Tratament Dementa

Știai că aproape 50 de milioane de oameni din întreaga lume trăiesc cu demență?

Ești pe cale să te aventurezi într-o explorare analitică a acestei tulburări.

Vei înțelege rolul geneticii și vei explora diverse opțiuni de tratament.

Nu vom uita să discutăm nici modificările stilului de viață și strategiile de adaptare.

Așadar, să descifrăm împreună complexitățile demenței.

Demența – Principalele Concluzii

• Treatmentul demenței poate implica intervenții farmacologice, cum ar fi inhibitorii colinesterazei, memantina și medicamente antipsihotice și antidepresive, care pot încetini progresia simptomelor și ajuta la gestionarea problemelor comportamentale.
• Intervențiile non-farmacologice, cum ar fi terapiile cognitive și modificările stilului de viață, pot îmbunătăți calitatea vieții persoanelor cu demență.
• Modificările stilului de viață, cum ar fi activitatea fizică regulată, o dietă echilibrată și menținerea conexiunilor sociale, pot reduce riscul de declin cognitiv.
• Susținerea persoanelor cu demență și a îngrijitorilor este esențială, iar resursele și programele de asistență pot oferi sprijin, educație și îngrijire temporară pentru îngrijitori.

5 Întrebări la care Vom Răspunde în acest Articol

1. Care sunt opțiunile de tratament disponibile pentru persoanele care trăiesc cu demență și cum pot acestea să îmbunătățească calitatea vieții?
2. Cum pot factorii genetici influența riscul de dezvoltare a demenței și cum pot fi identificate predispozițiile genetice pentru această afecțiune?
3. Care sunt modificările stilului de viață recomandate pentru a reduce riscul de demență și pentru a gestiona simptomele acesteia?
4. Ce strategii de adaptare pot ajuta atât pacienții cu demență, cât și familiile lor să facă față provocărilor asociate cu această afecțiune?
5. Care sunt ultimele progrese și perspectivele viitoare în tratamentul și înțelegerea demenței, și cum ar putea acestea să schimbe abordarea față de această tulburare?

Înțelegerea Demenței: o Scurtă Prezentare

Vei intra într-o scurtă prezentare care te va ajuta să înțelegi complexitatea demenței.

Demența nu este o boală specifică, ci mai degrabă un termen care cuprinde diverse deficiențe cognitive, în care pierderea memoriei este cel mai comun simptom.

Pentru a înțelege mai bine, imaginează-ți creierul ca o rețea complexă de neuroni, care comunică prin sinapse.

În cazul demenței, aceste conexiuni se deteriorează în timp din cauza diverselor factori, cum ar fi boala Alzheimer sau problemele vasculare.

Pe măsură ce neuroni mor și sinapsele se descompun, abilitățile cognitive scad natural.

Cercetările sugerează că vârsta este cel mai mare factor de risc; totuși, genetica și alegerile de stil de viață joacă, de asemenea, roluri semnificative.

Genele Apolipoproteina E-e4 au fost identificate ca factori de susceptibilitate crescută la boala Alzheimer – cauza cea mai frecventă a demenței.

Semnele timpurii includ uitarea și confuzia, care se înrăutățesc treptat în timp.

Cu toate acestea, diagnosticarea nu este ușoară, deoarece simptomele se suprapun cu alte afecțiuni precum depresia și îmbătrânirea normală.

În prezent nu există un remediu pentru demență, dar tratamentele pot încetini progresia acesteia dacă este detectată suficient de devreme.

Prin urmare, înțelegerea profundă a acestei afecțiuni ajută în gestionarea eficientă a ei.

Așadar, continuă să te adâncești în literatura științifică – cunoașterea te pregătește bine împotriva acestei tulburări descurajante.

Cum Recunoaștem Simptomele Timpurii ale Demenței

Recunoașterea simptomelor timpurii ale demenței poate fi crucială în gestionarea acestei afecțiuni complexe.

Există mai multe tipuri de demență, inclusiv boala Alzheimer, demența cu corpi Lewy, demența vasculară, și demența frontotemporală, iar simptomele pot varia în funcție de tipul de demență și afectarea specifică a celulelor nervoase.

Pierderea memoriei este adesea una dintre primele simptome observate, dar și tulburările de memorie pot indica afecțiuni tiroidiene sau niveluri scăzute de vitamina B12.

Pacienții cu demență pot prezenta rigiditate, tremor sau alte tulburări motorii, asemănătoare cu cele din boala Parkinson.

Simptomele precum confuzia, agitația sau reacțiile la anumite medicamente pot indica demența cu corpi Lewy(1).

Este important să se consulte un medic pentru un diagnostic și tratament adecvat, deoarece demența evoluează în mod progresiv și se agravează odată cu timpul.

Persoanele de peste 65 de ani prezintă un risc mai mare de a dezvolta demență, iar factori de risc cum ar fi accidentele vasculare cerebrale, diabetul zaharat sau istoricul familial pot crește probabilitatea apariției acestei afecțiuni.

În concluzie, recunoașterea simptomelor timpurii și diagnosticul precoce sunt cheia pentru gestionarea demenței și identificarea opțiunilor de tratament potrivite pentru fiecare pacient.

Cum Progresează Demența: Etape și Severitate în Deteriorarea Pacientului

Înțelegerea modului în care demența progresează prin diferitele sale etape și niveluri de severitate vă poate ajuta să gestionați mai bine această afecțiune și să vă pregătiți pentru provocările viitoare.

Este crucial să înțelegeți că demența nu este o singură boală, ci reprezintă o gamă de tulburări neurodegenerative caracterizate prin declin cognitiv(2).

Categoric, demența are trei etape fundamentale: ușoară (precoce), moderată (mijlocie) și severă (târzie).

Simptomele din stadiul incipient, cum ar fi uitarea și dificultatea în îndeplinirea sarcinilor complexe, pot fi subtile.

Veți observa o creștere a confuziei, pierderii de memorie și instabilității emoționale în stadiul moderat.

În stadiul sever, persoanele afectate își pierd adesea capacitatea de a comunica sau de a desfășura activități zilnice independent.

Cu toate acestea, este important de remarcat că experiența fiecărei persoane cu această tulburare variază semnificativ din cauza factorilor precum vârsta debutului, afecțiunile sau condițiile concomitente, reziliența individuală etc.

Analiza critică a descoperirilor științifice relevă faptul că educația despre aceste etape progresive îmbunătățește mecanismele de adaptare atât pentru pacienți, cât și pentru îngrijitori.

Utilizarea terapiilor bazate pe dovezi la fiecare nivel poate ameliora simptomele și poate îmbunătăți calitatea vieții.

Înțelegerea acestei progresii nu vă va dota doar cu cunoștințele necesare, ci va stimula și o abordare proactivă în ceea ce privește strategiile eficiente de gestionare.

Tipuri de Demență: Alzheimer, Vasculară și Altele

Să explorăm diferitele tipuri de demență, cum ar fi boala Alzheimer, demența vasculară și altele.

Probabil știi deja că aceste afecțiuni implică deteriorarea cognitivă, dar știai că fiecare are caracteristici distincte?

• Boala Alzheimer este cel mai comun tip de demență, reprezentând până la 80% din cazuri. De obicei, implică pierderea memoriei și confuzia.
• În schimb, demența vasculară, care este adesea cauzată de un accident vascular cerebral sau de boala vaselor mici, poate duce la judecată deficitară sau dificultăți în formularea de planuri.
• În cazul demenței cu corpuri Lewy, halucinațiile vizuale și simptomele motorii asemănătoare bolii Parkinson sunt frecvente.
• În cele din urmă, demența frontotemporală afectează personalitatea și comportamentul înaintea memoriei.

Este important să înțelegi că, deși există mai multe tipuri diferite de demență, toate rezultă din deteriorarea celulelor cerebrale care afectează abilitatea lor de comunicare.

Acest deteriorare poate apărea în diferite părți ale creierului pentru fiecare tip de demență.

Această înțelegere ajută la furnizarea de îngrijire țintită în funcție de forma specifică de declin cognitiv experimentată.

Amintește-ți mereu să cauți sfat medical când te confrunți cu aceste afecțiuni – intervenția timpurie poate face o diferență semnificativă.

Ce Reprezinta Demența Senilă?

Demența senilă este un tip de demență care afectează în mod special persoanele de peste 65 de ani și este caracterizată de simptome similare altor forme de demență, cum ar fi boala Alzheimer, demența vasculară sau demența cu corpi Lewy.

Această formă de demență poate avea simptome cognitive precum pierderea memoriei, confuzia și tulburările de memorie, iar pacienții pot prezenta și simptome motorii, asemănătoare celor din boala Parkinson, cum ar fi rigiditatea și tremorul.

Diagnosticul de demență senilă implică adesea imagistica prin rezonanță magnetică (IRM)(3) și analize de laborator pentru a exclude alte cauze ale simptomelor, cum ar fi nivelurile scăzute de vitamina B12 sau tulburările tiroidiene.

Tratamentul medicamentos poate fi administrat în funcție de tipul de demență, iar în cazul demenței senile, acesta poate ajuta la gestionarea simptomelor și poate îmbunătăți calitatea vieții pacienților.

Demența senilă reprezintă o formă de demență care se agravează pe măsură ce boala avansează și poate afecta sever abilitățile cognitive și funcționale ale pacientului.

Cu toate acestea, există opțiuni de tratament și suport disponibile pentru a gestiona simptomele și a oferi îngrijire adecvată persoanelor care suferă de această afecțiune.

Este important ca persoanele de peste 65 de ani să fie conștiente de riscul de a dezvolta demență și să se adreseze medicului pentru evaluare și diagnostic în cazul în care apar semne și simptome specifice.

Demența, fie ea de tip senil sau altfel, reprezintă o provocare medicală și socială semnificativă, iar eforturile de diagnostic și tratament sunt esențiale pentru a îmbunătăți calitatea vieții pacienților și a familiilor lor.

Rolul Geneticii în Demență

Genetica joacă un rol crucial în demență, deoarece anumite tipuri pot fi moștenite sau influențate de constituția genetică a unei persoane.

Trebuie să înțelegeți că genele poartă informații despre toate aspectele funcțiilor și dezvoltării corpului dumneavoastră, inclusiv sănătatea creierului.

Cercetările științifice arată că mutațiile genetice specifice pot cauza direct anumite tipuri de demență.

De exemplu, boala Alzheimer cu debut precoce, care apare la persoanele sub 65 de ani, este adesea legată de mutații într-unul dintre cele trei gene cunoscute moștenite de la un părinte.

Dacă aveți una dintre aceste mutații genetice, este foarte probabil să dezvoltați demență.

Cu toate acestea, majoritatea cazurilor de demență nu sunt cauzate de mutații genetice unice, ci sunt legate de o interacțiune complexă între genetica și factorii de mediu.

Este această combinație care mărește sau micșorează riscul. Un exemplu bine studiat este gena apolipoproteinei E (ApoE); având o variantă – ApoE4 – crește riscul de boala Alzheimer.

Nu trebuie să vă panicati dacă vi se descoperă gene cu risc; acest lucru nu garantează că veți dezvolta demență.

Alegerile de stil de viață și factorii de mediu joacă în continuare roluri semnificative în determinarea persoanelor care dezvoltă această afecțiune.

Amintiți-vă că înțelegerea predispoziției genetice vă ajută să ghidați strategiile de prevenție.

Factorii de Mediu care Influențează Demența

Deși este adevărat că genele pot crește riscul de a dezvolta demență, factorii de mediu joacă și ei un rol semnificativ în determinarea persoanelor care dezvoltă această afecțiune.

Întâlniți în mod frecvent mai mulți factori de mediu care ar putea modifica susceptibilitatea voastră la demență.

Câteva factori critici includ:

• Activitatea fizică: Exercițiile regulate pot îmbunătăți sănătatea creierului și pot încetini declinul cognitiv.
• Alimentația: O dietă echilibrată și nutritivă poate reduce riscul de boală Alzheimer și alte tipuri de demență.
• Interacțiunea socială: Menținerea unei legături puternice cu ceilalți și stimularea mentală pot preveni demența.
• Calitatea aerului: Expunerea prelungită la poluarea aerului a fost asociată cu un risc crescut de a dezvolta demență.

Acești factori nu acționează izolat; ei interacționează cu predispozițiile genetice.

Este esențial să înțelegeți că aceștia nu sunt cauze definitive, ci mai degrabă contribuie la o interacțiune complexă între genetica și mediul în apariția demenței.

Proceduri de Diagnostic pentru Demență

Identificarea demenței la timp nu este întotdeauna ușoară, dar este extrem de important să inițiați îngrijiri și planuri de tratament adecvate.

Este posibil să fiți conștient de faptul că există diverse proceduri de diagnostic disponibile pentru demență.

Unele dintre aceste proceduri sunt mai eficiente decât altele în detectarea diferitelor tipuri de demență.

Iată o prezentare a unor metode de diagnostic frecvent utilizate:

Aceste metode oferă un cadru cuprinzător pentru diagnosticarea demenței, dar nu sunt infailibile. Un singur test nu poate diagnostica în mod concludent demența – aveți nevoie de o combinație pentru un diagnostic precis.

Stadii ale Dementei

Demența este o afecțiune complexă care poate lua mai multe forme și se manifestă prin simptome similare, indiferent de tipul de demență cu care ne confruntăm.

Bolnavii de demență prezintă un risc semnificativ de a dezvolta probleme cognitive și de comportament, iar riscul crește odată cu înaintarea în vârstă.

Un diagnostic de demență poate fi pus pe baza unor semne și simptome specifice, precum agitație, confuzie, sau reacții la anumite medicamente.

Dintre cele mai cunoscute forme de demență, boala Alzheimer și demența frontotemporală sunt printre cele mai întâlnite, dar există și altele, precum demența vasculară sau demența cauzată de alcool.

Tratamentul medicamentos se administrează în funcție de tipul de demență și poate ajuta la gestionarea anumitor simptome, dar nu poate vindeca demența.

Este important să se facă un diagnostic și tratamentul adecvat în primele stadii ale bolii, deoarece demența evoluează în mod progresiv și se agravează odată cu timpul.

În plus, persoanele de peste 65 de ani prezintă un risc mai mare de a dezvolta demență, iar factorii de risc precum istoricul familial și imaginea prin rezonanță magnetică pot juca un rol important în diagnosticul de demență.

Este esențial să se facă distincția între demență și alte afecțiuni, cum ar fi boala Parkinson, deoarece acestea pot prezenta simptome precum confuzie sau probleme cognitive.

În concluzie, demența este o boală complexă și progresivă, iar diagnosticul și tratamentul adecvat pot îmbunătăți calitatea vieții pacienților cu această afecțiune.

Opțiuni de Tratament pentru Demență

După ce a fost făcută o diagnoză, este crucial să explorezi diferitele opțiuni disponibile pentru gestionarea și tratarea simptomelor demenței.

Nu ești singur în această călătorie; profesioniștii din domeniul sănătății îți pot oferi sfaturi bazate pe dovezi și planuri de tratament.

Acestea se încadrează în general în două categorii: intervenții farmacologice și intervenții non-farmacologice.

Tratamentele farmacologice includ în principal:

• Inhibitori ai colinesterazei, cum ar fi donepezilul, rivastigmina sau galantamina
• Memantina, un antagonist al receptorilor NMDA
• Medicamente antipsihotice pentru problemele comportamentale
• Antidepresive pentru tulburările de dispoziție

Aceste medicamente au demonstrat eficacitate în studiile clinice, dar nu vindecă demența.

Ele pot încetini progresia simptomelor sau ajuta la gestionarea anumitor probleme comportamentale.

Intervențiile non-farmacologice implică terapii cognitive și modificări ale stilului de viață care pot îmbunătăți calitatea vieții.

De exemplu, terapia de stimulare cognitivă (CST)(4)  încurajează implicarea în activități sociale și mentale pentru a stimula cogniția.

Este important să discuți aceste opțiuni cu furnizorii de servicii medicale, care te pot îndruma către un plan de tratament individualizat în funcție de tipul de demență diagnosticat, severitatea simptomelor, starea generală de sănătate și preferințele personale.

Eficacitatea acestor abordări variază între indivizi din cauza diferențelor genetice și a complexității bolii.

Acum, după ce am explorat tratamentele medicale, să trecem la modul în care modificările stilului de viață pot ajuta la gestionarea simptomelor demenței.

Modificări ale Stilului de Viață pentru Gestionarea Demenței

Pe lângă intervențiile medicale, este la fel de crucial să adoptați schimbări de stil de viață care pot ajuta la gestionarea eficientă a simptomelor demenței.

Cercetările din domeniul neuroștiințelor indică faptul că activitatea fizică regulată îmbunătățește sănătatea creierului prin promovarea neuroplasticității și reducerea inflamației, ceea ce poate încetini declinul cognitiv.

Ar trebui să includeți o dietă echilibrată în rutina dumneavoastră.

Studiile arată că dietele bogate în fructe, legume, proteine slabe și cereale integrale, precum dieta mediteraneană, pot reduce riscul de deteriorare cognitivă.

Este, de asemenea, esențial să mențineți legături sociale. Angajamentul social stimulează zonele creierului implicate în memorie și funcții cognitive.

Tulburările de somn sunt frecvente la pacienții cu demență.

Prioritizați practicile bune de igienă a somnului, cum ar fi menținerea unui program de somn constant și crearea unui mediu liniștit pentru somn.

Dovezi limitate sugerează că intervențiile bazate pe mindfulness, cum ar fi meditația, ar putea îmbunătăți concentrarea atenției și ameliora simptomele legate de stres asociate cu demența.

Evitarea obiceiurilor dăunătoare, cum ar fi fumatul și consumul excesiv de alcool, este un alt pas benefic pe care îl puteți face; aceste obiceiuri au fost asociate cu un risc crescut de dezvoltare a demenței.

Rețineți: în timp ce aceste modificări pot contribui pozitiv la gestionarea simptomelor demenței, ele nu înlocuiesc tratamentul medical profesionist.

Consultați specialiștii în domeniul sănătății atunci când planificați orice modificări semnificative ale stilului de viață.

Strategii de Gestionare pentru Pacienții cu Demență și Familiile lor

Vă va fi de ajutor să învățați strategii de adaptare pentru a gestiona mai bine provocările asociate cu demența, atât pentru dumneavoastră, cât și pentru cei dragi.

Cercetările au arătat că abordările practice pot ajuta la reducerea stresului și îmbunătățirea calității vieții.

Unele strategii de adaptare susținute științific includ:

• Rutine constante: Mențineți o rutină zilnică structurată. Aceasta ajută la minimizarea confuziei și oferă o senzație de siguranță.
• Ajutoare de memorie: Utilizați instrumente precum calendarele, notițele de amintire sau aplicațiile de smartphone pentru a stimula memoria.
• Activitate fizică(5): Exercițiile regulate au demonstrat că încetinesc declinul cognitiv și îmbunătățesc starea de spirit.
• Interacțiune socială: Participarea la activități sociale poate stimula creierul și promova bunăstarea emoțională.

Este important să rețineți că ceea ce funcționează poate varia de la o persoană la alta din cauza diferențelor individuale în progresia bolii, trăsăturilor de personalitate și preferințelor personale.

Gestionarea demenței necesită răbdare, înțelegere, flexibilitate și intervenții bazate pe dovezi.

Nu sunteți singur în această călătorie – există numeroase resurse disponibile pentru sprijin, inclusiv profesioniști din domeniul sănătății specializați în îngrijirea demenței.

Implementarea acestor mecanisme de adaptare poate face traiul cu demența mai ușor de gestionat, îmbunătățind în același timp calitatea vieții atât a pacienților, cât și a îngrijitorilor.

Avansuri și Perspective Viitoare în Tratarea Demenței

Trecând acum la altceva, să ne adâncim în progresele recente și în perspectivele viitoare în ceea ce privește abordarea dementei.

Veți vedea că s-au făcut progrese remarcabile, dar încă mai este mult de descoperit.

Nu subestimați importanța acestor progrese; ele reprezintă trepte către un viitor fără demență!

Dar să nu uităm, știința nu este întotdeauna simplă sau rapidă – necesită răbdare și perseverență.

Concluzie

Articolul subliniază importanța înțelegerii și gestionării demenței, o afecțiune complexă care afectează milioane de oameni în întreaga lume.

Tratamentul demenței implică o gamă variată de opțiuni, de la intervenții farmacologice la modificări ale stilului de viață și terapii non-farmacologice.

Este crucial să recunoaștem simptomele timpurii ale demenței, să înțelegem modul în care aceasta progresează prin etapele sale și să ne informăm cu privire la diferitele tipuri de demență, inclusiv Alzheimer, vasculară și altele.

Genetica și factorii de mediu joacă roluri importante în dezvoltarea demenței, iar diagnosticarea precoce și tratamentul adecvat pot face o diferență semnificativă în viața pacienților.

Pentru persoanele care trăiesc cu demență și familiile lor, există numeroase strategii de adaptare care pot ajuta la gestionarea simptomelor și la îmbunătățirea calității vieții.

De asemenea, articolul prezintă progresele recente și perspectivele viitoare în tratarea demenței, inclusiv tratamentele anti-amiloid, intervențiile în stil de viață și utilizarea instrumentelor digitale și a inteligenței artificiale pentru diagnostic și monitorizare.

Întrebări frecvente

Q: Ce este demența?

A: Demența este o afecțiune a creierului caracterizată prin pierderea progresivă a abilităților cognitive, cum ar fi memoria, gândirea, raționamentul și capacitatea de a învăța. Aceasta poate afecta, de asemenea, comportamentul, emoțiile și funcțiile sociale ale unei persoane.

Q: Care sunt simptomele specifice ale demenței?

A: Simptomele specifice ale demenței pot varia în funcție de tipul și stadiul afecțiunii, dar pot include pierderea memoriei, dificultăți de concentrare, confuzie, tulburări de vorbire, schimbări de personalitate, dificultăți în planificare și executare a activităților zilnice.

Q: Care sunt factorii de risc pentru demență?

A: Factorii de risc pentru demență includ înaintarea în vârstă, istoricul familial de demență, accidentele vasculare cerebrale, tulburările de sănătate cum ar fi diabetul și hipertensiunea arterială, consumul excesiv de alcool, fumatul, obezitatea și niveluri scăzute de activitate fizică și intelectuală.

Q: Există diferite tipuri de demență?

A: Da, există diferite tipuri de demență, inclusiv demența de tip Alzheimer, demența vasculară, demența frontotemporală și demența mixtă. Fiecare tip are caracteristici specifice și poate afecta diferite părți ale creierului.

Q: Ce este boala Alzheimer?

A: Boala Alzheimer este cea mai comună formă de demență și afectează aproximativ 60-70% din cazurile de demență. Aceasta cauzează deteriorarea progresivă a creierului și a funcțiilor cognitive, cum ar fi memoria, gândirea și raționamentul.

Q: Ce trebuie să fac dacă suspectez că cineva suferă de demență?

A: Dacă suspectați că cineva suferă de demență, este important să solicitați consult medical de specialitate. Un medic poate evalua simptomele, efectua teste și diagnostică demența și poate oferi recomandări și opțiuni de tratament adecvate.

Q: Pot fi simptomele de demență tratate sau ameliorate?

A: Nu există un tratament complet pentru demență, dar există opțiuni de tratament care pot ajuta la controlul și ameliorarea simptomelor. Acestea pot include terapia medicamentoasă, terapia ocupatională, terapia fizică și terapia de vorbire.

Q: Care sunt cauzele și factorii de risc pentru demență?

A: Cauzele exacte ale demenței sunt încă necunoscute, dar există anumite factori de risc care pot crește probabilitatea dezvoltării acesteia. Acestea pot include înaintarea în vârstă, istoricul familial de demență, accidentele vasculare cerebrale, tulburările de sănătate și stilul de viață nesănătos.

Q: Cum se pune diagnosticul de demență?

A: Diagnosticul de demență se pune pe baza evaluării simptomelor, istoricului medical al pacientului, rezultatelor testelor cognitive și a altor teste relevante. Uneori, este necesară o evaluare extinsă și evaluări suplimentare pentru a determina tipul specific de demență.

Q: Care sunt opțiunile de tratament pentru pacienții cu demență?

A: Opțiunile de tratament pentru pacienții cu demență pot varia în funcție de tipul și stadiul afecțiunii, dar pot include tratament medicamentos pentru controlul simptomelor, terapii non-medicamentoase pentru ameliorarea funcției cognitive, terapia fizică și terapia ocupațională pentru menținerea independenței și sprijinul emoțional și social pentru pacient și familia sa.

Resurse:

1.Haider A, Spurling BC, Sánchez-Manso JC. Lewy Body Dementia. 2023 Feb 12. In: StatPearls. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2023 Jan–. PMID: 29494048.

2.Morley JE. An Overview of Cognitive Impairment. Clin Geriatr Med. 2018 Nov;34(4):505-513. doi: 10.1016/j.cger.2018.06.003. Epub 2018 Aug 21. PMID: 30336985.

3.Raposo Rodríguez L, Tovar Salazar DJ, Fernández García N, Pastor Hernández L, Fernández Guinea Ó. Magnetic resonance imaging in dementia. Radiologia (Engl Ed). 2018 Nov-Dec;60(6):476-484. English, Spanish. doi: 10.1016/j.rx.2018.04.003. Epub 2018 Jun 11. PMID: 29903629.

4.Hall L, Orrell M, Stott J, Spector A. Cognitive stimulation therapy (CST): neuropsychological mechanisms of change. Int Psychogeriatr. 2013 Mar;25(3):479-89. doi: 10.1017/S1041610212001822. Epub 2012 Nov 12. PMID: 23146408.

5.Iso-Markku P, Kujala UM, Knittle K, Polet J, Vuoksimaa E, Waller K. Physical activity as a protective factor for dementia and Alzheimer’s disease: systematic review, meta-analysis and quality assessment of cohort and case-control studies. Br J Sports Med. 2022 Jun;56(12):701-709. doi: 10.1136/bjsports-2021-104981. Epub 2022 Mar 17. PMID: 35301183; PMCID: PMC9163715.