Frica de întuneric se numeste, științific, nictofobie și este o frică extremă de noapte sau de întuneric care poate provoca simptome intense de anxietate și depresie. O frică devine o fobie atunci când este excesivă, irațională sau îți afectează viața de zi cu zi.
Deși frica de întuneric poate fi o parte a dezvoltării normale la copiii mici, nu este cazul copiilor mai mari și a adulților. Nictofobia este o frică de întuneric nepotrivită vârstei care poate determina pe cineva să-și limiteze activitățile, să evite anumite situații și să experimenteze anxietate.
Nu poți să citești acum?
Ascultă acest articol cu ușurință
Atunci când preocuparea trece de la a fi un mecanism de protecție înnăscut la a perturba viața de zi cu zi, vorbim clar despre o fobie de intuneric.
De ce apare frica de întuneric?
Frica de întuneric începe adesea în copilărie și este privită ca o parte normală a dezvoltării. Studiile axate pe această fobie au arătat că oamenii se tem adesea de întuneric din cauza lipsei stimulilor vizuali. Cu alte cuvinte, oamenii se pot teme de noapte și de întuneric deoarece nu pot vedea ce se află în jurul lor.
In cazul copiilor, imaginația bogată este principalul inamic. Pentru că urmăresc multe povești și desene animate cu personaje înfricoșătoare, cei mici, cand ajung în pat, își aduc aminte de acele figuri urâte și asa se instalează frica.
Teama de întuneric și de noapte începe adesea în copilărie între 3 și 6 ani. În acest moment, poate fi o parte normală a dezvoltării.
De asemenea, la această vârstă este obișnuit să te temi:
- fantome
- monștri
- să dormi singur
- zgomote ciudate
Pentru mulți copii, dormitul cu lumina aprinsă poate fi foarte liniștitor. Atunci când frica face imposibil somnul, provoacă anxietate severă sau continuă până la maturitate, poate fi considerată nictofobie.
Factorii de risc suplimentari includ:
- Un părinte/ îngrijitor anxios. Unii copii învață să se teamă văzând anxietatea unui părinte cu privire la anumite probleme.
- Un îngrijitor supraprotector. Unii copii pot dezvolta o anxietate generalizată dacă sunt prea dependenți de un părinte sau de un îngrijitor sau dacă se simt neajutorați.
- Evenimente stresante. Traumele, cum ar fi un accident sau o accidentare gravă, pot face, de asemenea, o persoană mai vulnerabilă în a dezvolta fobii.
- Genetica. Unii adulți și copii sunt pur și simplu mai susceptibili la frici, posibil datorită geneticii lor.
In cazul adulților, lucrurile stau putin diferit față de frica de intuneric a copiilor. Ori este o frică moștenită din copilărie, ori este produsă din cauza unei tulburări psiho-emotională, a unei depresii, a stresului sau a unei alte traume.
Fobia de întuneric sau nictofobia
Termenul „acluofobie” este numele științific al unei frici de întuneric, în timp ce „nictofobie” se referă la o frică bruscă și extremă de întuneric la adulți.
Termenul de nictofobie provine din două cuvinte grecești: nyktos (noapte) și phobos (frică).
Oamenii de știință au descoperit că întunericul poate să creeze un răspuns „uimitor” în creier, ceea ce îl determină să elibereze substanțe chimice care sporesc percepția unei persoane despre anxietate.
În timp ce unii oameni pot liniști această anxietate crescută, alții nu. În schimb, o pot mări, creând un nivel extrem de frică.
Când o persoană suferă de nictofobie, frica ei de întuneric poate deveni debilitantă și poate refuza să iasă noaptea sau să doarmă singură. In anumite cazuri poate să evite să meargă la cinematografe, să doarmă la alte persoane sau în orice alte zone în care poate experimenta anxietatea creată de întuneric.
Deși declanșată de întuneric, nictofobia nu ține neapărat de lipsa luminii, ci mai degrabă de frica de necunoscut, adică de pericolele ascunse de întuneric și de sentimentul lipsei de siguranță. Prin urmare, acest lucru este adesea accentuat atunci când subiectul este singur.
Simptomele sunt, ca și în cazul oricărei alte fobii, o senzație de panică, bătăi rapide ale inimii, respirație accentuată, dificultăți de respirație, senzație de leșin sau dureri în piept. Toate acestea sunt simptome generate de eliberarea de adrenalină în sânge.
De asemenea, nictofobia poate fi asociată cu o tulburare de somn, cum ar fi insomnia. Un studiu efectuat pe studenți cu insomnie a descoperit că aproape jumătate dintre studenți se temeau de întuneric. Cercetătorii au măsurat răspunsurile elevilor la zgomote atât în lumină, cât și în întuneric.
Cei care au avut cele mai multe probleme cu somnul au fost mai ușor surprinși de zgomot în întuneric. Nu numai atât, dar cei care dormeau bine s-au obișnuit mai ușor cu zgomotele. Studenții cu insomnie au devenit din ce în ce mai anxioși și anticipatori.
Cauzele fricii de întuneric
Conform DEX, frica este o stare de adâncă neliniște și de tulburare, provocată de un pericol real sau imaginar; lipsă de curaj, teamă, înfricoșare.
Întunericul … de ce se tem atât de mulți de el?
Mulți copii se tem să se culce din cauza întunericului și trebuie să rămână aprinsă lumina pentru a putea adormi. Unii dintre ei continuă să experimenteze această frică de întuneric și la maturitate.
Întunericul simbolizează necunoscutul și ascunde ceea ce POATE fi acolo.
Se poate considera că frica de întuneric are o cauză evolutivă, deoarece mulți prădători vânau noaptea. Așadar, frica de întuneric pare să fie adânc înrădăcinată în creierul nostru.
Frica poate să nu fie legată de întuneric în sine, ci de pericole necunoscute ascunse în întuneric (motiv pentru care filmele de groază și suspans folosesc adesea întunericul ca o modalitate de a speria publicul) .
Frica de întuneric nu este total irațională, ci este încorporată în noi, ne-a protejat strămoșii din pericolele nevăzute ale nopții, lupi, șerpi veninoși și păianjeni.
Sigmund Freud, părintele psihanalizei și unul dintre cei mai mari cercetători ai minții umane din toate timpurile, a considerat că frica de întuneric poate fi legată de anxietatea de separare de o figură primară de atașament.
Unul dintre motivele pentru care această tulburare de anxietate poate înflori are deci la bază temerile primare din copilărie. Uneori, anumite afecțiuni medicale sau traume pot exacerba teama de întuneric și o pot transforma într-o fobie captivantă.
Deși fiecare caz poate varia, acestea sunt câteva dintre motivele pentru care unele persoane ajung să trăiască cu o teamă accentuată de întuneric:
1.Frică învățată
În calitate de părinte sau îngrijitor, ești un model pentru copilul tău. El învață la o vârstă fragedă să-și modeleze emoțiile prin modul în care reacționezi la lucruri. Nu este neobișnuit ca un părinte nictofob să transmită fobia ca un comportament învățat.
Unele studii sugerează că fobiile, în general, pot rula și genetic în familie.
2.Abuzul
Abuzurile fizice, verbale, emoționale și sexuale pot fi declanșatoare puternice pentru frica de întuneric.
Dacă ești un supraviețuitor al abuzului, indiferent de vârsta la care s-a produs și de natura sa, știi că noaptea poate declanșa amintiri de nedescris care îți produc panică în exces. Când luminile se sting, poți retrăi fiecare scenă într-o buclă dureroasă. Trauma abuzului poate fi un factor extraordinar în provocarea reacțiilor nictofobe.
3.Traume din copilărie
Unele evenimente traumatice din copilărie nu au nicio legătură cu abuzul sau neglijarea copilului.
Acestea se pot întâmpla în cele mai iubitoare și mai protectoare familii. Moartea unei persoane dragi este adesea dureroasă pentru copii și le poate perturba tiparul de somn. Accidentele și bolile grave pot avea, de asemenea, un efect negativ asupra minții copiilor și îi determină să reacționeze la întuneric cu teamă.
Dacă nu este tratată, este ușor ca această frică nocturnă să se transforme într-o fobie. Dacă ai avut un eveniment traumatic în copilărie care îți perturbă somnul și declanșează butonul roțu de anxietate, ia în considerare că este posibil să ai nevoie de ajutor pentru a depăși fobiile nocturne.
4.Alte tulburări și afecțiuni
De asemenea, este posibil ca alte fobii și tulburări de anietate să joace un rol în frica de întuneric. Cei care au frica de singurătate sau anxietate de separare pot dezvolta o fobie a întunericului. Întrucât simptomele atâtor tulburări mentale se suprapun, este imperativ să soliciți sfatul unui specialist cu experiență în sănătate mintală pentru un diagnostic.
Simptome
Fobiile au în generel simptome similare. Aceste semne pot fi fie fizice, fie emoționale. În cazul fricii de întuneric, simptomele pot fi declanșate fie când râmâi în întuneric, fie când te gândești la situații în care te-ai putea afla în întuneric.
Deși această tulburare de anxietate poate fi una dintre cele mai ușor de tratat, unii oameni pot ezita, deoarece îi fac să pară slabi, în special putem să observăm asta la bărbați. Cu toate acestea, dacă nictofobia este lăsată netratată, aceasta poate face ravagii asupra stilului de viață, al muncii și al relațiilor sociale.
Simptomele fizice includ:
- probleme de respirație;
- ritm cardiac rapid;
- strângere sau durere în piept;
- senzații de tremur sau furnicături;
- amețeli;
- stomac deranjat;
- bufeuri calde sau reci;
- transpiraţie.
Simptomele emoționale includ:
- sentimente copleșitoare de anxietate sau panică;
- nevoie intensă de a scăpa de situație;
- detașarea de sine sau sentimental de „ireal”;
- pierderea controlului sau senzația de nebunie;
- senzația că poți muri sau pierde cunoștința;
- te simți neputincios în fața fricii.
Frica de întuneric la copii
Frica de întuneric este extrem de întâlnită în perioada copilăriei. Majoritatea copiilor se confruntă cu frici nocturne la un moment dat în timpul copilăriei.
Dacă frica de întuneric împiedică copilul să adoarmă sau să doarmă toată noaptea, poți lua în considerare câteva dintre următoarele recomandări pentru a reduce frica copilului tău în timpul nopții și pentru a-l ajuta să adoarmă mai bine.
Ascultă-ți copilul
Primul pas important este să-ți asculți cu empatie copilul. Dacă îi spui pur și simplu „Nu este nimic acolo, nu îți face griji și întoarce-te la culcare” s-ar putea să îți faci copilul să se simtă neînțeles. Este mai util să vorbești cu el despre teama lui, să-l lași să-ți povestească experiența sa.
Ascultarea și manifestarea empatiei îi arată copilului că iei în serios temerile sale și ești dispus să căutați soluții să se simtă în siguranță.
Nu încerca să-i elimini temerile pur și simplu uitându-te sub pat, în dulap etc. Acest lucru subliniază obiectul temut, mai degrabă decât frica în sine. Nu este foarte productiv și poate chiar să înrăutățească problema.
Primul pas este să-l ajuți să-și înfrunte frica. Evitarea – de exemplu, permițându-i copilului să doarmă cu o lumină sau cu televizorul aprins – poate agrava frica și cu siguranță nu o va ajuta să dispară. Acest lucru îi învață și pe copii că evitarea este o modalitate utilă de a face față fricii.
Citește o poveste
Fiind o problemă obișnuită, există o mulțime de povești despre frica de întuneric. O poveste este un loc de plecare bun pentru a vorbi despre cum lucrurile pe care le crede înfricoșătoare s-ar putea să nu fie atât de îngrozitoare pe cât și le imaginează.
Îi poți aminti copilului că are o imaginație minunată, care îl ajută să se joace, să deseneze și să spună povești. Îi poți spune că ar trebui să fie bucuros că are o astfel de imaginație, chiar dacă uneori înseamnă că mintea lui îi joacă niște trucuri.
Problemă rezolvată
Următorul pas este o oportunitate excelentă de a-ți învăța copilul abilitățile de rezolvare a problemelor și modalități de a face față fricilor. Un bun punct de plecare este să-l întrebi pe copilul tău ce l-ar putea ajuta să se simtă mai puțin speriat de întuneric. O lumină de noapte mică (nu prea strălucitoare), care are un animal de pluș, o rutină reconfortantă de culcare sau un obiect care îi împuternicește (de exemplu, unii copii aleg o baghetă magică), sunt toate câteva exemple posibile.
Frica de întuneric la adulți
Am stabilit deja că teama de întuneric este o frică obișnuită în copilărie. Dar, până devenim adulți, știm, la nivel rațional, că nu există niciun motiv să ne speriem când se sting luminile. Cel puțin asta ne spunem când devinem total anxioși în întuneric.
Cei mai mulți adulți se rușinează de anxietatea pe care o resimt față de întuneric și încearcă să nu facă mare caz cu această fobie, însă, vrei sau vrei, frica de întuneric este una dintre cele mai insidioase forme de anxietate.
Se pare că frica de întuneric însă este destul de comună – experții spun că a fi speriat de întuneric este de fapt un lucru destul de obișnuit în rândul adulților.
Potrivit psihologului clinic dr. John Mayer , frica de întuneric este foarte frecventă în rândul adulților. „Se estimează că 11% din populație se teme de întuneric”, spune el, menționând că este chiar mai frecventă decât teama de înălțime.
Asta pentru că frica vine dintr-un motiv foarte logic pentru creierul nostru: „Întunericul ne afectează vizibilitatea, la propriu, și acest lucru este inerent inconfortabil”,. „Nu ne temem atât de mult de întuneric, cât ne este teamă de ceea ce este în întuneric, de ceea nu putem vedea.”
Teama de întuneric este cel mai probabil, evolutivă. Strămoșii noștri cavernari erau mai expuși riscului de a fi atacați de prădători în întuneric, astfel încât frica are origini legitime. În plus, pur și simplu nu puem vedea atât de bine atunci când suntem în întuneric și, prin urmare, nu ne aflăm într-o poziție la fel de bună pentru a ne apăra de un atacator, dacă acesta ar exista.
Oamenii tind să se simtă mai neliniștiți în situații în care sunt mai predispuși să fie vulnerabili la atacuri.
Cum să scapi de frica de întuneric?
remedii-frica-de-intuneric
Aproape toată lumea are cel puţin o teamă iraţională. Pentru o parte dintre oameni aceste temeri sunt minore şi nu influenţează puternic echilibrul mental sau emoţional. În cazul în care aceste temeri, frici iraţionale devin atât de severe încât provoacă anxietate, stres şi interferează cu viaţa normală, avem de-a face cu fobiile.
Frica de întuneric devine o fobie și necesită tratament dacă:
- Frica este intensă și îți poate provoca atacuri de panică
- Recunoşti că frica este excesivă şi nerezonabilă
- Eviţi locuri şi situaţii din cauza fricii de întuneric
- Evitarea ta interferează cu rutina zilnică sau cauzează o suferinţă semnificativă
- Durează de cel puţin 6 luni
Hipnoza
Hipnoza s-a dovedit un tratament eficient pentru personele care suferă de orice tip de fobie. Hipnoterapia ajută la identificarea cauzei, emoţiei principale care a declanşat fobia şi la schimbarea răspunsului emoţional când te întâlneşti în viitor cu obiectul sau situaţia declanşatoare.
Hipnoterapia poate ajuta, de asemenea, şi la instalarea de noi obiceiuri, reacţii, trăiri în situaţii similare.
Hipnoza este o terapie extrem de eficientă deoarece lucrează rapid şi direct cu subconştientul care este capabil să proceseze informaţiile mult mai eficient în lipsa implicării minţii critice. Rezultatele folosirii metodei nu depind de cât timp persoana a suferit de frica de întuneric, fie ea severă sau o formă mai uşoară, acţionând rapid de cele mai multe ori într-o singură sesiune.
Hipnoza Regresivă
Dintre toate metodele hipnotice cunoscute la ora actuală, Regresia Hipnotică este de departe cea mai renumită și mai faimoasă.
Hipnoza regresivă este una dintre cele mai simple dar în același timp foarte eficiente tehnici care îți permit să re-vizitezi anumite momente din viața ta.
Te ajută să mergi înapoi în trecutul tău și să afli care este cauza problemelor cu care te confrunți.
Odată ce ai descoperit această cauză, poți apoi să o rezolvi, să o descarci de încărcătura emoțională și astfel, să te eliberezi de problema cu care te confrunți în prezent.
Terapia cognitiv comportamentală
Scopul terapiei cognitiv comportamentale este de a te ajuta să recunoașteți modele de gândire în mintea ta și modalitățile de a-ți schimba atitudinea față de ele. Cu o fobie nocturnă, un profesionist te poate ajuta să descoperi cât de ilogice sunt reacțiile tale și modalitățile de a le face față. Terapia cognitiv comportamentală este un mod excelent de a trata această și alte tulburări de anxietate.
În cadrul terapiei înveți să înțelegi mecanismele fiziologice şi psihologice care stau la baza declanşării şi fixării unor reacţii emoţionale. Aşa cum omul poate să înveţe să reacţioneze în plan fiziologic la ameninţări imaginare, el poate fi şi dezvăţat de aceasta.
Terapia de expunere
Când ești supus unei terapii de expunere și desensibilizare, înveți să te confrunți direct cu fobia. La început poate fi destul de inconfortabil, dar terapeutul te poate expune într-o cameră întunecată pentru a-ți stimula anxietatea. Apoi, vei învăța cum să vorbești despre anxietatea ta și, în cele din urmă, să fii mai puțin sensibil la frică.
În afara hipnozei, a terapiei cognitiv comportamentale și a terapiei prin expunere, mai există și alte câteva mici trucuri, mai la îndemână, cu care îți poți gestiona frica de întuneric dacă ea încă are simptome ușoare. Un bec aprins, o lumină de veghe sau lumânare poate aduce liniștea de care ai nevoie pentru a adormi.
Apoi, ne putem stabili o frază magică, să-i spunem un soi de mantră, în care să credem și pe care o putem rosti atunci când simțim că ne acaparează această frică. De exemplu: „Este doar întuneric, nimic nu mi se poate întâmpla” sau „Mă simt în siguranță în patul meu, în camera mea.”
Setari
Logout
