Schizofrenie Hebefrenica Sau Dezorganizata

Te-ai întrebat cum ar fi să trăiești într-o lume a gândurilor dezorganizate, a emoțiilor imprevizibile și a comportamentelor ciudate?

Schizofrenia hebefrenică deschide o ușă spre acest univers tulburător, fiind una dintre cele mai puțin înțelese și intrigante afecțiuni mintale.

Ce este Schizofrenia Hebefrenică?

Schizofrenia hebefrenică este unul dintre subtipurile de schizofrenie, o tulburare mentală gravă caracterizată de simptome psihotice și o afectare semnificativă a funcționării individului.

Acest subtip se distinge prin simptomele sale specifice, care includ dezorganizarea gândirii, a afectului (emoțiilor) și a comportamentului.

5 Idei principale ale acestui articol

1. Există mai multe tipuri de schizofrenie, inclusiv schizofrenia paranoidă, schizofrenia dezorganizată (hebefrenică), schizofrenia catatonică, schizofrenia reziduală și schizofrenia nediferențiată.
2. Această formă de schizofrenie se caracterizează prin simptome precum gândire dezorganizată, idei delirante, aplatizare afectivă și comportament dezorganizat.
3. Profesioniștii din domeniul sănătății mintale stabilesc diagnosticul de schizofrenie hebefrenică prin intermediul unui interviu clinic și evaluării istoricului medical și familial, excluzând alte tulburări.
4. Cauzele schizofreniei hebefrenice pot include factori genetici, neurobiologici, de mediu, consumul de substanțe, stresul cronic și dezechilibrele hormonale.
5. Tratamentul schizofreniei hebefrenice implică adesea medicamente antipsihotice și terapie psihologică, precum și terapie familială, de grup și de conștientizare.

5 Întrebări la care răspunde acest articol

1. Ce este schizofrenia hebefrenică?
2. Cum se pune diagnosticul de schizofrenie hebefrenică?
3. Care sunt cauzele posibile ale schizofreniei hebefrenice?
4. Cum pot fi gestionate simptomele schizofreniei hebefrenice?
5. Care sunt exemple reale de schizofrenie dezorganizată?

Tipuri de Schizofrenie

Pixabay – geralt

1. Schizofrenia paranoidă (1): Persoanele cu această formă de schizofrenie se confruntă cu deliruri paranoice și halucinații auditive. Delirurile paranoice pot implica idei false de persecuție sau gelozie.
2. Schizofrenia dezorganizată (hebefrenică): Acest tip se caracterizează prin dezorganizare severă a gândurilor, emoțiilor și comportamentului. Comunicarea afectată și incapacitatea de a îndeplini sarcinile zilnice sunt semne obișnuite.
3. Schizofrenia catatonică: Aceasta este o formă rară și se caracterizează prin schimbări în mișcările motorii. Aceste schimbări pot varia de la imobilitate completă (stupor catatonic) la agitație motorie excesivă Comunicarea poate fi limitată sau absentă.
4. Schizofrenia reziduală: Persoanele cu această formă au experimentat episoade anterioare de schizofrenie, dar în prezent prezintă simptome mai puțin intense. Aceste simptome pot include lipsa expresiei emoționale, izolare socială și gândire dezorganizată.
5. Schizofrenia nediferențiată: Acest subtip se aplică persoanelor care au simptome schizofrenice, dar nu se încadrează clar în niciunul dintre celelalte subtipuri. Aceasta poate include o varietate de simptome, cum ar fi halucinații, idei delirante și comportament dezorganizat.

Simptomele Schizofreniei Hebefrenice

Schizofrenia hebefrenică, cunoscută și sub numele de schizofrenie dezorganizată, este un subtip al schizofreniei caracterizat de simptome specifice care afectează gândirea, emoțiile și comportamentul unei persoane.

Sander Sammy – Unsplash

Iată câteva dintre simptomele caracteristice ale schizofreniei hebefrenice:

Simptome care afectează gândirea:

1. Gândire dezorganizată: Persoanele cu schizofrenie hebefrenică pot avea dificultăți în organizarea gândurilor lor. Acest lucru se poate manifesta prin dificultăți în menținerea unei conversații logice sau în exprimarea ideilor coerent.
2. Blocarea gândirii: Aceasta este o senzație în care gândurile unei persoane sunt blocate sau încetinite. Ei pot părea confuzi sau pot rămâne nemișcați pentru perioade scurte de timp.
3. Idei delirante: Persoanele cu schizofrenie hebefrenică pot dezvolta idei delirante, care sunt credințe puternice și nerealiste. Aceste deliruri pot fi de natură persecutorie, paranoidă sau bizară.

Simptome care afectează emoțiile:

1. Incongruența emoțională: Pot prezenta emoții care nu se potrivesc cu situația sau pot trece rapid de la o emoție la alta fără o cauză aparentă.
2. Aplatizare afectivă: Aplatizarea afectivă se referă la o reducere semnificativă a expresiei emoționale. Persoanele pot părea indiferente sau insensibile la evenimentele din jurul lor.

Simptome comportamentale:

1. Comportament dezorganizat: Comportamentul lor poate fi imprevizibil și dezorganizat. Pot să aibă dificultăți în îndeplinirea sarcinilor zilnice, cum ar fi igiena personală sau menținerea unui program regulat.
2. Comportament bizar: Pot prezenta comportamente bizare sau necorespunzătoare contextului. Aceste comportamente pot include mișcări neobișnuite ale corpului sau râs inadecvat.
3. Socializare redusă: Persoanele cu schizofrenie hebefrenică pot evita interacțiunile sociale sau pot avea dificultăți în menținerea relațiilor interpersonale.
4. Automutilare: În unele cazuri, pot apărea comportamente de automutilare ca modalitate de a face față simptomelor sau a atenua stresul.

Cum se pune diagnosticul de Schizofrenie Hebefrenică?

Diagnosticul de schizofrenie hebefrenică sau, în termeni mai recenți, schizofrenie dezorganizată, este stabilit de către un profesionist de sănătate mentală, cum ar fi un psihiatru sau un psiholog, în urma unei evaluări clinice amănunțite.

Christian Erfurt – Unsplash

Diagnosticarea schizofreniei hebefrenice implică evaluarea simptomelor și istoricului persoanei.

1. Interviu clinic: Profesionistul de sănătate mintală va efectua un interviu cu persoana pentru a evalua simptomele actuale și istoricul lor mental. Acest interviu poate acoperi o gamă largă de subiecte, inclusiv simptomele cognitive, emoționale și comportamentale ale persoanei.
2. Istoric medical și familial: Este important să se cunoască istoricul medical și familial al persoanei pentru a exclude alte condiții medicale sau tulburări psihice care pot prezenta simptome similare.
3. Excluderea altor tulburări: Diagnosticul de schizofrenie hebefrenică necesită excluderea altor tulburări psihice care pot avea simptome similare. De exemplu, tulburările de personalitate, tulburările bipolare sau tulburările de stres posttraumatic trebuie luate în considerare și evaluate.
4. Evaluarea simptomelor: Profesionistul de sănătate mintală va evalua simptomele specifice asociate cu schizofrenia hebefrenică. Acestea includ gândire dezorganizată, afect aplatizat sau inadecvat, comportament dezorganizat și simptome cognitive disfuncționale.
5. Durată simptome: Diagnosticul de schizofrenie necesită ca simptomele să fie prezente cel puțin o lună și să afecteze semnificativ funcționarea socială, ocupațională sau personală a individului.
6. Eliminarea abuzului de substanțe: Abuzul sau dependența de substanțe pot provoca simptome psihotice și trebuie eliminate ca posibile cauze ale simptomelor.
7. Utilizarea criteriilor diagnostice: Pentru a pune diagnosticul de schizofrenie hebefrenică, profesionistul de sănătate mintală se va ghida după criteriile diagnostice ale unei clasificări internaționale precum Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders (DSM-5) sau International Classification of Diseases (ICD-10).
8. Colaborarea cu persoana: Este important să se ia în considerare experiența și percepția persoanei în procesul de diagnosticare. Comunicarea deschisă și încrederea în relația terapeutică sunt esențiale.

Cauzele (2) schizofreniei hebefrenice

Stefano Pollio – Unsplash

1. Factori genetici: Există o componentă genetică semnificativă în schizofrenie, inclusiv în subtipul hebefrenic. Persoanele care au rude de gradul întâi cu schizofrenie au un risc crescut de a dezvolta boala. Cu toate acestea, genetica nu este singurul factor, iar predispoziția genetică trebuie să interacționeze cu alți factori pentru ca boala să se dezvolte.
2. Factori neurobiologici: Schizofrenia hebefrenică este asociată cu anumite anomalii în creier, cum ar fi disfuncții ale neurotransmițătorilor, inclusiv dopaminei. Dezechilibrul neurotransmițătorilor poate juca un rol în apariția simptomelor schizofreniei.
3. Factori de mediu: Factorii de mediu, precum expunerea la stres în timpul dezvoltării fetale sau la traume în copilărie, pot crește riscul de schizofrenie. Evenimente stresante majore în viața adultă pot, de asemenea, să contribuie la debutul bolii.
4. Consumul de substanțe: Abuzul sau dependența de substanțe, cum ar fi cannabisul sau amfetaminele, pot crește riscul de dezvoltare a schizofreniei, inclusiv a subtipului hebefrenic. Substanțele pot agrava sau declanșa simptomele schizofreniei la persoanele vulnerabile genetic.
5. Stresul cronic: Stresul cronic și lipsa de sprijin social pot contribui la apariția sau exacerbarea simptomelor schizofreniei. Aceste stresori pot afecta funcționarea mentală și pot agrava simptomele.
6. Dezechilibrele hormonale: Anumite dezechilibre hormonale pot fi asociate cu schizofrenia hebefrenică, deși mecanismele exacte nu sunt încă înțelese pe deplin.

Abordări pentru tratarea schizofreniei

 Warren – Unsplash

1. Medicamente antipsihotice (3): Aceste medicamente, cunoscute și sub numele de neuroleptice, sunt adesea utilizate pentru a trata simptomele psihotice, cum ar fi halucinațiile și ideile delirante. Există două categorii principale de antipsihotice: cele tipice (prima generație) și cele atipice (a doua generație). Medicul psihiatru va alege medicamentele potrivite pentru fiecare pacient în funcție de simptome și efecte secundare.
2. Psihoterapia de recuperare: Aceasta este o formă de terapie care se concentrează pe ajutarea persoanelor cu schizofrenie să-și recâștige independența și să-și dezvolte abilități de viață esențiale. Terapeutul lucrează cu pacientul pentru a stabili obiective realiste și pentru a dezvolta un plan de recuperare personalizat.
3. Psihoterapia familială: Schizofrenia afectează adesea întreaga familie, iar terapia familială poate ajuta la îmbunătățirea comunicării și la gestionarea stresului în cadrul familiei. Terapeutul poate oferi sprijin și educație pentru membrii familiei pentru a-i ajuta să înțeleagă mai bine boala și cum să acorde sprijin persoanei afectate.
4. Terapia de grup: Participarea la grupuri de terapie cu alți oameni care au experiențe similare poate oferi un sentiment de comunitate și de înțelegere. Persoanele cu schizofrenie pot să împărtășească experiențe și strategii de gestionare cu ceilalți membri ai grupului, ceea ce poate fi reconfortant și util.
5. Psihoterapia de conștientizare: Tehnicile de conștientizare, cum ar fi mindfulness, pot ajuta persoanele cu schizofrenie să devină mai conștiente de gândurile și simptomele lor și să le gestioneze mai bine. Această formă de terapie se concentrează pe trăirea prezentului și pe reducerea stresului asociat cu simptomele.

Exemple reale de schizofrenie dezorganizata

1. Alex: Un tânăr în vârstă de 19 ani, Alex a fost diagnosticat cu schizofrenie hebefrenică la vârsta de 17 ani. El a început să prezinte simptome la vârsta de 16 ani, când prietenii și familia au observat schimbări bruște de dispoziție și comportament bizar. Alex a devenit mai retras social, a avut dificultăți în comunicare și a dezvoltat interese neobișnuite. A avut probleme în școală și a părăsit-o prematur. Cu sprijinul unei terapii adecvate și a medicamentelor, Alex lucrează acum la stabilizarea simptomelor sale.
2. Laura: O fată în vârstă de 16 ani, Laura a început să manifeste simptome ale schizofreniei hebefrenice, cum ar fi discursul dezorganizat și schimbările rapide de dispoziție, în adolescență. A avut dificultăți în menținerea relațiilor cu colegii de școală și prietenii. Laura a fost diagnosticată cu schizofrenie hebefrenică după o evaluare psihologică și medicală completă. Ea a început tratamentul cu antipsihotice și primește terapie de susținere pentru a face față simptomelor sale.

Întrebări frecvente

Ce sunt simptomele pozitive in Schizofrenie?

Acestea nu sunt numite “pozitive” în sensul obișnuit al cuvântului, ci în sensul adăugării de experiențe sau comportamente suplimentare care nu sunt prezente în mod normal la o persoană.

Simptomele pozitive ale schizofreniei includ adesea experiențe sau comportamente disfuncționale, precum halucinații, deliruri, gândire dezorganizată și comportament dezorganizat.

La ce se referă conceptul de “simptome negative”?

Acestea sunt numite “negative” pentru că reprezintă absența sau reducerea anumitor funcții sau trăsături care ar trebui să fie prezente la o persoană sănătoasă.

Simptomele negative ale schizofreniei includ adesea retragerea socială, aplatizarea emoțională și anhedonia.

De unde vine denumirea de “Schizofrenie Hebefrenică”?

Termenul “schizofrenie” provine din limba greacă și se traduce aproximativ ca “despărțirea minții” sau “divizarea minții.”

“Hebefrenic” provine din cuvântul grecesc “hebe,” care se traduce ca “adolescent” sau “tânăr.”

Deci, denumirea “schizofrenie hebefrenică” sugerează o formă particulară de schizofrenie în care se pot observa comportamente dezorganizate și expresii faciale neadecvate, care amintesc de adolescenți sau tineri.

Cum poți să ajuți  pe cineva cu Schizofrenie Hebefrenică?

Oferirea de sprijin emoțional și încurajarea pentru tratament este esențială.

Schizofrenia Hebefrenică poate fi vindecată?

Schizofrenia hebefrenică este o tulburare cronică, dar cu tratament adecvat și susținere, simptomele pot fi gestionate eficient, iar oamenii pot duce o viață funcțională.

Referințe

1. Tsuang, M. T., & Winokur, G. (1974). Criteria for subtyping schizophrenia: Clinical differentiation of hebephrenic and paranoid schizophrenia. Archives of General Psychiatry, 31(1), 43-47.
2. Gilmore, J. H. (2010). Understanding what causes schizophrenia: a developmental perspective. American Journal of Psychiatry, 167(1), 8-10.
3. Désaméricq, G., Schurhoff, F., Meary, A., Szöke, A., Macquin-Mavier, I., Bachoud-Lévi, A. C., & Maison, P. (2014). Long-term neurocognitive effects of antipsychotics in schizophrenia: a network meta-analysis. European journal of clinical pharmacology, 70, 127-134.