I. Somatizarea. Introducere
Somatizarea este un proces prin care o persoană își exprimă stresul sau problemele emoționale prin simptome fizice sau medicale, adică atunci când simte dureri de cap, dureri abdominale, probleme digestive, probleme respiratorii sau alte probleme de sănătate.
Programează o ședință cu un specialist Puterea Minții.
Somatizarea nu este o problemă medicală în sine, ci o reacție la stres și probleme emoționale. În multe cazuri, aceste simptome pot fi tratate prin abordarea cauzelor subiacente ale stresului sau problemelor emoționale.
Terapia cognitiv-comportamentală poate fi utilă în tratarea somatizării. Acest tip de terapie se concentrează pe identificarea și schimbarea gândurilor și comportamentelor care contribuie la stres și probleme emoționale. În plus, tehnicile de relaxare, cum ar fi meditația și yoga, pot ajuta la reducerea nivelului de stres și la îmbunătățirea sănătății mentale și fizice.
Psihosomatizarea poate fi un semnal de alarmă pentru probleme emoționale sau de stres. Persoanele care experimentează simptome somatice trebuie să caute ajutor medical pentru ca, prin analize recomandate de medici să poată exclude orice probleme medicale subiacente. De asemenea, este recomandat ca pacientul să discute cu un terapeut sau un specialist în sănătate mintală pentru fi ajutat să înțeleagă și să trateze problema de stres sau cea emoțională care poate cauza tulburarea.
Tulburări cu simptomele somatice și anxietatea de boală. Diagnostic diferențial
Proeminența simptomelor somatice și/sau a anxietății de boală asociate cu suferință și deficiență semnificativă este reprezentativă în mai multe tulburări, motiv pentru care diagnosticul diferențial este necesar. Această trăsătură este comună în următoarele diagnostice: Tulburare de simptome somatice, Tulburare de anxietate de boală, Tulburare de simptome neurologice funcționale (tulburare de conversie), factori psihologici care afectează alte afecțiuni medicale, Tulburare fictivă, alt simptom somatic specificat și înrudit cu
tulburarea de simptom somatic nespecificat și tulburare asociată.
Persoanele cu tulburări cu simptomele somatice evidente sau cu anxietatea de boală sunt frecvent întâlnite în asistența medicală primară și alte cabinete medicale, dar sunt mai rar întâlnite în psihiatrie și alte unități sănătate mintală.
Diagnosticul în această clasă de tulburări este pus pe baza prezenței simptomelor și semnelor somatice dureroase și gânduri, sentimente și comportamente anormale ca răspuns la aceste simptome, în absenţa unei explicaţii medicale pentru simptomele somatice.
Pe de altă parte, neconfirmarea unei boli organice nu înseamnă că ea nu există, un motiv în plus pentru care investigațiile medicale sunt necesare- în acest sens, Wästfelt, Fadeel şi Hente (2006, apud Olah, Ș. et al., 2012) estimau că numărul bolilor rare recunoscute de specialişti înregistrează o creştere anuală de aproximativ 250 de boli. Chiar dacă există simptome fizice, în diagnosticul de tulburări somatice, prezența și intensitatea gândurilor este esențială. Este important de menționat că unele tulburări mentale ca tulburarea de depresie majoră sau tulburarea de panică se pot manifesta inițial cu simptome somatice.
O caracteristică distinctivă a persoanei cu Tulburare de simptome somatice nu o reprezintă atât simptomele somatice în sine, cât modul în care le prezintă și le interpretează, cuprinzând componentele afective, cognitive și comportamentale .
Ce este somatizarea, care sunt simptomele și cum ne afectează această problema?
Ce Este Somatizarea?
Cuvântul “somatizare” provine din limba greacă, de la cuvintele “soma” (σῶμα), care înseamnă “corp”, și “izein” (ἰζεῖν), care înseamnă “a face să devină”. Astfel, “somatizare” înseamnă literalmente “a face să devină corp” sau “a transforma într-o manifestare fizică”.
Cuvântul “psihosomatizare” este format din două cuvinte de origine greacă: “psyche” înseamnă “mintea” și “soma” înseamnă “corp”. Astfel, “psihosomatizare” se referă la conexiunea între minte și corp în apariția și evoluția bolilor.
Sinonime întâlnite pentru “somatizare” sunt: psihosomatizare, psihosomatică, convertire somatoformă, hipocondrie/ipohondrie, convertire psihosomatică, tulburare somatoformă.
Tulburarea de somatizare. Ce simte și cum se comportă o persoană care se confruntă cu simptomele somatice și tulburări asociate
-
Trăsăturile cognitive
includ concentrarea atenției pe simptomele somatice, interpretarea unor senzații corporale normale ca fiind semne ale unei boli fizice, îngrijorarea legată de boală, autoconcepția de slăbiciune corporală și intoleranța față de plângerile corporale.
-
Trăsăturile emoționale asociate
includ afectivitate negativă, prezența stresului și disperare și demoralizare legate de simptomele somatice.
-
Caracteristicile relevante de comportament
includ verificarea repetată a corpului pentru anomalii, căutarea repetată de ajutor medical și evitarea activităților fizice. Aceste trăsături comportamentale sunt mai pronunțate în cazul tulburării de simptome somatice severe și persistente.
- Persoanele cu tulburare de simptome somatice tind să caute frecvent ajutor medical pentru diverse simptome somatice și se concentrează atât de mult pe aceste preocupări, încât nu pot fi redirecționate către alte probleme.
- Reasigurarea din partea medicului că simptomele nu indică o boală fizică gravă este de obicei de scurtă durată sau poate fi respinsă de persoanele cu tulburare de simptome somatice.
- Deoarece concentrația asupra simptomelor somatice este o caracteristică principală a tulburării, persoanele cu această tulburare se prezintă de obicei la serviciile de sănătate generale, nu la cele de sănătate mentală.
- Sugestia de a fi trimiși la un specialist în sănătate mintală poate fi întâmpinată cu stupoare sau chiar cu refuz de către persoanele cu tulburare de simptome somatice.
Tulburare de somatizare – Clasificare
În Manualul de Diagnostic și Statistic al Tulburărilor Mintale DSM 5, termenul de ”tulburări somatoforme” a fost schimbat în ”simptome somatice și tulburări asociate”
Somatizarea este o manifestare a tulburării psihosomatice, care apare atunci când emoțiile noastre negative se transformă în simptome fizice. Aceste simptome pot include dureri de cap, probleme digestive, dificultăți respiratorii, probleme cardiovasculare, dereglări hormonale, probleme dermatologice, neurologice și multe altele. Tulburarea de somatizare este un fenomen care poate apărea la oricine, dar poate fi mai intens la copii, care încă nu au dezvoltat capacitatea de a-și gestiona emoțiile.
Cauze ale somatizării și factori de risc pentru tulburări somatice
Sistemul nervos și Imunitar în tulburările psihosomatice
Psihosomatizarea este cauzată în principal de emoțiile noastre negative, precum stresul și anxietatea. Aceste emoții pot declanșa reacții fiziologice în organism, inclusiv tensiune musculară și creșterea tensiunii arteriale și pot duce la boli cardiovasculare, pulmonare, dermatologice, digestive, endocrinologice, autoimune sau neurologice.
Sistemul nervos joacă un rol important în această interacțiune, deoarece el controlează reacțiile noastre fiziologice. În plus, sistemul imunitar poate fi afectat de aceste emoții negative, ceea ce poate duce la o slăbire a imunității și la apariția bolilor. Tulburările de dispoziție pot fi datorate relației dintre sistemele inflamator/imunitar cu neurotransmițătorii și diferite procese metabolice.
Putem vorbi despre tulburarea de somatizare atunci când unul sau mai multe simptome sunt supărătoare sau duc la perturbarea activității zilnice, sau când se remarcă: un nivel ridicat de anxietate, timp și energie dedicate în exces problemelor de sănătate, o persistență sau exagerare a gândurilor, sentimentelor sau comportamentelor legate de simptomele somatice sau legate de apariția sau prezența unor boli organice. De obicei, această stare simptomatică este prezentă mai mult de 6 luni, chiar dacă vreun simptom poate să nu fie prezent în mod continuu.
De cele mai multe ori, semnalele pot fi specifice, manifestate la nivel fizic prin durerile pe care bolnavul le acuză sau pot fi nespecifice, manifestate prin oboseală și apar fără vreo explicație medicală. Chiar dacă simțim acestea, dar nu se poate pune un diagnostic medical, suferința este una autentică. Pe de altă parte, acuzele somatice pot fi sau nu asociate cu alte condiții medicale.
De exemplu, un infarct miocardic, chiar dacă nu duce la alte complicații sau dizabilități organice, poate determina simptome serioase ale tulburării de somatizare. Riscul este cu atât mai mare cu cât există un puternic istoric familial, iar când gândurile, sentimentele și comportamentele legate de aceasta sunt excesive.
Apelarea la medic este frecventă în forma severă a tulburării și chiar dacă schimbi medicul pentru a primi diferite păreri pentru aceleași simptome, pare să nu apară nicio schimbare în bine, decât foarte rar, intervențiile medicale să nu aibă efect, iar altele noi să exacerbeze chiar simptomele prezente. Mai mult, se poate întâmpla să pari foarte sensibil la efectele secundare ale medicamentelor.
Programează o ședință cu un specialist Puterea Minții.
În ciuda dovezilor medicale care infirmă prezența unei boli organice, cei care suferă de tulburarea somatoformă își evaluează starea corpului ca fiind supărătoare, amenințătoare și dăunătoare și se gândesc la ce e mai rău în privința sănătății lor. Astfel, problemele de sănătate capătă un rol central în viață, devin o trăsătură a identității și domină relațiile interpersonale, tulburarea putând duce în cele din urmă la invaliditate.
Cauzele Emoționale ale Bolilor
Deși suntem greșit obișnuiți să vedem boala ca pe ceva strict fizic, numeroase cercetări, curente, abordări arată că multe boli sunt legate de probleme emoționale și psihologice . În timp ce stresul și anxietatea pot agrava simptomele fizice ale unei boli existente, unele tulburări pot fi cauzate în întregime de probleme emoționale. De exemplu, anxietatea și depresia pot afecta sistemul imunitar și pot crește riscul de boli cronice, cum ar fi bolile de inimă și diabetul.
Cauzele emoționale ale bolilor pot fi diverse și pot include stresul, anxietatea, depresia, traumele psihologice, problemele de relaționare, conflictele interioare și multe altele. Acestea pot agrava simptomele fizice ale unei boli existente sau pot fi chiar cauza principală a bolii. Factorii psihosociali pot avea rol în bolile tumorale, iar stresul este legat de modificările neuroendocrinologice .
Stresul cronic duce la creșterea nivelului de cortizol din corp, ceea ce poate avea un impact negativ asupra sistemului imunitar și poate crește riscul de boli cronice, cum ar fi hipertensiunea arterială, bolile de inimă și diabetul sau poate, de exemplu, să ducă la modificări ale greutății, hipertrofia suprarenală și modificări de comportament (de exemplu, îngrijirea, mâncarea sau interacțiunea socială). Anxietatea și depresia pot, de asemenea, afecta sistemul imunitar și pot fi asociate cu un risc crescut de diverse boli fizice, cum ar fi cancerul, bolile de inimă și bolile digestive.
În general, sănătatea mintală și fizică sunt interconectate și trebuie abordate în mod integrat pentru a menține o bună stare de sănătate.
Cauzele psihologice și spirituale ale bolilor
În multe culturi și civilizații, există o abordare mai holistică a sănătății care recunoaște legătura strânsă dintre corp și minte și importanța emoțiilor în apariția bolilor. În medicina tradițională chineză, de exemplu, există conceptul de Qi, sau forța vitală, care este considerată a circula prin corp și a fi influențată de emoții și starea mentală a persoanei. Medicina ayurvedică din India se concentrează, de asemenea, pe echilibrarea energiilor din corp și minte pentru a menține sănătatea.
Abordarea relației minte-corp în cultura occidentală a început să fie din ce în ce mai recunoscută și studiată în ultimele decenii.
Abordarea cauzelor spirituale ale bolilor există de mult timp în multe culturi și civilizații, inclusiv în tradițiile medicinale din India, China, Grecia Antică și Egiptul Antic. Aceste culturi au recunoscut că există o conexiune între starea emoțională și fizică a ființei umane și că problemele emoționale și spirituale pot duce la boli fizice.
De exemplu, în medicina tradițională chineză, se crede că boala apare atunci când fluxul de energie vitală sau “chi” este blocat sau afectat. Aceste blocaje pot fi cauzate de emoții negative, precum furia, tristețea sau anxietatea. În acest sens, medicina tradițională chineză se concentrează nu numai pe tratamentul simptomelor fizice ale bolii, ci și pe restabilirea echilibrului emoțional și spiritual.
În tradiția ayurvedică din India, există o abordare similară, unde se consideră că boala apare atunci când există dezechilibre în cele trei energii ale corpului – vata, pitta și kapha. Aceste dezechilibre pot fi cauzate de emoții negative și stres, astfel încât terapia ayurvedică se concentrează pe echilibrarea acestor energii și pe gestionarea stresului și a altor emoții negative.
Și abordarea cauzelor spirituale ale bolilor pune un accent mai mare pe abordarea holistică a sănătății și pe recunoașterea conexiunii dintre corp, minte și spirit. Deși există o creștere a interesului și a cercetărilor, această abordare nu este încă acceptată în întregime în medicina occidentală.
Metode alternative de tratament
Pentru a aborda această relație minte-corp și importanța emoțiilor în sănătate, există o serie de practici și tehnici care sunt folosite în culturile tradiționale și care au fost adoptate în cultura occidentală. Acestea includ meditația, yoga, terapia prin artă și prin mișcare, precum și terapia prin vorbire. Aceste practici pot ajuta la reducerea stresului și anxietății, îmbunătățirea stării de spirit și reducerea simptomelor bolilor fizice și mentale.
Factori de risc în tulburările somatice
O serie de factori pot contribui la simptomele somatice și la tulburările asociate, precum:
- vulnerabilitate genetică și biologică – de exemplu, sensibilitate crescută la durere,
- experiențe traumatice timpurii- de exemplu, violență, abuz, privare,
- iatrogeneză medicală – de exemplu, recompensarea rolului de bolnav, trimiteri, recomandări medicale și testări de diagnostic excesive
- învățarea – de exemplu, lipsa de recompensare a exprimării suferinței într-un mod nonsomatic
- norme socioculturale care minimizează sau stigmatizează suferința psihologică în comparație cu suferința fizică; iar de aici, accentul și îndemnarea preponderent către servicii medicale și mai puțin sau deloc către servicii psihologice, dar și
- educarea deficitară privind modul în care indivizii identifică și clasifică corpul, senzațiile, modul în care percep boala și caută asistență medicală pentru ele.
- până la trei sferturi din cei diagnosticați anterior cu ipohondrie sunt cuprinși în Tulburarea de simptome somatice, iar restul de un sfert până la o treime dintre aceștia au fost diagnosticați anterior au anxietate ridicată de sănătate în absența simptomelor somatice, dar fără a întruni criteriile pentru diagnosticul de tulburare de anxietate
Simptomele la adulți și vârstnici
Ratele de prevalență ale Tulburării de Simptome Somatice par să fie stabile până la vârsta de 65 de ani ani și ar putea scădea ulterior. Pentru a face diagnosticul la persoanele în vârstă, este esențial să se pună accentul pe gânduri, sentimente sau comportamente excesive legate de simptomele somatice sau problemele de sănătate asociate.
Cel mai frecvent simptom întâlnit la vârstnici este durerea localizată în mai multe regiuni ale corpului. La ei, simptomele somatice și bolile medicale concomitente sunt frecvente pentru că bolile cresc odată cu înaintarea în vârstă. Tulburarea de somatizare poate fi subdiagnosticată la adulții în vârstă fie pentru că anumite simptome somatice (de exemplu, durere, oboseală) sunt considerate parte a îmbătrânirii normale, fie pentru că îngrijorarea legată de boală este firească, ținând cont de prezența mai multor boli medicale și a efectelor diverselor medicamente.
Tulburarea de somatizare la copii
Tulburarea de somatizare nu apare numai la adulți, ci poate să se manifeste și la copii. De fapt, copiii pot fi mult mai vulnerabili la dezvoltarea acestor tulburări decât adulții, deoarece nu au aceeași capacitate de a-și exprima emoțiile și de a le gestiona. În loc să vorbească despre problemele lor, copiii pot prezenta dureri de stomac, dureri de cap, grețuri, oboseală sau alte simptome fizice.
Un singur simptom proeminent este mai frecvent la copii decât la adulți. Aceste simptome pot fi atât de reale încât pot fi confundate cu boli reale. În diagnosticarea copiilor, este important să se obțină și alte evaluări de la pacient, familie și școală privind simptomele. Implicarea pacientului și a îngrijitorului în timpul evaluării și managementului este fundamentală deoarece interpretarea părinților și răspunsul la simptome poate determina nivelul de suferință asociată, cerințele medicale, investigații și intervenții și absentarea de la școală.
Prevalența
Conform DSM 5 , Tulburarea de simptome somatice la adulți și adolescenți este raportată ca având rate de prevalență între 6,7% și 17,4%, iar în Europa și America de Nord, apare la 4%-6% din populația generală.
Somatizarea este o tulburare sinonimă cu ipohondria?
Nu. Persoanele cu tulburare de anxietate de boală ( „ipocondriază”) nu se plâng de obicei de simptome, ci mai degrabă exprimă o teamă intensă de a se îmbolnăvi. În consecință, ei se concentrează pe monitorizarea apariției unei boli de temut sau pe evitarea expunerii la situații care ar putea duce la îmbolnăvire.
Prevenirea unui diagnostic de tulburări somatice și tratamentul
Prevenirea și Tratarea Somatizării
Tulburările de simptome somatice sunt o problemă de sănătate mentală care poate afecta viața cotidiană a persoanei și a celor din jurul ei. Pentru a preveni un diagnostic de tulburare de simptome somatice, există câțiva factori importanți de luat în considerare.
Primul pas este de a fi conștient de stresul din viața ta și de a găsi modalități să îl reduci. Stresul poate afecta sistemul imunitar și poate duce la apariția unor simptome fizice. Unele metode eficiente de reducere a stresului includ meditația, yoga, respirația profundă, exercițiile fizice și timpul petrecut cu hobby-uri.
Al doilea pas este de a avea o alimentație sănătoasă și echilibrată și de a menține un stil de viață activ. Este important să consumi alimente nutritive, bogate în vitamine și minerale, și să eviți alimentele procesate sau bogate în zahăr și grăsimi saturate. De asemenea, este recomandat să faci exerciții fizice regulat, să dormi suficient și să eviți fumatul și consumul de alcool.
Al treilea pas este de a avea o comunicare deschisă și onestă cu medicul tău. Dacă ai simptome fizice inexplicabile sau persistente, este important să vorbești cu medicul tău și să iei în considerare posibilitatea unui diagnostic de tulburare de simptome somatice. Medicul poate efectua un examen fizic complet și poate discuta cu tine despre istoricul medical și de stres al vieții tale.
Al patrulea pas este de a găsi modalități de a gestiona emoțiile și de a reduce stresul din viața ta. Uneori, simptomele fizice pot fi cauzate de o anumită situație de stres sau de anxietate. Prin învățarea de tehnici de relaxare și managementul stresului, poți reduce simptomele fizice și poți preveni apariția unui diagnostic de tulburare de simptome somatice.
În concluzie, prevenirea unui diagnostic de tulburare de simptome somatice implică o abordare cuprinzătoare care include reducerea stresului, un stil de viață sănătos și activ, comunicarea deschisă cu medicul tău și gestionarea stresului. Este important să acționezi prompt dacă ai simptome fizice persistente și să cauți ajutor medical pentru a preveni apariția unei tulburări de simptome somatice.
Ce faci când somatizarea apare la cineva drag?
Cînd apare la cineva drag, acționează rapid pentru că odată ce somatizarea devine un obicei, aceasta ar putea să se transforme într-o reacție automată și involuntară a corpului la stresul sau anxietatea prelungită, iar de aici, la o deteriorare a sănătății fizice și psihice a persoanei în cauză.
În primul rând, este important să încerci să identifici cauzele stresului sau anxietății care stau la baza somatizării și să încerci să reduci sau să elimini aceste factori, dacă este posibil. De asemenea, poți recomanda persoanei afectate să apeleze la terapie, cum ar fi terapia cognitiv-comportamentală sau terapia de relaxare, pentru a învăța cum să gestioneze mai bine stresul și anxietatea și să evite somatizarea.
Este, de asemenea, important să oferi sprijin emoțional și să încerci să menții o comunicare deschisă cu persoana afectată, pentru a-i arăta că îți pasă și că îi oferi susținere în acest proces. De asemenea, este util să încurajezi persoana afectată să își mențină un stil de viață sănătos, prin alimentație echilibrată, exerciții fizice regulate și suficient somn.
În cazul în care simptomele somatice persistă sau se înrăutățesc, consultă un medic pentru a exclude orice altă afecțiune fizică care ar putea fi cauza simptomelor. De asemenea, medicul poate recomanda medicamente sau alte tratamente pentru a ajuta la gestionarea simptomelor somatice. Caută un medic de încredere, competent și empatic.
În concluzie, somatizarea poate fi o problemă dificilă și trebuie tratată cu atenție. Este important să identifici cauzele subiacente ale stresului sau anxietății și să oferi sprijin emoțional și psihologic persoanei afectate. Dacă simptomele somatice persistă, este important să consulți un medic pentru a exclude orice altă afecțiune fizică care ar putea fi cauza simptomelor.
Tratament
Tratarea Tulburării de simptome somatice implică abordarea atât a aspectelor fizice, cât și a celor psihologice ale bolii. În primul rând, este important să se excludă orice cauză fizică a simptomelor somatice, prin examinări medicale și teste adecvate. Dacă nu există nicio cauză fizică, tratamentul se concentrează pe abordarea problemelor psihologice care stau la baza bolii.
Programează o ședință cu un specialist Puterea Minții.
Terapia cognitiv-comportamentală (TCC) este o abordare comună pentru tratarea tulburării de simptome somatice. Această terapie se concentrează pe identificarea și modificarea gândurilor și comportamentelor nesănătoase care contribuie la simptomele somatice. TCC poate ajuta pacienții să-și dezvolte abilități de gestionare a stresului, să-și schimbe modul de a gândi despre simptome și să își dezvolte un plan de acțiune pentru a face față simptomelor într-un mod sănătos și constructiv.
De asemenea, terapia psihanalitică poate fi utilizată pentru a trata tulburarea de simptome somatice. Această abordare se concentrează pe identificarea și explorarea factorilor psihologici subiacenți care contribuie la simptomele somatice. Terapia psihanalitică poate ajuta pacienții să-și dezvolte o mai bună înțelegere a motivelor pentru care simptomele somatice apar și să-și dezvolte abilități pentru a face față mai bine stresului și anxietății.
Medicamentele pot fi, de asemenea, prescrise în unele cazuri pentru a trata simptomele somatice, cum ar fi antidepresivele sau anxioliticele. Cu toate acestea, aceste medicamente trebuie prescrise cu precauție și numai după o evaluare adecvată a unui profesionist medical.
Este important să se ia în considerare o abordare multidisciplinară a tratamentului pentru tulburările de simptome somatice, care poate include medicamente, terapie psihologică și intervenții complementare, cum ar fi yoga sau meditația. Un astfel de tratament poate ajuta la reducerea simptomelor și la îmbunătățirea calității vieții pacientului.
