Anxietatea este o emoție normală și adaptativă, care ne ajută să ne mobilizăm pentru a face față provocărilor și situațiilor stresante.
Anxietatea apare ca urmare a unui stimul, care este perceput de catre noi ca un pericol.
Anxietatea poate deveni copleșitoare și debilitantă, afectând negativ calitatea vieții. Însă oamenii pot învață sa își controleze anxietatea, cu ajutorul unui specialist in prima faza, iar ulterior prin propriile metode si schimbarea modului de gandire.
Programează o ședință cu un specialist Puterea Minții.
În acest articol, vom explora bazele neurobiologice ale anxietății, oferind o perspectivă bazată pe cercetări științifice, simptomele anxietății, tratamentele disponibile și modalitățile prin care putem gestiona aceste stări pentru a ne atinge potențialul maxim și a trăi o viață fericită și împlinită.
Anxietatea reprezintă o tulburare complexă și comună care afectează milioane de oameni din întreaga lume. Pentru a înțelege mai bine această afecțiune, cercetătorii au investigat bazele neurobiologice ale anxietății utilizând tehnici avansate de imagistică cerebrală și studii asupra animalelor.
Studiile de specialitate au relevat o serie de structuri cerebrale și procese chimice implicate în apariția și reglarea anxietății.
Rolul Sistemului Limbic în Anxietate
Sistemul limbic este un grup de structuri cerebrale interconectate care reglează emoțiile și răspunsurile la stimuli stresanți. Printre componentele majore ale sistemului limbic se numără amigdala și hipocampul.
Un studiu publicat în revista Nature Neuroscience a arătat că amigdala joacă un rol esențial în procesarea emoțiilor, în special a fricii și anxietății. Acest studiu, condus de LeDoux și Phelps în anul 2000, a descoperit că amigdala are un rol crucial în identificarea și procesarea emoțiilor negative, în special a celor legate de pericole și amenințări.
Un alt studiu publicat în Cerebral Cortex a evidențiat rolul hipocampului în reglarea anxietății. Acest studiu, condus de Hauer et al. în anul 2017, a identificat că hipocampul joacă un rol crucial în formarea amintirilor contextuale și în reglarea răspunsurilor la stimuli anxioși.
Tulburările de anxietate sunt strans legate de sistemul limbic. 
Neurotransmițători și Anxietatea
Neurotransmițătorii sunt substanțe chimice care permit comunicarea între neuroni în creier. Anxietatea este adesea asociată cu dezechilibre ale unor neurotransmițători cheie.
Un studiu publicat în The Journal of Neuroscience (1) a demonstrat că serotonina joacă un rol important în reglarea dispoziției, somnului și anxietății.
Modificările nivelului de serotonină pot influența comportamentul anxios și sensibilitatea la stres.
Un alt studiu, publicat în Journal of Psychopharmacology (2), a examinat legătura dintre noradrenalină și anxietate. Acest studiu a relevat că noradrenalina joacă un rol semnificativ în reglarea răspunsurilor fiziologice la stimuli anxioși.
De asemenea, un studiu publicat în Biological Psychiatry a evidențiat importanța GABA (acidul γ-aminobutiric) în reglarea anxietății. Acest studiu (3) a constatat că GABA are un rol esențial în reducerea excitabilității neuronale și în reglarea răspunsurilor anxioase.
Anxietatea implică un circuit complex de neuroni și conexiuni neuronale care se extinde pe mai multe regiuni ale creierului. În timpul răspunsului la anxietate, amigdala trimite semnale de alarmă către alte părți ale creierului, inclusiv către cortexul prefrontal și hipotalamus.
Aceste conexiuni sunt esențiale pentru evaluarea și reglarea răspunsului la stimuli stresanți.
Tehnicile de imagistică cerebrală sunt folosite pentru a investiga interacțiunile dintre amigdala și cortexul prefrontal în timpul anxietății. Astfel s-a demonstrat ca amigdala prezintă o activitate crescută, iar conexiunile sale cu cortexul prefrontal erau puternice la persoanele cu anxietate.
Rolul Factorilor Genetici în Anxietate
Studiile (4) au demonstrat că anxietatea poate avea o componentă genetică. Un studiu publicat în JAMA Psychiatry a analizat datele din studii de gemeni și a constatat că anxietatea are o moștenire genetică semnificativă. Acest studiu a evidențiat că aproximativ jumătate din variabilitatea în dezvoltarea anxietății poate fi explicată de factori genetici.
Una dintre cele mai semnificative dovezi ale rolului factorilor genetici în anxietate provine din studiile efectuate pe gemeni. Studiile pe gemenii identici (monozigoți) și pe gemenii frații (dizigoți) au permis cercetătorilor să evalueze în ce măsură anxietatea poate fi influențată de factori genetici. Dacă anxietatea are o bază genetică semnificativă, atunci probabilitatea ca ambii gemeni identici să prezinte anxietate ar fi mult mai mare decât în cazul gemenilor frații, care împart doar jumătate din patrimoniul genetic.
Studiile pe gemeni au relevat că anxietatea are o moștenire genetică semnificativă. Mai exact, studiile au constatat că există o concordanță mai mare pentru anxietate între gemenii identici decât între gemenii frații. Un studiu realizat de Hettema et al. în anul 2015 (5) a analizat date din șase studii pe gemeni și a constatat că aproximativ 30-40% din variația în dezvoltarea anxietății poate fi explicată de factori genetici.
Este important insa să subliniem că anxietatea nu este determinată exclusiv de factorii genetici. Există o interacțiune complexă între predispoziția genetică și factorii de mediu.
Factorii de mediu, cum ar fi traumele din copilărie, stresul cronic și evenimentele de viață dificile, pot influența modul în care genele asociate cu anxietatea sunt exprimate.
Simptomele anxietății
- Tulburările cognitive: Persoanele care experimentează anxietate pot avea gânduri repetitive, neliniștitoare și dificultăți în concentrare. Teama de situații viitoare sau preocuparea excesivă pot fi prezente și ele, afectând capacitatea de a lua decizii și de a gândi clar.
- Manifestări fizice: Anxietatea poate provoca simptome fizice precum palpitații, tremur, transpirații excesive, dureri de stomac, dureri de cap și tensiune musculară.
- Tulburările comportamentale: Persoanele cu anxietate pot dezvolta comportamente de evitare a situațiilor care le provoacă anxietate. De asemenea, pot deveni iritabile, agitate sau hipervigilante, având dificultăți în relaxare și odihnă.
Tratamentul Anxietatii
- Terapia cognitiv-comportamentală (TCC): TCC este o formă de terapie care se concentrează pe identificarea și modificarea gândurilor și comportamentelor negative asociate cu anxietatea. Studii au arătat că TCC este una dintre cele mai eficiente terapii pentru gestionarea anxietății pe termen lung.
- Terapia medicamentoasă: În anumite cazuri, medicamentele anti-anxietate sau antidepresive pot fi prescrise de un medic specialist. Aceste medicamente pot ajuta la reducerea simptomelor anxietății și pot fi folosite în combinație cu terapia comportamentală pentru rezultate mai bune.
- Tehnici de relaxare: Practicarea tehnicilor de relaxare, cum ar fi meditația, respirația profundă și yoga, poate ajuta la reducerea nivelului de stres și anxietate și la promovarea stării de calm și echilibru.
- Exercițiile fizice regulate: Activitatea fizică moderată sau intensă eliberează endorfinele, hormonii care produc senzația de bunăstare, reducând astfel anxietatea și îmbunătățind starea de spirit.
- Alte metode complementare: Unele persoane găsesc ajutor în terapiile complementare, precum acupunctura, aromaterapia sau terapia prin artă.
Tipuri de Anxietate
Anxietatea este o tulburare complexă care poate lua diverse forme și manifestări în funcție de individ și de circumstanțele vieții sale. Este esențial să înțelegem și să recunoaștem diferitele tipuri de anxietate pentru a ne putea imbunatati calitatea vietii. Mai jos va prezentam diverse tipuri de anxietate:
1. Tulburarea de anxietate generalizată (TAG)
Tulburarea de anxietate generalizată este una dintre cele mai răspândite forme de anxietate. Persoanele care suferă de TAG simt o neliniște constantă, uneori fără un motiv clar. Se pot îngrijora excesiv cu privire la evenimente viitoare, probleme de sănătate, situații de viață sau aspecte ale propriei persoane. Această anxietate generalizată poate deveni copleșitoare și interfera semnificativ cu viața de zi cu zi.
2. Tulburarea de panică
Tulburarea de panică se caracterizează prin atacuri de panică neașteptate și recurente, însoțite de simptome intense cum ar fi palpitații, senzația de sufocare, tremur, transpirații și frică de moarte sau de a pierde controlul. Aceste atacuri pot apărea brusc și pot fi însoțite de o teamă intensă a recurenței acestora, ceea ce poate conduce la evitarea anumitor locuri sau situații care pot declanșa atacuri de panică.
3. Tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC)
Tulburarea obsesiv-compulsivă este caracterizată de prezența obsesiilor și compulsiilor. Obsesiile sunt gânduri, imagini sau impulsuri intruzive și neplăcute, care generează anxietate și neliniște. Compulsiile, pe de altă parte, sunt comportamente repetate pe care persoana le efectuează pentru a reduce anxietatea generată de obsesii. De exemplu, o persoană cu TOC ar putea avea obsesii legate de germeni și să se spele compulsiv pe mâini pentru a se simți în siguranță.
TOC-ul se caracterizează prin două componente distincte: obsesiile și compulsiunile.
Obsesiile sunt gânduri, imagini sau impulsuri intruzive, repetitive și neplăcute care provoacă anxietate și neliniște. Aceste gânduri pot fi greu de controlat și pot interfera semnificativ cu viața de zi cu zi. Exemple de obsesii includ teama de contaminare, gândurile violente, îndoiala excesivă și nevoia de simetrie perfectă.
Compulsiunile sunt comportamente repetitive pe care persoana le efectuează ca răspuns la obsesiile pentru a reduce anxietatea. Cu toate că compulsiunile pot oferi un scurt moment de calm, ele nu rezolvă cu adevărat problema și pot deveni ele însele o sursă de anxietate. Exemple de compulsiuni includ spălatul obsesiv al mâinilor, numărarea anumitor lucruri, verificarea repetată și ordonarea obiectelor într-un mod specific.
4. Fobii specifice
Fobiile specifice sunt tipuri de anxietate care implică frica excesivă și irațională față de anumite obiecte, situații sau animale. De exemplu, frica de înălțime, de întuneric, de păianjeni sau de zbor cu avionul sunt fobii specifice comune. Când persoana se confruntă cu obiectul sau situația care declanșează fobia, aceasta poate experimenta panică intensă și dorința de a evita cu orice preț sursa de anxietate.
Fobiile sunt o formă de anxietate caracterizată de o frică intensă și irațională față de anumite obiecte, animale, situații sau acțiuni. Persoanele cu fobii pot evita cu desăvârșire situațiile sau lucrurile care le provoacă frica, iar simpla expunere la acestea poate declanșa o reacție de panică.
Există o gamă largă de fobii, cum ar fi frica de înălțime, de spații închise, de păianjeni, de zbor cu avionul sau de întuneric. Fobiile pot afecta calitatea vieții, limitând libertatea de mișcare și interferând cu activitățile cotidiene.
5. Tulburarea de stres post-traumatic (TSPT)
Tulburarea de stres post-traumatic apare în urma experiențelor traumatice, cum ar fi accidente grave, abuz, violență sau război. Persoanele cu TSPT pot experimenta vise și coșmaruri recurente legate de evenimentele traumatice, flash-uri de amintiri neplăcute, evitarea anumitor locuri sau situații care amintesc de traumă, precum și modificări ale stării de spirit și ale comportamentului.
TSPT-ul poate prezenta o gamă largă de simptome, care pot apărea la scurt timp după evenimentul traumatic sau pot apărea și după luni sau chiar ani de la eveniment. Printre simptomele comune ale TSPT-ului se numără:
- Flashback-uri și coșmaruri: Persoanele cu TSPT pot experimenta flash-uri de amintiri neplăcute despre evenimentul traumatizant, care pot fi atât de realiste încât le provoacă senzația că trăiesc din nou acel moment. Coșmarurile legate de trauma sunt, de asemenea, frecvente.
- Evitarea situațiilor și amintirilor legate de traumă: Persoanele cu TSPT pot evita cu desăvârșire să discute despre evenimentul traumatizant sau să se expună la situații care amintesc de traumă.
- Hipervigilență: Persoanele cu TSPT pot fi în permanență în alertă, fiind mereu pregătite pentru pericol. Această hipervigilență poate duce la dificultăți în concentrare și la o stare generală de agitație.
- Tulburări de somn: TSPT-ul poate duce la dificultăți în a adormi, la treziri frecvente în timpul nopții sau la coșmaruri care afectează calitatea somnului.
- Modificări ale dispoziției și ale comportamentului: Persoanele cu TSPT pot prezenta modificări ale dispoziției, cum ar fi iritabilitatea sau starea persistentă de tristețe. De asemenea, pot adopta comportamente de evitare, cum ar fi izolarea socială sau utilizarea de substanțe psihoactive pentru a face față simptomelor.
6. Tulburarea de anxietate socială
Tulburarea de anxietate socială este caracterizată de frica și evitarea situațiilor sociale sau de teama de a fi judecat și criticat de către ceilalți. Persoanele cu această tulburare pot experimenta o anxietate intensă în situații precum interacțiunile sociale, vorbitul în public sau întâlnirile cu străini. Această anxietate poate afecta negativ relațiile interpersonale și calitatea vieții.
Cum să gestionăm anxietatea: Motivație și Inspiratie
- Conștientizarea și acceptarea: Primul pas în gestionarea anxietății este să fim conștienți de ea și să o acceptăm ca parte din noi. Nu trebuie să ne simțim rușinați sau vinovați pentru că experimentăm anxietate. Este o emoție normală și toți oamenii se confruntă cu ea într-o măsură sau alta.
- Încurajarea gândirii pozitive: Observarea și schimbarea gândurilor negative pot fi o provocare, dar poate avea un impact semnificativ asupra anxietății noastre. Înlocuind gândurile catastrofice cu gânduri realiste și pozitive, putem calma mintea și diminua simptomele anxietății.
- Înfruntarea temerilor: Evitarea situațiilor care ne provoacă anxietate poate părea o soluție temporară, dar pe termen lung, poate accentua anxietatea. Prin înfruntarea treptată a temerilor, putem învăța să ne confruntăm cu anxietatea și să o depășim cu succes.
- Stabilirea obiectivelor realizabile: Stresul excesiv poate fi cauzat de încercarea de a ne îndeplini prea multe obiective într-un timp scurt. Să ne stabilim obiective clare și realizabile ne ajută să ne menținem motivația și să evităm sentimentele de copleșire.
- Auto-îngrijirea: A face timp pentru a ne îngriji de noi înșine este esențial în gestionarea anxietății. Asigurându-ne că avem suficient timp pentru odihnă, activități plăcute și relații sănătoase, putem crește rezistența noastră la stres și anxietate.
Concluzii
Anxietatea poate fi un obstacol în viața noastră, dar cu ajutorul terapiei, tehnici de relaxare și un mindset pozitiv, putem învăța să o gestionăm și să ne concentrăm pe obiectivele noastre. Nu este nevoie să lăsăm anxietatea să ne controleze, ci putem să ne asumăm controlul asupra ei. Să ne amintim mereu că suntem mai puternici decât credem și că fiecare pas mic către depășirea anxietății ne apropie de o viață mai plină și mai fericită. Încrederea în noi înșine și dedicarea față de propria noastră bunăstare ne vor ghida către succes și împlinire.
Toate persoanele care suferă de anxietate pot experimenta atacuri de panică, stări de anxietate și diverse simptome asociate tulburărilor de anxietate.
Unul dintre tipurile de anxietate ce poate apărea la orice vârstă este tulburarea de anxietate de separare, care se manifestă prin anxietate intensă atunci când persoana se află departe de cei dragi.
Pentru a putea pune un diagnostic corect și un tratament eficient în cazul stărilor de anxietate, este important să recunoaștem și să înțelegem simptomele și tipurile de anxietate.
Tulburarea de anxietate socială este de asemenea frecvent întâlnită și poate provoca anxietate resimțită în situații de interacțiune socială sau performance. Întrucât anxietatea poate avea un impact semnificativ asupra calității vieții, este important să tratăm aceste probleme de anxietate. Tratamentul poate consta în terapie sau chiar în tratament medicamentos, în funcție de severitatea și tipul de anxietate. Prin tratament medicamentos, impreuna cu tratament psihologic, starile de anxietate se pot ameliora, iar in unele cazuri pot disparea complet.
Este esențial să căutăm ajutor in momentul în care anxietatea devine copleșitoare și persistă în timp. În cele mai multe cazuri, dispare anxietatea, iar persoanele se pot bucura de o viață mai liniștită și fără griji.
Intrebări Frecvente
Care sunt simptomele anxietății?
Simptomele anxietății pot include stări de neliniște, teamă intensă, palpitații, transpirație excesivă și dificultăți de concentrare.
Ce este anxietatea de separare?
Anxietatea de separare este o tulburare de anxietate care apare la copii și se caracterizează prin teama excesivă de a fi separați de persoanele cu care au o legătură emoțională puternică.
Care sunt tipurile de tulburări de anxietate?
Există mai multe tipuri de tulburări de anxietate, cum ar fi tulburarea de anxietate generalizată, anxietatea socială și tulburarea de panică.
Ce este un atac de panică?
Un atac de panică este o reacție bruscă și intensă de teamă sau anxietate, care poate fi însoțită de simptome fizice precum palpitații, dificultăți de respirație sau amețeală.
Cum se tratează anxietatea?
Există diferite metode de tratament pentru anxietate, precum terapia cognitiv-comportamentală, medicația sau tehnici de relaxare. Este important să consulți un specialist care îți poate recomanda un plan de tratament adecvat.
De ce este important să se trateze anxietatea?
Anxietatea poate afecta în mod negativ calitatea vieții unei persoane și poate interfera cu activitățile zilnice. Tratamentul adecvat poate ajuta la reducerea stărilor de anxietate și la îmbunătățirea bunăstării generale.
Care sunt cauzele anxietății?
Anxietatea poate fi cauzată de mai mulți factori, inclusiv dezechilibre neurochimice la nivelul creierului. De asemenea, pot fi cauze genetice, precum si factori de mediu.
Referinte:
(1) Vas, S., Papp, R. S., Könczöl, K., Bogáthy, E., Papp, N., Adori, C., Durst, M., Sípos, K., Ocskay, K., Farkas, I., Bálint, F., Ferenci, S., Török, B., Kovács, A., Szabó, E., Zelena, D., Kovács, K., Földes, A., Kató, E., . . . Tóth, Z. (2022). Prolactin-Releasing peptide contributes to Stress-Related mood disorders and inhibits Sleep/Mood regulatory Melanin-Concentrating hormone neurons in rats. The Journal of Neuroscience, 43(5), 846–862. https://doi.org/10.1523/jneurosci.2139-21.2022
(2) Kelly, C., & Cooper, S. (1998). Differences and variability in plasma noradrenaline between depressive and anxiety disorders. Journal of Psychopharmacology, 12(2), 161–167. https://doi.org/10.1177/026988119801200208
(3) Schür RR, Draisma LW, Wijnen JP, Boks MP, Koevoets MG, Joëls M, Klomp DW, Kahn RS, Vinkers CH. Brain GABA levels across psychiatric disorders: A systematic literature review and meta-analysis of (1) H-MRS studies. Hum Brain Mapp. 2016 Sep;37(9):3337-52. doi: 10.1002/hbm.23244. Epub 2016 May 4. PMID: 27145016; PMCID: PMC6867515.
(4) Torgersen S. Genetic Factors in Anxiety Disorders. Arch Gen Psychiatry. 1983;40(10):1085–1089. doi:10.1001/archpsyc.1983.01790090047007
(5) Hettema JM, Prescott CA, Kendler KS. A population-based twin study of generalized anxiety disorder in men and women. J Nerv Ment Dis. 2001 Jul;189(7):413-20. doi: 10.1097/00005053-200107000-00001. PMID: 11504317.
