au generat, ți-au transmis următorul mesaj: „Nu ești suficient de bun”. Situațiile pot fi variate, un părinte te-a părăsit, sau ai fost criticat, sau cineva te-a luat de gât și te-a bătut când erai copil sau adolescent. Devenind adult, trecând timpul, apare nevoia aceasta de a fi bine cu tine, de a fi în echilibru cu tine. Însă tu nu poți să faci lucrul ăsta, deoarece nu poți iubi o persoană care nu-i suficient de bună. Ai senzația, primind de-a lungul timpului nenumărate mesaje, că pentru a fi iubit trebuie să fii perfect.

Ori tu ești greșit, pentru că altfel nu ar fi plecat părinții de lângă tine, altfel nu te-ar fi certat, nu te-ar fi bătut. Și toate aceste întâmplări, toate aceste situații prin care tu ai trecut, îți confirmă ideea că ceva nu e în regulă cu tine; și ajungi la concluzia că, dacă ar fi fost totul în regulă cu tine, nu s-ar fi întâmplat nimic din toate acestea – și aceasta este cea mai distructivă concluzie – pentru că terapia, vindecarea rănilor constă tocmai în procesul invers: să îți dai seama că e perfect în regulă să nu fii perfect! Și că toate lucrurile pe care tu le-ai trăit nu au legătură cu faptul că n-ai fost perfect.

Relații de cuplu nesănătoase

Printre cele mai frecvente efecte ale traumei din copilărie, ale rănilor emoționale, pot fi observate în relațiile de cuplu. În relațiile de cuplu se văd atât de bine, deoarece acea relație e trăită ca un fel de pansament pentru persoana rănită. Aceasta folosește relația de cuplu ca să obțină bucuria, fericirea, iubirea, pe care nu le-a obținut în trecut, și acum mintea zice: „ok, sunt într-o relație de cuplu, relația asta de cuplu trebuie să îmi dea tot ceea ce am eu nevoie”. Ca și când partenerul este acolo ca un burete care trebuie să fie stors pentru propriul beneficiu.

Mintea celui care primește atenție și iubire zice: „E relația perfectă, intru în relatia asta! Dar cum îl fac să fiu sigur că o să vrea, sau cum o fac să fiu sigur că o să vrea în relație? Păi cel mai bun lucru, îi ofer și eu. Îi ofer ultimele picături de iubire, de atenție pe care le mai am!” Și durează pentru că este stimulată inclusiv de hormonii sexuali, în prima parte a relației, durează o perioadă de jumătate de an, un an, un an jumate. Dar după aceea începe să se estompeze, iar în momentul în care s-a estompat această atracție între cei doi, rămâne doar mesajul: „Dă-mi! Ai intrat în relație cu mine, deci trebuie să ai grijă de mine, trebuie să mă cocoloșești, trebuie să mă validezi, pentru că eu nu pot singur, pentru că nevoile mele emoționale, de atenție, de iubire, sunt mai importante decât ale tale.” Și atunci apar frustrările, certurile și în final despărțirile.

recuperare_emotii_pierdute_3

Primii pași spre vindecarea emoțională

În perioada în care un copil, un adolescent trăiește niște traume, dezvoltarea lui emoțională se blochează la vârsta respectivă. Dacă la vârsta de 5 ani a fost abandonat, a trăit niște traume intense – emoțional vorbind, deci nu intelectual,- el rămâne blocat la acea vârstă în dezvoltarea lui. Și trece timpul, biologic ai crescut, intelectual ai crescut; emoțional, rămâi ca un copil de 5 ani, 6 ani, 10 ani, care are nevoie de atenție, care are tot timpul nevoia de a fi îmbrățișat.

Emoțiile noastre n-au treabă cu logica! Emoțiile tale vin din trecutul tău, nu vin din prezentul pe care îl trăiești. Chiar dacă rațiunea îți zice „nu există!”, emoția te dirijează mult mai mult.

Primul și primul pas este să conștientizezi că există o asemenea rană. E foarte greu să conștientizezi că de fapt, ține de cum te uiți tu, ține de ochelarii ăia pe care tu îi porți la ochi, pentru că aceste răni acționează ca un fel de filtru care schimbă viziunea despre lume.

Un alt pas important este conștientizarea faptului că am învățat că din exterior, cineva, prin ceea ce zice sau face, mă face să mă simt nefericit. Care este concluzia? Înseamnă că tot din exterior, cineva, sau ceva, trebuie să facă ceva, ca eu să mă simt fericit – Este o capcană în care ajung să cadă aproape toți oamenii cu răni emoționale. Cheia este, de asemenea, tot conștientizarea faptului că tu ești unicul responsabil pentru fericirea ta interioară, aceasta nu ține de nimic din lumea din afara ta. Drept urmare, trebuie să înveți să faci lucruri care îți oferă fericire și care nu depind de acțiunile altcuiva.

Cine este Marius Simion

marius simion_recuperare_emoții_pierduteCu o activitate de 20 de ani, Marius Simion este trainer și autor de programe de dezvoltare personală precum NLP Practitioner & Master Practitioner (începători și avansați), Inteligența emoțională,  Psihologia relațiilor de cuplu, Managementul conflictelor, Tehnici avansate de comunicare, Limbaj Non-Verbal și Managementul timpului. Marius este fondatorul proiectului NLP Mania, o comunitate cu peste 70.000 de cititori și cel mai cunoscut blog de dezvoltare personală prin Programare Neuro-Lingvistica din România.

 

Dacă vrei să vezi întreaga prezentare a lui Marius Simion din cadrul Summitului Vindecarea Traumei, plus încă 25 de prezentări extraordinare de la cei mai buni psihologi, terapeuți și traineri specialiști în vindecarea traumei și transformare interioară, poți achiziționa varianta înregistrată a evenimentului de AICI.

iubirea_e_lipiciul

Iubirea este Lipiciul

Redactat de Eugen Popa - Președinte Asociația Română de Hipnoză

Atunci când ai această viziune asupra psihicului tău, te poți vedea într-o cu totul altă lumină. Mai mult, observi ca totul este doar iubire și că iubirea e lipiciul!

Însă se întâmplă uneori să experimentăm emoții intense, copleșitoare, să acționăm necugetat și apoi să ne trezim că spunem „Nu înțeleg ce a fost cu mine” sau „Nu stiu de ce sufăr atât de mult.” Când aceste devieri se petrec, deseori, ajungem să credem că există ceva ce este în neregulă cu noi – prin metoda Regeneration vedem ființele umane ca pe un sistem complex de părți care interacționează, au nevoie de iubirea noastră și care reprezintă niște diviziuni naturale ale personalității.

Metoda terapeutică ReGeneration privește individul sistemic și este simbolizată vizual de un copac. Prin această metodă putem identifica care este cauza profundă, reală a blocajelor cu care ne confruntăm, indiferent de planul vieții la care facem referire. Vom înțelege ce reprezintă cu adevarat emoțiile si stările pe care le experimentăm. Accesarea energiei Sinelui si a esenței noastre profunde ne poate ridica nivelul de conștiință și ne schimbă întreaga existență. Atunci când știu să ofer compasiune și iubire părților din interiorul meu și pot vedea dintr-o altă perspectivă toate stările pe care le experimentez, voi reuși pe viitor să gestionez orice situație cu care mă confrunt și automat voi avea rezultate mai bune la job și voi avea relații mai armonioase.

 

Vindecarea părților interioare

Rădăcinile copacului din reprezentarea vizuală a metodei Regeneration reprezintă relația pe care o avem cu stramoșii noștri. Este pasul în care transformam iubirea inconștientă față de stramoși în iubire constientă, deoarece atunci când nu îi onorăm conștient, este posibil să preluăm diverse poveri ale stramoșilor care ies la suprafață sub forma de blocaje. Tulpina copacului simbolizează modul în care ne poziționăm corect ca ființe în sistemul nostru familial. Privim spre relația cu părintii, prima și cea mai importantă relație din viața noastră. Dacă nu ne găsim drumul în viață, poate însemna că de fapt ne căutăm mama.

Crengile reprezinta corpul. Explorăm care sunt emoțiile captive în corp și le eliberăm pentru că trauma rămâne stocată la nivel celular, iar multe dintre manifestările fizice, chiar și afecțiuni, se pot datora unor emoții neexprimate. Sunt părti din interior care se exprimă în acest mod. Frunzele sunt emoțiile. Eliberăm emoțiile copleșitoare și devenim conștienți că noi nu suntem emoțiile noastre.

Florile – tu ești floarea vieții tale și fiecare petală este o fațetă a personalității, o parte căreia înveți să îi oferi iubire și să o accepți. În floare, există două tipuri de părți: părți care poartă durerea, aceasta putând fi una foarte foarte adâncă pentru că acea durere  își are de multe ori rădăcinile în uter și în primii ani de viață.

Există această durere care e conținută de o anumită parte, parte pe care o putem numi ”prizonier”. Acel prizonier a fost exclus din sistem, băgat în temniță, băgat în inconștient – de către cine? De către ceea ce numim ”protectori”, alte tipuri de părți din ființa noastră. Imaginați-vă alte personalități ale voastre, o multitudine de personalități, de sub-personalități, de voci, fiecare le numește cum își dorește. Și aceste părți au luat decizia să pună în inconștient părțile care conțineau durerea. Sigur că există mai multă sau mai puțină durere și implicit, mai multe sau mai puține părți care protejează sistemul de acea durere. Vindecarea are în esența sa tot iubirea: în a merge să vorbești cu acești soldați care apără părțile în temnițele respective, să devii prieten cu acești soldați din ființa ta și să vezi că și ei se vor simți profund fericiți la un moment dat și eliberați.

Accesarea Soarelui interior, a puterii noastre interioare – aici ne vom găsi resursele pentru a putea parcurge drumul vindecării, aici este conținută adevărata putere care se află în fiecare dintre noi. Accesând puterea noastră interioară, vom ajunge mai aproape de nucleul ființei noastre care este compus din lumină și iubire.

Culegerea roadelor – Odată ce ai accesat lumina din interior, aceasta se va manifesta și în exterior, în relații, la muncă și în orice plan al vieții tale. Tot ceea ce este în jurul nostru, este doar o reflexie a ceea ce experimentăm în interior. Dacă accesez această lumină în interior, o voi găsi și în afara mea.

În tot acest proces începem să învățăm să desfacem petală cu petală aspecte din ființa noastră, să ne uităm la ele, și pe măsură ce aceste petale se deschid, începem să comunicăm cu iubire și compasiune cu ele.

Scoaterea părților din inconștient

Practic, cu toții suntem formați la nivel psihic din mai multe părti care au preluat diverse roluri și care în fiecare moment din viața noastră interactionează și preiau pe rând locul pe scaunul conștiinței noastre, determinându-ne să ne comportăm într-un anume mod. Părțile sunt entități ale tale care au propriile sentimente, credințe, motivații și amintiri și este foarte important să înțelegem că aceste părți din interior au o motivație pentru tot ceea ce fac și nu fac nimic doar din obișnuință sau la întâmplare, nu este doar un obicei de a gândi într-un anume fel sau a adopta un comportament pe care l-ai învățat, ci fiecare comportament este făcut de o parte dintr-un anumit motiv, chiar dacă acel motiv este unul inconștient.

Toate părțile din interior au nevoie de iubirea noastră pentru a se vindeca. Poți oferi iubire cu adevărat parților tale din interior atunci când ești în Energia Sinelui, a esenței tale profunde. Sinele este soarele din interiorul fiecăruia dintre noi și odată accesată această resursă, ea poate prin iubire să lumineze până și cel mai intunecat și plin de durere colț al inconștientului.

iubirea_e_lipiciul

Conștiința sistemică și legile sale

Odată ce noi învățăm să respectăm legile sistemice, odată ce le integrăm în viața noastră de zi cu zi, totul se va transforma doarece că vom fi în acord cu conștiința sistemică, vom fi în acord cu ceva mult mai mare decât noi și automat, odată ce ești de partea divinității într-un mod conștient, toate ușile ți se deschid și tu pătrunzi într-o lume mult mai luminoasă.

Legea apartenenței

Prima dintre aceste legi sistemice este legea apartenenței – Se referă la dreptul fiecăruia de a aparține sistemului, respectiv, totul în viața asta este un sistem, cu toții suntem interconectați, iar în interiorul ființei noastre există acest sistem de părți cu care putem fiecare dintre noi să lucrăm. Este important să reținem că în orice sistem toată lumea are dreptul să aparțină în mod egal acelui sistem. De câte ori fiecare dintre noi ne-am gândit că cineva este mai bun decât altcineva sau că cineva nu este în stare, nu este în ordine, inclusiv față de noi, mai ales față de noi dacă tot suntem cei mai aprigi judecători ai ființei noastre.

De fiecare dată când tu excluzi aspecte ale ființei tale sau ale ființei altcuiva, ale părinților tăi, ale altor elemente din viața ta, nu faci altceva decât să contrazici practic legea firii care spune că toți au dreptul să aparțină. Sau ne putem uita la relațiile noastre interumane. Tot ce am judecat vreodată la părinții noștri va reapărea în partenerul nostru, în relațiile noastre colegiale, în diferite aspecte și dinamici relaționale ulterioare. Așadar, tot ceea ce excluzi în viața asta atragi înapoi în viața ta.

Aici ajungem bineînțeles la aspectele traumatice, evenimentele cu totul dureroase pe care noi înșine le excludem, le băgăm sub preș, le băgăm în inconștient, sunt acele părți din noi care le protejează, ne protejează prin a ascunde și a da la o parte lucruri pe de-a întregul.

Și aici vorbim despre orice simptom al nostru cu care nu suntem împăcați. Depresie, anxietate, atacuri de panică. Orice fel de element pe care noi îl manifestăm, îl simțim, este o încercare a părților de a ieși din inconștient și de a fi văzute. Pentru că orice sistem din lumea asta are capacitatea de a se autoregla. Deci orice sistem cumva la un moment dat va aduce înapoi tot ceea ce a fost exclus și asta se întâmplă inclusiv la nivel familial.

Este necesar să vedem mai aproape de adevăr lucrurile și mai în lumină, și anume, să nu mai excludem simptomul pentru că simptomul face parte. Simptomul este aici cu un rol, el nu vine întâmplător. Așadar, dacă te confrunți cu anumite simptome date, generate de diferite evenimente traumatice din viața ta, primul lucru este să le oferi un loc, să le poftești la masa ta.

Legea ordinii

Cea de-a doua lege care este relevantă în lucrul sistemic este legea ordinii. Ne referim aici la ce a fost mai înainte într-un sistem este mai mare. Așadar, părintele a fost mai înainte, este mai mare decât copilul. Relația de cuplu a fost înainte, este mai mare decât copilul relației de cuplu. Un anumit proiect de business a fost mai înainte, are prioritate față de un un proiect mai micuț care derivă din acela. Privim sistemic orice aspect din viața noastră, fie el personal sau profesional. Sigur că în sistemele profesionale vorbim și de altă lege a ordinii și anume a ierarhiei, care în familii nu există, acolo există un CEO și așa mai departe, până la cel mai mic, ierarhic vorbind. Dar și ăn acest caz vorbim tot de legea ordinii și e important să începem să ne uităm în viața noastră cum sunt sau deopotrivă, nu sunt respectate acestea pentru că ne va ajuta foarte mult și ne va facilita orice aspect pe care vrem să îl îmbunătățim.

Legea schimbului

A treia lege este legea schimbului, respectiv, orice schimb e necesar să fie echitabil între oricare două entități. În momentul în care nu se respectă acest schimb apar diferite blocaje sau cum le spunem noi încurcături, încurcături sistemice. Când unul dă foarte mult și altul dă mult mai puțin apare această dezechilibrare și implicit se creează blocaje. Cel mai simplu de înțeles mod este a ne uita în relațiile noastre și mai ales în relațiile de cuplu pentru că probabil că ai văzut pe pielea ta sau poate ai văzut la alți oameni cum sunt persoanele care oferă foarte mult într-o relație. Iar pentru a dăinui, e important să fim atenți la acest schimb. Bineînțeles, legea schimbului guvernează toată existența noastră pentru că noi cu toții primim și dăm mai departe, aceasta este cheia.

Și bineînțeles, odată ce înveți să jonglezi cu aceste legi toată viața ta se poate transforma pentru că vei învăța că celălalt ești tu, iar când vrei ceva pur și simplu oferi celuilalt. Dacă vrei să ai fericire în viața ta, ajută-i pe alții să fie fericiți. Dacă vrei să ai mai mulți bani în viața ta, ajută-l pe altul să aibă bani. Dacă vrei mai multă iubire, ajută-i pe alții să se simtă mai iubiți.

iubirea_e_lipiciul

Accesarea puterii interioare – Iubirea este lipiciul

Așadar noi suntem unul, noi toți suntem un sistem și este foarte important ca odată ce tu vezi câte daruri ai primit, viața însăși este un foarte important dar, să dai mai departe. Și atunci o să vezi că vei fi din ce în ce mai bine ancorat în existență și vei avea multe multe daruri de a culege după ce ai oferit. Când dai, ție îți dai defapt. Când oferi iubire celui de lângă tine, ție îți oferi defapt.

Puterea este la noi, la fiecare dintre noi și puterea pentru regenerare este în ființa noastră, niciodată în altă parte. Părțile noastre au fost mod natural înzestrate cu calități precum bucuria, libertatea, creativitatea, dar aceste calități au fost mascate atunci când s-au produs diverse evenimente și traume în copilărie, însă Sinele poate să ajute la vindecare acestor răni emoționale și le poate permite acestor părți să-și reia puterea și calitățile pe care le-au avut în mod natural.

Astfel, aceste părți vor ajunge să aibă încredere în ghidajul sinelui și vor putea învăța să lucreze împreună într-un mod armonios care să te sprijine în dezvoltarea ta și în a trăi o viață satisfăcătoare. Atunci când ai această viziune asupra psihicului tau, te poți vedea și pe tine într-o cu totul altă lumină, pentru că iți poți percepe adevarata profunzime cât și frumusețea, deoarece observi că adevărata natură este acea energie de sănătate, vitalitate si energie. Mai mult, observi ca totul este doar iubire!

Cine este Anca Maftei

anca_maftei_iubirea_e_lipiciulAnca Maftei, psihoterapeut sistemic și creator al metodei terapeutice ReGeneration a parcurs numeroase stagii de pregătire cu cei mai importanți specialiști internaționali. Pornind de la studiile de masterat în psihologie la Universitatea din Padova, numărăm doar câteva dintre formările pe care Anca le deține în Internal Family la Universitatea Harvard, Metoda Constelațiilor Familiale și Sistemice cu Jutta Ten Herkel, colaboratoarea lui Bert Hellinger, Master în Tehnici și metode de Psihoterapie Cognitiv – Comportamentală și Hipnoză Ericksoniană.

Având drept inspirație propriul parcurs în viață și din dorința de a găsi soluții, în final și-a conturat propria sa metodă terapeutică – ReGeneration – cu mai bine de 15.000 de oameni care au participat la seminariile live, online, ghidați către vindecarea depresiei, anxietății și chiar modificarea structurii de personalitate pentru o viață mai împlinită.

Dacă vrei să vezi întreaga prezentare a Ancăi Maftei din cadrul Summitului Vindecarea Traumei, plus încă 25 de prezentări extraordinare de la cei mai buni psihologi, terapeuți și traineri specialiști în vindecarea traumei și transformare interioară, poți achiziționa varianta înregistrată a evenimentului de AICI.

Daniela Dumulescu titlu

Reconstrucția Sensului în Traumă

Redactat de Eugen Popa - Președinte Asociația Română de Hipnoză

Mintea umană are nevoie de coerență, sens și semnificație. În contextul evenimentelor stresante sau traumatice, acestea au de suferit. Împreună vom explora un model recent ce conceptualizează procesul de (re)construcție al sensului personal post-traumă denumit sugestiv The Meaning Making Process (Park,2010), care s-a dovedit a fi extrem de util în vindecarea după situații traumatice majore, precum război, dezastre naturale, boli.

Cum definim sensul

Este important pentru noi să simțim faptul că ceea ce facem are sens și contează, și să punctăm atât în viață personală cât și în cea profesională. Să încercăm așadar să descoperim și să redescoperim ceea ce contează pentru noi mai ales în momentele în care avem dificultăți .

Sensul pe care reușim să îl dăm experiențelor poate avea un impact semnificativ în viața noastră. Sunt multe studii care au arătat că oamenii care pot să construiască și reconstruiască continuu sens în experiențele lor sunt oameni mult mai sănătoși atât fizic cât și psihic.

Mintea umană are nevoie fundamentală de câteva lucruri, precum predictibilitate și control. Are nevoie să simtă că știe ce urmează, că poate prezice viitorul oarecum, că se poate organiza astfel încât să fie bine în viață. Avem nevoie de sentimentul că noi deținem controlul cât de cât asupra vieții noastre și că avem câteva spații unde putem decide iar toate acestea ne oferă sens. Un element important în definiția sensului  este coerența – Avem nevoie să simțim că viața noastră se derulează ca un serial în care episoadele curg lin unele după celelalte. Mai precis, avem nevoie de o poveste pe care să ne-o spunem despre noi, pe care să o integrăm în ceea ce suntem noi, care să aibă această continuitate și coerență. Sentimentul acesta că știm cine suntem, că știm cum ne raportăm la noi, la viață și știm ce urmează.

 

Nu este despre a găsi un sens, ci despre a-l construi

În cazul unor evenimente potențial stresante sau traumatice, această coerență are foarte mult de suferit. Nu mai simțim că știm ce urmează, nu mai simțim că are sens. Uneori rămânem blocați în ideea de a înțelege ce ni se întâmplă.

Sensul presupune un efort conștient de a ne reconecta la propriile valori, la ceea ce contează în viață mai ales în momentul în care pierdem ceva important.  Crearea sensului ne ajută în a regăsi lucrurile care ne ancorează și care ne dau putere, care ne fac să rezilienți. De aici putem concluziona că sensul este atât conștient dar este mai ales o nevoie aproape automată a minții noastre de a continua.

Un subiect studiat încă din antichitate, sensul vieții și a existenței a fost în centrul multor investigații și reflecții ale filozofilor. Ajungând în vremuri mai recente, și psihologii și-au dat seama că sensul are foarte multă legătură cu tot ceea ce ține de sănătatea mentală, cu precădere sănătatea mentală post traumă sau ceea ce numim dezvoltare post traumatică. Probabil că toți avem avem situații care, în esența lor, ne-au ajutat – situații negative care ne-au împins către a dezvolta o variantă mai bună a noastră și care ne-a ajutat să creștem. Multe studii arată că în urma unor experiențe traumatice foarte mulți oameni aleg o cale pe care se dezvoltă în continuare și un factor fundamental care îi împinge să o facă este sentimentul că viața are sens în continuare, cu alte cuvinte, reconstrucția sensului.

 

Vindecare prin reconstrucția sensului

Reconstrucția sensului ne readuce coerența în viață, predictibilitatea și sentimentul că avem control asupra a ceea ce ni se întâmplă. Deoarece în momentul în care se întâmplă ceva foarte traumatic este aproape ca un scurt circuit, nu mai reușim să vedem următorii pași și rămânem blocați. Mulți dintre cei cu care lucrăm care trăiesc traume rămân acolo adică spun că se simt blocați. Ideea este să încercăm să găsim un mecanism care să ne ajute să redobândim sensul – un proces de introspecție, de lucru cu noi înșine, de a integra ce ni s-a întâmplat în povestea de viață. A reconstrui sensul nu înseamnă a reveni la starea dinainte.

Poate că în lumea în care trăim există o nevoie de a ne vindeca repede, de a trece repede peste un eveniment, ca și cum tot ceea ce trăim este o urgență. Uneori exact asta nu se poate și exact acolo e cheia – în a putea să procesezi în ritmul tău ce se întâmplă. Nu există nici o prescripție pentru că nu suntem la fel. Schimbarea nu este liniară și nu ne putem aștepta ca reconstrucția sensului și starea de bine să crească liniar. De multe ori, dacă lucrăm în procesul de reconstrucție a sensului și de redobândire a stării de bine, vom întâmpina și momente mai puțin plăcute. Atunci când intrăm în acest proces de vindecare s-ar putea să retrăim multe evenimente și stări negative și acest lucru este normal.

sens_si_semnificatie_in_traume

Cum (re)construim sensul și semnificația personală

Unul dintre modelele cele mai recente publicat în 2022, cercetările fiind făcute din 2010, e un model care conceptualizează trauma și care a fost studiat pe veteranii de război în America și chiar pe refugiați și pe felul în care ei construiesc trauma. Și acest model pornește exact de la ideea aceasta cum că avem un sens global, adică noi credem niște lucruri despre lume și viață și sensul acesta global – așa e definit de credințele noastre cele mai puternice despre cum e lumea, despre cum suntem noi, despre ce scopuri avem, valorile pe care le avem în viață, adică lucrurile în care credem, fie că e vorba de valori morale, fie că e vorba de valori personale.

Toate astea ne dau un sens global și în momentul în care trăim experiențe traumatice, adică apar diferite evenimente care ne împiedică să le integrăm. Iar dacă reușim să le explicăm și să le integrăm, atunci nu mai trăim în stres deoarece găsim acel sens. Explicația pe care ne-o oferim contează și depinde ce facem cu ea sau ce conotații are. De exemplu, dacă ne spunem – ”Eu sunt o persoană rea și merit asta”, poate pe termen scurt ne ajută să nu trăim așa de intens ce se întâmplă, însă pe termen lung ne poate face să ne adâncim ura față de sine, rana sufletească. Este un echilibru subtil între a oferi minții noastre un sens pentru a putea merge mai departe, încercând în același timp să nu cauzăm repercursiuni negative în viitor.

Dacă nu reușim să găsim nici un sens, trăim foarte mult stres în situațiile cu efect potențial negativ, iar efectele se văd în ceea ce privește starea noastră de bine. Interesant este că ceea ce facem automat în momentul respectiv este să încercăm să reconstruim sensul. Și o putem face prin a reinterpreta situația, prin a găsi acele explicații despre care am menționat, prin a asimila evenimentul la ceea ce credem noi în general despre cum e viața sau chiar prin a ne schimba credințele despre lume și viață.

 

Importanța conștientizării sinelui 

Flexibilitatea este un element cheie în a găsi explicații care să ne ajute. Sensul se reconstruiește foarte mult bazându-ne pe credințe flexibile, cântărind destul de mult cât de responsivi suntem la feedbackul din jur și la ce ni se întâmplă. Abilitatea de a relativiza, de a înțelege înainte de a judeca, poate ajuta un om să reconstruiască mai ușor și mai sănătos sensul după ce a navigat un eveniment traumatic. Cum putem ajunge să dezvoltăm aceste abilități? În primul rând, fiind un pic mai prezenți în viața noastră deoarece este greu să exersezi flexibilitatea dacă ești tot timpul pe modulul de pilot automat. În al doilea rând, cu fiecare ocazie a unui eveniment neplăcut sau chiar traumatizant în viață, să putem să ne oprim o secundă și să ne întrebăm dacă poziția noastră față de eveniment ne ajută să îl procesăm, să îl explicăm și să îl integrăm.

Stabilirea unor limite sănătoase cu cei din jur este, de asemenea, un pas important în reconstrucția sensului. În zadar există flexibilitate dacă nu este cuplată cu un simț crescut al sinelui în raport cu alți oameni. În momentul în care simțim că ceva din ce face cineva ne încalcă o valoare importantă, ne face să ne simțim extrem de rău, acolo este sănătos să punem limite. Spre exemplu: ”Mă ceartă tot timpul și mă critică nejustificat și nu-mi aduce nimic în plus. Sunt în relația respectivă mai mult pe minus”. În această situație nu este vorba de faptul că suntem inflexibili. E vorba de faptul că cineva sistematic ne invalidează ca persoană, adică ne face să simțim că nu suntem suficient de buni, că nu facem nimic bine, că nu trebuie să fim iubiți, că pe noi nu o să ne aprecieze nimeni niciodată. Toate lucrurile care atentează la sinele nostru și cu precădere, cele care ne fac să ne simțim extrem de rușinați cu noi și vinovați – acolo sunt limitele pe care ar trebui să învățăm mai mult să le punem, adică acolo unde oamenii încearcă să ne să ne facă să ne simțim ca și cum noi suntem vinovați pentru tot ce trăiesc ei, pentru tot ce se întâmplă, ca și cum trebuie să ne rușinăm cu cine suntem. Și acolo nu mai ține atât de mult de inflexibilitatea noastră, ține de sinele nostru. Emoțiile de vinovăție și rușine sunt cele mai profunde emoții legate de noi. Este necesar să învățăm să navigăm responsabil acest tip de situații care în esență ne îndepărtează de sinele nostru sănătos.

 

Cine este Daniela Dumulescu

Daniela Dumulescu 760x742 1Daniela Dumulescu clădește personalități zilnic. Este psiholog, doctor în psihologie, consilier psihologic cognitiv-comportamental la Universitatea Babeș-Bolyai și lector universitar la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu. A câștigat mai multe granturi internaționale pentru prezentarea lucrărilor sale de cercetare la conferințe științifice din Elveția, Austria, Cehia și SUA. De asemenea, în 2014 a primit distincția Profesor Bologna din partea Alianței Naționale a Organizațiilor Studențești din România (ANOSR), singurul titlu oferit de studenți profesorilor care aduc un plus de valoare în învățământul superior. Daniela Dumulescu are o experiență de peste 10 ani in consiliere psihologică, formare și consultanță în sănătate mentală, organizațională și dezvoltarea tinerilor, cu peste 17 participări la evenimente ca și key-note speaker, 20 de studii științifice publicate în reviste de specialitate consacrate, peste 95 de articole de popularizare a științei și apariții media. Ca și expert în educație și sănătate mentală și trainer a colaborat cu organizații precum UNICEF România, Ministerul Educației, Youth for Understanding Europe, dar și diferite universități (ex. UMF Cluj) și companii sau asociații private (Aegon România, UNTOLD SRL, Asociația Lideri pentru Comunitate etc).

Dacă vrei să vezi întreaga prezentare a Danielei Dumulescu din cadrul Summitului Vindecarea Traumei, plus încă 25 de prezentări extraordinare de la cei mai buni psihologi, terapeuți și traineri specialiști în vindecarea traumei și transformare interioară, poți achiziționa varianta înregistrată a evenimentului de AICI.

exercitii-pentru-vindecarea-traumei

Exercitii pentru Vindecarea Traumei

Redactat de Eugen Popa - Președinte Asociația Română de Hipnoză

Trauma este rezultatul unor evenimente tulburătoare din viața noastră, care încă ne conduc din umbră modul în care privim și ne trăim viețile. Descoperă exercitii pentru vindecarea traumei printr-o metoda extraordinara de eliberare emoțională prin exercitii ce sustin corpul in eliberarea tiparelor de stres, tensiune si trauma, accesand inteligenta corpului.

 

Cum ne afectează trauma?

Trauma este rezultatul unor evenimente tulburătoare din viața noastră, care încă ne conduc din umbră modul în care privim și ne trăim viețile. Există  numeroase tehnici cât și  exerciții pentru minte și corp,  care te ajută să procesezi emoțiile îngropate pentru vindecarea traumei.

Efectele traumei pot include stări de anxietate, disconfort sau durere fizică, senzația de deconectare și probleme severe de încredere în alte persoane.

Când pare că pierzi legătura cu propriul corp, trauma este aproape  întotdeauna prezentă.

Pentru un om care se simte amorțit, are stări de anxietate, de tristețe, are blocaje care se traduc în minte ca  „simt că nu mai pot face nimic cu viața mea„, „mă simt dependent” ori adicții de droguri, de jocuri de noroc, de diverse substanțe,  problemele cu relaxarea și capacitatea de a se conecta cu ceea ce simte, emoțional sau fizic sunt ceva comun.

Dacă te recunoști în rândurile de mai sus, atunci acest articol și această tehnică extraordinară poate fi cea mai potrivită și pentru tine.

Când pierdem legătura cu corpul nostru?

Bagajul emotional

Fiecare dintre noi vine cu un bagaj emoțional scris încă din copilărie, și pe parcursul vieții, o dată cu noile experiențe, îndesăm în acel bagaj tot mai multe, până devine neîncăpător, deci sufocant și aproape imposibil de cărat fără dureri cumplite și suferință.

Bagajul emoțional conține suma nesiguranțelor amestecate cu inhibiții din cauza evenimentelor care au avut loc în viața noastră. Declanșatorii variază de la o copilărie abuzivă sau neglijată, relații personale stresante cu prietenii, familia sau partenerii romantici. Acești factori provoacă un deficit de încredere, atât față de ceilalți, cât și față de noi înșine.

Acest bagaj emoțional este cel care ne împiedică să trăim din plin, în bucurie, liniște interioară și echilibru, făra frici, fără limite care ne răpesc energia creatoare, iubirea și stima de sine.

Eu am un rucsac în care îl duc pe tata, o duc pe mama, îmi duc poate soțul/soția și copiii. Și așa umblam prin viață împovărați, incărcați emoțional și fizic, fără să mai recunoaștem ceea ce simțim și să mai dăm voie corpului nostru să intre pe dezactivare, pe relaxare.

Trăim în permanență activați, într-o stare de acțiune după acțiune, într-un mod de supraviețuire, și nu mai aducem în corpul nostru odihna și relaxarea. Omul nu este construit să trăiască așa. Suntem construiți ca ființe care respectă ciclul activare-dezactivare; ne trezim dimineața, adormim seara/ ne activăm, ne dezacticăm.

Omul modern însă, întotdeauna stresat, ajunge să nu se mai odihnească nici noaptea, pentru că că întreaga familie și toți cei pe care i-am îndesat în bagaj stau cu noi în pat, și în mintea noastră și nu știm că ar trebui să-i dăm jos pentru a ne putea odihni.

Și pe lângă persoanele reale, avem și personajele care există doar în mintea noastră, frici iraționale, anxietăți copleșitoare, plăsmuiri ale imaginației aflate mai mereu în alertă.

Frica

Frica ne face să trăim tot felul de catastrofe imaginare, rămânând cu un potențial enorm nevalorificat. Când suntem stăpâniți de frică, singura miză pe care o mai putem conștientiza este supraviețuirea.

Deși ne naștem doar cu două frici funcamentale (de zgomote puternice și de cădere liberă), ajungem până la 40-50 de ani sa avem toată panoplia fricilor iraționale.

Dacă eu simt frica la nivel mental, e doar un gând. Sunt persoane care nu vor să zboare cu avionul din frica de a se prăbuși, deși nu au experimentat acest lucru, pur și simplu este ceva care vine din procesul gândirii lor.

Nervul vag

În momentul în care trăim cu foarte multe frici cumulate, ne aflăm într-o zonă de nesiguranță, de pericol. In biointeligența acestui organism minunat, avem nervul vag care preia informațiile pe care frica le pune în corpul nostru, le preia de la organe și le duce către creier.

Nervul vag în momentul în care eu sunt activat, și mi-e frică și de una și de alta, 1.000 de frici puse una peste cealaltă, nervul vag este frâna organismului nostru.

Această frână a organismului nostru ne duce de fapt în zona de disociere, de îngheț, de „nu mai vreau să fac nimic”, de renunțare, și este cea mai cea mai dură, cel mai dur lucru care se poate întâmpla corpului nostru.

În această zonă procedura Trauma Release are efecte extraordinare, pentru că în momentul în care facem procedura de activare a acestui tremur al mecanismului de vibrație, ajung să cobor din nou din zona de îngheț în zona de luptă sau fugi. E adevărat, trec prin niște emoții, trec prin niște stări, și este foarte important să fac acest lucru cu cineva care să observe, astfel încât să nu mă retraumatizez.

exercitii pentru vindecarea traumei - metoda - tre

exercitii pentru vindecarea traumei – metoda – tre

Ce este Trauma Release?

 

Trauma Release se referă la un set de exerciții pe care noi le facem cu corpul nostru și care au rolul de a induce o mică activare – un mic tremur sau o vibrație- astfel încât corpul să își producă și înceapă răspunsul natural de relaxare.

Este o procedură de lucru cu corpul și este o soluție excelentă și pentru cei care nu mai cred ca au vreo sanșă să scape de anxietate, stres, permanentă suferință interioară. În astfel de situații munca cu corpul poate fi soluția salvatoare.

Nu este o procedură care se face cu mintea ci este o procedură pe care o facem cu corpul. Un exemplu relevant este să ne aducem aminte cum este când tremurăm de frig. În urma disconfortului pe care îl simțim în corpul nostru se pornește acest tremurat.

Cum funcționează?

Această dârdâială de frig este cunoscută și permisă și foarte mulți dintre noi la un moment dat chiar ajungem cu acest mecanism de vibrație în zona maxilarelor, unde poate să apară și un clănțănit.

Acesta este un exemplu de mecanism pe care îl cunoaștem cu toții, nu există om pe suprafața pământului să nu aibă acest mecanism de echilibrare. Din păcate cei mai mulți dintre noi nu cunoaștem beneficiile lui și se întâmplă ca atunci când acest mecanism de eliberare – tremurul, vibrația – apare în situații în care poate suntem emoționați (avem de vorbit cu șeful nostru și este un disconfort major să facem asta; vrem să facem o prezentare în public și audiența ne sperie; vreau să vorbesc cu soțul sau cu soția și știu sigur că este supărat) să încercăm să-l camuflăm.

De ce încercăm să-l ascundem?

Pentru că avem anumite credințe pe care le am luat de pe ici pe colo cum că a tremura înseamnă că sunt fricos și slab. Dacă îmi tremură vocea sunt penibil. O să râdă lumea de mine. Insă acest mecanism este natural și încercând să-l ascundem, o facem în detrimentul nostru pentru că noi nu putem opri acest tremur doar contractând organismul.

Eu ca să opresc acest tremur va trebui să contract cumva musculatura și întregul organism ca să îl opresc. Și acest lucru este complet în defavoarea și în detrimentul meu. Pentru că noi avem, de la maimuță la om, aceste răspunsuri de apărare: luptă -fugi – îngheață și un răspuns de relaxare. Care este tocmai acest tremurat. Această vibrație pe care o căprioară dacă se întâlnește de exemplu cu un prădător în pădure, îi va da frâu liber pentru că tocmai acest tremur o va ajuta să scape cu viață din această întâlnire.

În schimb noi oamenii preferăm să uităm cât mai repede acel eveniment, să nu ne mai gândim la el, să băgăm scheletul în dulap, ca aruncăm gunoiul sub preș și să credem că totul este în regulă. Nu adresăm în nici un fel acea contracție fizică ce a avut loc în țesuturile noastre.

Încet, încet vor apărea tot felul de dureri în corpul nostru, poate să apară mai întâi o înțepenirea de gât, apoi poate să înceapă o durere în zona lombară sau zona toracică începe să scârțâie. Procesul acesta de inflamare începe să se generalizeze în tot corpul generând la un moment dat afecțiuni și boli din ce în ce mai grave ale organelor.

Ne putem gândi la boli autoimune, la boli inflamatorii, sistem digestiv, sistem reproducător toată gama de boli pe care o generează în general stresul. Pentru că noi nu știm cum funcționează sistemul nervos și nu permitem răspunsul acesta de relaxare să se întâmple.

Iată de ce sunt atât de importante și benefice aceste exerciții pentru eliberarea traumelor.

 

Exerciții pentru Vindecarea Traumei

 

TRE® sau Trauma and Tension Release Exercises este o practică somatică bazată pe lucrul cu corpul pentru persoanele care suferă de stres, anxietate, traumă sau PTSD. Nu este nevoie să vorbești despre problema ta sau sentimentele, stările prin care treci, prin urmare depășește barierele lingvistice care pot aduce un stres suplimentar în terapie.

TRE® include o serie de întinderi ușoare prin care folosești mușchii părții inferioare a corpului până creezi vibrație și tremurături în picioare. Odată ce corpul tremură, te întinzi pe podea și încurajezi aceste vibrații naturale să se miște prin corp, fără a încerca să le controlezi. Majoritatea oamenilor se bucură de senzația de tremurat si raportează o eliberare fizică sau emoțională, fără a fi copleșiți de proces.

TRE® este recomandat oricărei persoane care se simte stresată, anxioasă sau traumatizată (inclusiv celor care au fost martorii traumei altor persoane). Îi ajută pe cei care suferă de durere, inflamație în organism. De asemenea, poate ajuta persoanele care au probleme de sănătate, financiare precum și dependență. Pe scurt, TRE® poate ajuta pe oricine s-ar putea afla într-un moment al vieții în care stresul, copleșirea, anxietatea și durerea îi compromit sănătatea și bunăstarea .

 

Cine este Andreea Manolica?

 

andreea-manolica

Andreea Manolica este coach, trainer, hipnoterapeut și Facilitator Trauma and Tension Release, maestru reiki, terapeut theta healing, instructor de yoga.

De asemenea este Trauma Intention Release facilitator, adică o persoană care facilitează eliberarea traumelor si tensiunilor, și care s-a pregătit în acest domeniu ani de zile cu David Berceli si Fiona Soma, cei care au creat această metodă acum 20 de ani. Este, de asemenea, Strategic Intervention Coach, s-a antrenat in aceasta direcție cu Tony Robbins si cu Cloe Madanes.

Andreea crede ca vindecarea si cresterea se fac la nivel holistic: minte, corp si suflet si acesta este motivul pentru care a facut formari in toate aceste domenii pentru a favoriza armonizarea cat mai rapida si usoara.

În ultimii ani s-a format și specializat ca facilitator de eliberare traume și ajută oamenii să se elibereze de stres de tensiune să se simtă în siguranță, să își regăsească calmul interior și să se reconecteze cu capacitatea lor relaxare și vindecare.

 

Dacă vrei să vezi întreaga prezentare a Andreei Manolica din cadrul Summitului Vindecarea Traumei, plus încă 25 de prezentări extraordinare de la cei mai buni psihologi, terapeuți și traineri specialiști în vindecarea traumei și transformare interioară, poți achiziționa varianta înregistrată a evenimentului de AICI.

 

parintele-necula-trauma

Parintele Necula: Trauma – între oameni și Dumnezeu

Redactat de Eugen Popa - Președinte Asociația Română de Hipnoză

Parintele Necula definește trauma ca pe un nod de construcție și deconstrucție sufletească. Aceste noduri ajung să fie definitorii pentru viața noastră.

Există traumă între oameni și Dumnezeu și în ce fel se manifestă?

Părintele Necula  consideră că a trăi în terapie cu un terapeut bun înseamnă a crede de fapt împreună cu el în Cel care este terapeutul tuturor. Nu-l putem exclude pe Dumnezeu din vindecarea noastră, această forță superioară, inteligență universală sau cum vrem să o denumim fiecare dintre noi.

Noi, oamenii, trăim deseori această stare atunci când simțim că am atins marginea prăpastiei, ne aducem aminte de întrebarea cheie – De ce eu? De ce mie?

Ba unii chiar exprimă de ce eu, Doamne? De ce mie, Doamne?

Oamenii prea des reduc trauma la ciocnirea între două mașini. Au nevoie să vadă ceva contondent care s-a dărâmat, s-a demodelat pentru a spune că este o traumă. Foarte greu recunosc durerile mici care nevindecate se transformă în răni adânci. Niște zgârieturi sufletești sunt deja acolo, care nu au fost vindecate atunci când ar fi trebuit și poate nici nu s-a încercat, fiind tratate cu indiferență.

Traumă poate fi, de exemplu, și răutatea vecinilor, și un om care nu e în stare să își mențină limba curată și atentă în prezența copiilor, și o lipsă de atenție într-un moment dificil; sunt sute de mii de ipostaze simple pe lângă care trecem fără să le înțelegem semnificația.

Orice extremă poate fi periculoasă, așa că este necesar să fim atenți să nu folosim la modul desuet și fals cuvântul traumă pentru orice lucru care ne deranjează și să ajungem să ne simțim victime ale propriilor noastre vieți, sau și mai rău, ale lui Dumnezeu.

Tot efortul meu în ultimii douăzeci și cinci de ani de când sunt psihoterapeut pe alcool și nu numai, a fost acela de a identifica fața corectă a traumei.  Așa am exclus factorul Dumnezeu din traumă. M-am săturat să-i aud pe oameni acuzându-l pe Dumnezeu. De ce ar fi Dumnezeu de vină că, de exemplu, un alcoolic conduce mașina și omoară un copil? Unde e problema lui Dumnezeu aici?

Apoi un alt aspect este cel pe care de obicei Biserica îl pune la îndemână cu mare ușurință și pe care îl tot auzim de 2000 de ani. Mântuitorul Hristos a venit în această lume cu acest preaplin de iertare, concept care astăzi este cercetat și adus în discuție de mai toți psihologii, psihoterapeuții, trainerii fie că au sau nu credință în Hristos.

Miraculoasa putere vindecătoare a iertării este un medicament pentru suflet care astăzi cu greu mai poate fi combătut.

Mântuitorul Hristos când intră în lume vine cu acest preaplin de iertare. Adică dă din plin iertarea. Ce înseamnă iertarea? Dincolo de orice definiție căutată de psihologi, filozofi, scriitori, artiști, Părintele Necula ne spune că “O unică persoană poate da iertarea și asta este Hristos.”

Ori ce n-am învățat noi este că ne adresăm lui Dumnezeu ca unei persoane. Deci primul pas în terapia traumei este să constați că vorbești unui Dumnezeu viu. Cine ascultă când ne povestim durerile? Cine ne ascultă? Doar terapeutul? Doar prietenul căruia îi

 “În tehnica spovedaniei, care este din punctul meu de vedere cea mai veche psihoterapie pe care o avem la îndemână există momentul acela în care preotul îl dezleagă pe credincios și spune iată fiule Hristos stă nevăzut…Stă de față nevăzut ascultând într-un fel sau altul păcatele tale. Iar eu nevrednicul preot și duhovnicul cu puterea ce îmi este dată, te iert și te dezleg. Dar cel nevăzut e Hristos – cum îl faci pe om să înțeleagă că cel nevăzut dă puterea? Asta e prima taină. A doua este – cum ne ascultă? Cum ne ascultă Hristos? Are un program de la 8 la 12 de la 12 la 7?”

Când un om este depresiv și stă cu fața la perete și nu vrea să vadă pe nimeni, Dumnezeu nu îl vede? Nu îl ascultă? Nu inter-relaționează cu el doar pentru că este depresiv? Doar pentru că el nu aude, Dumnezeu nu-l aude?

Și totdeauna discursul, discuția spre direcția aceasta merge. Și apoi este fundamental să înțelegem de ce ne ascultă – de ce ne ascultă Dumnezeu și de ce simte nevoia că ne poate vindeca de năuceala asta teribilă a traumei care ne macină?

Avem un Dumnezeu ascultător la modul în care nici părinții măcar nu au știut să ne asculte. Vindecarea înseamnă de fapt așezarea în normalitatea comunicării cu cel care cu adevărat vindecă și care este întotdeauna Hristos, ne spune Părintele Necula.

Apoi, cum răspunde Hristos?  Părintele Necula ne amintește că Înaltpreasfințitul Bartolomeu Anania avea vorbă asta teribilă: important este să te rogi că nu știi când vine răspunsul.

“Mi se pare că dincolo de hai să facem terapie, să găsim niște cuvinte cheie care să ne ajute, e nevoie să îl chem pe Dumnezeu să-l ajute pe om. Noi am uitat că suntem chipul slavă Lui Dumnezeu și că soluția salvării noastre e asemănarea cu el, lipirea de prototip. Sigur că într-o lume care nu mai crede în Dumnezeu trauma este tot mai evidentă… Eu tot râd așa că e mai ușor să crezi în Ying și Yang decât în Iisus Hristos pe cruce, știi?

E mai fashion. Dar pentru mine a însemnat enorm de mult întâlnirea asta cu Dumnezeu și asta m-a făcut să-i văd pe toți oamenii prin Dumnezeu. În ortodoxie avem Evanghelia duminicii Vindecării slăbănogului de la  Vitezda. Înaintea ei este o altă vindecare a fiului unui funcționar public, are loc în Capernaum.

Și acolo tatăl îi zice lui Dumnezeu un cuvânt care tare mult mi-a plăcut, enorm mi-a plăcut. Domnul îi spune dacă nu vedeți semne și minuni, nu credeți. Fie vorba între noi, e același lucru și astăzi. Iar funcționarul imperial i-a spus Doamne coboară înainte să-mi moară copilul. Exact așa, poziția terapeutului este una de adâncă smerenie, de adâncă umilință.

Poate o trauma să ne apropie de Dumnezeu?

 

Nu este unic necesar să trecem prin suferință pentru a putea să ne apropiem de Dumnezeu, există multe alte moduri și chipuri, însă de-a lungul vremii am putut observa cum durerea, trauma, suferința profundă, disperarea reușește să facă acel click în mintea și sufletul omului, care atunci când nu mai găsești singur o cale de ieșire își aduce aminte că nu este niciodată singur.

Omul își amintește că există un Creator care l-a înzestrat cu tot ceea ce există în el, deci doar El poate să deschidă calea spre vindecare. Dumnezeu este cel mai de nădejde partener în durere și suferință și cel care te scoate din astfel de situații, așa că trauma îți poate oferi un prilej de a învăța cum să tratezi cu El. Vindecarea este o colaborare cu voința lui Dumnezeu

Soluția Iertării

Ceea ce propune Părintele Necula în cadrul prezentării sale la Summitul Vindecarea Taumei este să aflăm soluția iertării, care este valabilă în ambele registre: uman și dumnezeiesc. Teama de a avea curaj să fim anti-trauma prin iertare este trauma lumii moderne. Să încercăm să aflăm ce putem face pentru ceilalți.

Dacă vrei să vezi întreaga prezentare a Părintelui Necula din cadrul Summitului Vindecarea Traumei, plus încă 25 de prezentări extraordinare de la cei mai buni psihologi, terapeuți și traineri specialiști în vindecarea traumei și transformare interioară, poți achiziționa varianta înregistrată a evenimentului de AICI.

Cine este Parintele Necula?

parintele necula

Parintele Constantin Necula

Părintele Constantin Necula este o figură emblematică în spațiul ortodoxiei românești, preot și profesor universitar la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Sibiu, foarte cunoscut publicului pentru numeroasele sale apariții la conferințe și dezbateri televizate.

Este prodecan al Facultății de Teologie Sfântul Andrei Șaguna din Sibiu, conferențiar universitar și director al Centrului de Cercetare Teologică din cadrul acestei facultăți. A tradus mai multe cărți și a scris articole în publicații din țară și străinătate. A semnat zeci de studii în limba română și în limbi străine – franceză, italiană, germană – si numeroase recenzii.

 

Părintele Constantin Necula este și Președintele Asociației Crucea Albastră, unde vine în ajutorul oamenilor cu dependențe. În calitatea sa de duhovnic, însoțește zi de zi oamenii în căutarea drumului lor spre vindecare.

hormonul fericirii

Hormonul fericirii si modul cum ne influenteaza starea psihica

Redactat de Eugen Popa - Președinte Asociația Română de Hipnoză

 Articol revizuit medical de Dr. Adriana-Valentina Șeicăreanu- medic rezident psihiatrie

În timp ce filosofia a încercat să definească și să explice fericirea în fel și fel de moduri, anatomia a grăit ușor ” la urma urmei, este vorba doar despre hormoni”.  În articolul  următor descoperim hormonul fericirii.

Ce sunt hormonii? 

         Hormonii sunt ”mesageri chimici”, produși de glande, în special glande endocrine și au rolul de a transmite mesaje între diferite părți ale corpului. Acești sunt eliberați în sânge și utilizați pentru două moduri de comunicare, între două glande endocrine sau între o glandă endocrină și un organ țintă. Există multe tipuri de hormoni care acționează asupra funcțiilor și proceselor organismului precum creșterea și dezvoltarea, metabolismul, funcția sexuală, funcția cognitivă și psihică, menținerea homeostaziei.

 

Cei 4 hormoni ai fericirii

         Există patru hormoni principali care sunt prezenți atunci când trăiești fericirea, emoțiile și stările de bine. Aceștia moderează sentimentele de bunăstare și sunt influențați de nivelul de stres și stilul de viață al fiecăruia dintre noi.

fericire

2.1 Serotonina

         Serotonina, stabilizatorul dispoziției, este un neurotransmițător care transmite mesaje între celulele nervoase. Are un rol important în reglarea stării de spirit, emoțiilor, apetitului, digestiei, ciclurilor somn-veghe și a ceasului biologic.

 

2.2 Dopamina

         Dopamina este considerată a fi motorul motivațional, făcând parte din sistemul de recompensă al creierului. Oferă senzații plăcute și te face să revii pentru mai multe, de aceea dopamina este neurotransmițătorul activ în dependențele de substanțe (droguri, alcool) și comportamente (sex, jocuri de noroc).

 

2.3 Oxitocina

         Una dintre principalele funcții ale oxitocinei este implicarea acesteia în naștere și lactație. De asemenea, corpul tău produce oxitocină atunci când ești entuziasmat de partenerul sexual și când te îndrăgostești. Datorită rolurilor sale a fost numit „hormonul iubirii” sau ”hormonul îmbrățișării”. Este responsabilă și de stabilirea relațiilor sociale dintre oameni.

 

2.4 Endorfinele     

         Endorfinele au rolul de calmante naturale ale corpului uman, ameliorează durerea și creează o senzație generală de bine. Numele lor provine de la termenul „morfină endogenă”. „Endogene” pentru că acestea sunt produse în corpurile noastre, iar ”morfina” se referă la analgezicul opioid ale cărui acțiuni le imită. Există aproximativ 20 de tipuri de endorfine, cel mai bine studiat fiind beta-endorfina.

hormonii-fericirii

Cum se produce hormonul fericirii

 

         Serotonina este produsă în intestine în cea mai mare proporție, în creier, în trombocite. Poți stimula secreția de serotonină prin:

  • Meditație
  • Sport
  • Expunerea la soare
  • Plimbări în natură

Dopamina este un neurotransmițător produs în creier printr-un proces în doi pași. Poți stimula secreția de serotonină prin:

  • Atingerea unui obiectiv
  • Activități de autoîngrijire
  • Mâncare

Endorfinele sunt eliberate de hipotalamus și hipofiză ca răspuns la durere sau stres. Poți stimula secreția de endorfine prin:

  • Râs
  • Uleiuri esențiale
  • Comedii
  • Ciocolată neagră
  • Sport

Oxitocina este un hormon produs în hipotalamus și eliberat de către hipofiză în sânge. Poți stimula secreția de oxitocină prin:

  • Animalele de companie
  • Imbrățișări
  • Atingeri
  • Complimente 

Hormonul fericirii femei vs. bărbați

         În cazul serotoninei s-a demonstrat că există diferențe în ceea ce privește nivelurile acesteia în organismul femeilor și al bărbaților. Se pare că femeile dețin mai mulți receptori ai serotoninei decât bărbații, de aceea efectele sunt mai vizibile la femei.  Totuși, proteina care transportă hormonul fericirii în organismul femeii este mai lentă decât cea a bărbaților, acesta fiind motivul ratei mai mari de apariție a depresiei la femei.

         Având în vedere rolul oxitocinei în naștere și alăptare, o bună perioadă de timp s-a crezut că este produsă doar de organismul femeii.  La bărbați, nivelul este mai scăzut, dar ajută în producția de testosteron. Totodată, studiile au demonstrat că datorită oxitocinei se menține fidelitatea și atractivitatea într-o relație monogamă.

          Se pare că motivul pentru care dependențele sunt mai frecvente la bărbați decât la femei este acela că sistemul dopaminergic al bărbaților este mai activ decât cel al femeilor.

         Femeile sunt mai predispuse la durere fizică și psihică decât bărbații acest lucru fiind datorat unei producții mai reduse de endorfine (hormonul fericirii(

 

fericire hormoni

Simptome ale unui nivel scazut de dopamina si seretonina

 

        În cazul în care resimți anumite simptome dintre cele de mai jos, este posibil ca nivelurile tale de dopamină și serotonină să fie scăzute și ar trebui să mergi la un medic.

  • Dureri cronice
  • Constipație persistentă
  • Pierdere/Creștere în greutate
  • Dificultate la înghițire 
  • Tulburări de somn 
  • Oboseală 
  • Hiperactivitate
  • Tulburări de atenție
  • Apetit sexual scăzut
  • Halucinații și iluzii 
  • Dispoziție tristă
  • Pneumonie 

 

Legatura dintre hormonul fericirii si echilibrul psihic

 

         Având în vedere că hormonul fericirii influențează atât modul în care te comporți sau îți gestionezi emoțiile, cât și funcțiile de bază ale organismului, aceștia au un rol important în echilibrul psihic. Atunci când nivelul hormonilor nu este unul corespunzător, pot apărea anumite tulburări psihice.

Depresie – Se pare că ar exista o legătură complexă între depresie și serotonină, dar nu este pe deplin elucidată. Deficitul de serotonină poate fi un factor declanșator  al depresiei. Scăderea nivelurilor de dopamină formează baza simptomelor asociate cu tulburările depresive majore.

Anxietate – Anxietatea care apare brusc și care pare fără legătură cu altceva, cum ar fi o traumă recentă sau un factor de stres, se datorează adesea unui deficit de serotonina. Totodată, un nivel crescut de endorfine ar putea declanșa anxietate și atacuri de panică

Schizofrenie – Se pare că mulți dintre pacienții diagnosticați cu schizofrenie au niveluri mai scăzute ale serotoninei decât alte persoane.

Boala Parkinson – Este rezultatul unui număr de factori, dintre care unul este reducerea producției de dopamină în creier. Când există un deficit de dopamină apar dificultăți distincte de mișcare asociate cu această afecțiune.

Demența – Studiile noi spun că nivelul de serotonină scăzut este legat de apariția demenței și poate fi chiar un semn de avertizare timpuriu. Având în vedere că serotonina poate afecta memoria, concentrarea și alte funcții cognitive este posibil ca scăderea acesteia să crească riscul dezvoltării demenței odată cu vârsta.

Dependențele – Excesul de dopamină poate influența pozitiv sau negativ răspunsul oamenilor la anumiți stimuli.

Autismul – Se pare că există o legătură între nivelul scăzut de oxitocină și apariția autismului la copii, conform studiilor.

 

Alimente bogate în serotonina 

    Îți poți crește nivelul de serotonină prin alimentație în 2 moduri:

      Consumând alimente bogate în substanțe prebiotice care susțin bacteriile bune și produc acizi grași cu lanț scurt: mere, orz, sfeclă, fructe de pădure, citrice, cartofi, merișoare, usturoi, anghinare, leguminoase, ciuperci, ovăz, ceapă, secară, grâu, paste.

        Consumând alimente bogate în triptofan, aminoacidul esențial pe care organismul îl folosește pentru a produce serotonină: semințe de floarea soarelui, boabe de soia, ovăz, grâu, quinoa, spirulină, cartofi, lapte, brânză, năut, somon, cod, ouă, vită, pui, curcan.

 

Metode de crestere a nivelului hormonilor fericirii

 

Exerciții

         Majoritatea oamenilor sunt familiarizați cu faptul că exercițiile fizice eliberează hormonul fericirii prin endorfine. Orice formă de mișcare care crește ritmul cardiac va provoca un sentiment pozitiv. 

 

Anumite alimente

         Când vine vorba de hormonul fericirii, alimentele consumate joacă un rol important. Ciocolata neagră în cantități mici te poate face să te simți mai bine atunci când ești trist. Cantități mici de alcool, cum ar fi un pahar de vin, pot declanșa eliberarea de endorfine, totuși, prea mult poate avea efectul invers. Gătitul poate declanșa, de asemenea, producția de hormoni, mai ales dacă gătești pentru sau împreună cu cineva drag.

 

Activitate sexuală și hormonul fericirii

         Endorfinele, oxitocina și dopamina sunt toate eliberate în timpul activității sexuale.  Acestea vin împreună pentru a crea senzația de relaxare și satisfacție sexuală.

Masaj

         Masajul sau atingerile de orice fel pot încuraja eliberarea de endorfine și pot stimula producția de oxitocină atât la persoana care este masată, cât și la maseur. Același lucru este valabil și pentru alte terapii de vindecare (cum ar fi acupunctura, chiropractica și hidroterapie), deoarece relaxează corpul și moderează durerea.

 

Meditație

         Meditația are multe beneficii, inclusiv relaxarea și concentrarea minții. Această practică declanșează hormonul fericirii deci eliberarea de endorfine, precum și dopamină, serotonină și melatonină. 

 

Râsete

         Râsul duce la producere de endorfine, scade nivelul de stres, îmbunătățește funcția imunitară și, în general, îți ridică moralul. Este atât de eficient încât terapia prin râs a fost stabilită ca terapie cognitiv-comportamentală în anumite situații (depresie, stres).

 

Plimbări în natură

         Câteva minute pe zi petrecute afară pot îmbunătăți motivația și bunăstarea. 

 

Uleiuri esențiale

         Sistemul olfactiv determină creierul să elibereze serotonină și dopamină ca răspuns la mirosul uleiurilor esențiale, cum ar fi bergamota, lavanda și lămâia. Acesta este motivul pentru care aromaterapia este atât de populară pentru cei care se confruntă cu stres, anxietate, depresie și alte tulburări de dispoziție.

 

Atingerea scopurilor

         La atingerea obiectivelor, chiar și a celor mici, sistemul de recompensă al creierului activează și eliberează dopamină, hormonul fericirii. Acest lucru nu numai că oferă organismului tău un mic impuls de substanțe chimice pentru a se simți bine, dar te și motivează să atingi mai multe obiective.

 

Rememorarea lucrurilor plăcute

         Există o interacțiune în creier între starea de spirit și memorie; atunci când este combinat cu partea a creierului care este asociată cu atenția, poate declanșa producția de serotonină. Acest lucru se poate întâmpla atunci când îți aminteștii ceva frumos, când privești fotografii vechi.

 

 Muzica

         Atât ascultarea muzicii cât și cântatul pot elibera oxitocină. 

 

Un animal de companie

     Atunci când te joci sau mângâi un animal de companie, crește nivelul de oxitocină din corp.

       

Acțiunile tale, stilul de viață și relațiile pe care le ai cu ceilalți influențează secreția acestor ”hormoni ai fericirii”, așadar ești responsabil de propria fericire. Totuși, atunci când observi anumite modificări în starea ta generală și nu știi să le gestionezi este important să ceri ajutor de specialitate.

 

 

Bibliografie:

https://www.parkinsonsnsw.org.au/four-happy-hormones/

https://www.yourhormones.info/hormones/

https://www.news-medical.net/health/What-are-Hormones.aspx

https://www.medicalnewstoday.com/articles/232248#_noHeaderPrefixedContent

https://atlasbiomed.com/blog/serotonin-and-other-happy-molecules-made-by-gut-bacteria/#what-is-serotonin

https://www.health.harvard.edu/mind-and-mood/feel-good-hormones-how-they-affect-your-mind-mood-and-body

https://www.verywellmind.com/common-symptoms-of-low-dopamine-5120239

https://www.mariongluckclinic.com/blog/12-ways-to-increase-your-happy-hormones.html

https://www.goodtherapy.org/blog/10-serotonin-deficiency-symptoms-everyone-should-look-out-for-0225197

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4165758/

https://journals.sagepub.com/doi/full/10.1177/13623613211034375