Știi ce ajută la reducerea anxietății?

Exercițiul fizic regulat este unul dintre cele mai bune moduri de a reduce anxietatea, arată o analiză a cercetărilor.

Care este cel mai eficient mod de a reduce simptomele anxietății?

Exercițiile regulate și tehnici de respirație pot fi cel mai eficient mod de a reduce simptomele tulburării anxietății. Încercând yoga, meditația și terapia cognitiv-comportamentală pot ajuta, de asemenea, în gestionarea simptomelor. Este important să discutați cu un profesionist în domeniul sănătății mintale pentru a găsi cea mai bună metodă pentru dumneavoastră.

Nu poți să citești acum? Ascultă acest articol cu ușurință

Exercitiile fizice pot reduce simptomele de anxietate cu 20% comparativ cu cei care nu fac exercitii fizice. Chiar și 20 de minute te pot face să te simți mai calm. În schimb, peste 30 de minute de exerciții par să ofere cele mai multe beneficii în cazul anxietatății. Peste 80% dintre persoanele care suferă de depresie spun că exercițiile fizice le îmbunătățesc starea de spirit și anxietatea, a descoperit un alt studiu. Exercițiul fizic pare să aibă un efect de durată, contribuind la reducerea anxietății și atunci când oamenii se confruntă cu situații stresante ulterior. Din păcate, aproximativ jumătate dintre persoanele care se simt deprimate își găsesc greu motivația de a exersa din cauza stării lor proaste de spirit. Dr. Matthew Herring, primul autor al studiului, a spus:

,,Descoperirile noastre arată faptul că activitățile fizice precum mersul pe jos sau ridicarea de greutăți ar fi cel mai bun medicament pe care medicii îl pot prescrie pentru a-și ajuta pacienții să se simtă mai puțin anxioși.”

Despre studiu

Concluziile provin dintr-o analiză a 40 de studii, incluzând 2.914 persoane. Pacienții incluși în studii au avut o varietate de probleme medicale, cum ar fi boli de inimă, cancer, dureri cronice și artrită. Rezultatele au arătat că pacienții cărora li s-a cerut să facă câteva exerciții regulat au avut mai puține simptome de anxietate, cum ar fi îngrijorarea, nervozitatea și reținerea. Profesorul Pat O’Connor, co-autor al studiului, a declarat:

„Am constatat că exercițiile fizice par să funcționeze cu aproape toată lumea în majoritatea situațiilor. Exercițiile fizice ajută chiar și persoanele care nu sunt foarte nerăbdătoare să înceapă să devină mai calme. “

1. Crezi că sportul este important?
2. Ce exerciții fizice îți place să faci?

Transpunerea în scris a experiențelor de viață și efectul pe care îl are pe termen scurt asupra stimei de sine

 

Pentru a ne însuși experiențele trăite și a exercita un sentiment de control asupra viitorului nostru, ne spunem povești despre noi înșine care țes sensul și continuitatea în propria noastră identitate.

Unii dintre noi spun aceste povești mai explicit decât alții – identitatea narativă a unei persoane ar putea fi o poveste abia formată la marginea conștiinței lor, în timp ce o altă persoană ar putea literalmente să-și scrie trecutul și viitorul într-un jurnal sau memorie pentru a crește stima de sine.

Nu poți să citești acum?
Ascultă acest articol cu ușurință

În mod intrigant, există unele dovezi care îi determină pe oameni să reflecte și să-și spună poveștile lor de viață – un proces numit „terapie de revizuire a vieții” – ar putea fi psihologic benefic.

Într-o lucrare recentă în Jurnalul personalității, Kristina L Steiner de la Universitatea Denison din Ohio și colegii ei au analizat aceste întrebări și au raportat că scrierea despre capitole din viața ta duce într-adevăr la o creștere temporară a stimei de sine și că de fapt, acest beneficiu apare indiferent de cât de pozitive sunt poveștile tale. Cu toate acestea, nu au existat efecte asupra clarității conceptului de sine și rămân multe întrebări pe acest subiect pentru studiul viitor.

Un factor relevant în această privință este tonul, complexitatea și starea de spirit a poveștilor pe care oamenii le spun singuri. De exemplu, s-a demonstrat că persoanele care spun mai multe povești pozitive tind să ajute pentru a crește stima de sine și de o mai mare „claritate a conceptului de sine” (încrederea și luciditatea în modul în care te vezi pe tine însuți).

Echipa lui Steiner a testat trei grupuri de participanți americani sănătoși pe parcursul a trei studii.

Formatul a fost în esență același pentru fiecare studiu. Participanții au fost rugați să completeze diverse chestionare care să le măsoare starea de spirit, stima de sine și claritatea conceptului de sine.

Apoi, jumătate dintre ei au fost rugați să scrie patru capitole din viața lor, petrecând 10 minute pentru fiecare. Au fost instruiți să fie cât mai specifici și detaliate și să reflecte asupra temelor principale, cum se referă fiecare capitol la viața lor în ansamblu și să se gândească la orice cauze și efecte ale capitolului asupra lor și a vieții lor.

Cealaltă jumătate dintre participanți, care au acționat ca un grup de control, au petrecut același timp scriind despre patru americani celebri la alegere.

Participanții care au scris despre capitole din viața lor au afișat mici, dar semnificative din punct de vedere statistic, niveluri crescute ale stimei de sine, în timp ce participanții din grupul de control nu au făcut-o.

Acest impuls de stimă de sine nu a fost explicat de nicio modificare a stării lor de spirit, și – spre surprinderea cercetătorilor – nu conta dacă participanții au evaluat capitolele lor ca fiind pozitive sau negative.

Dezamăgitor, nu a existat niciun efect al sarcinii de la capitolul viață asupra clarității conceptului de sine, nici asupra sensului vieții.

 

Cât durează beneficiile de stimă de sine ale sarcinii de la capitolul viață și ar putea acestea să se acumuleze repetând exercițiul? Indiciile provin din cel de-al doilea studiu, care a implicat două sarcini de scriere a capitolelor de viață (și două sarcini de a scrie despre americani celebri pentru grupul de control), a doua sarcină urmând la 48 de ore după primul.

Cercetătorii au vrut să vadă dacă creșterea stimei de sine care rezultă din prima sarcină a capitolului despre propria viață ar fi încă evident la începutul celei de-a doua sarcini, două zile mai târziu, dar nu a fost.

De asemenea, au vrut să vadă dacă beneficiile s-ar putea acumula pe parcursul celor două sarcini – nu au făcut-o.

Cercetătorii au spus:

„Descoperirile noastre sugerează că experiența revizuirii sistematice a vieții și identificarea, descrierea și legarea conceptuală a capitolelor de viață poate servi la îmbunătățirea sinelui, chiar și în absența clarității sensului vieții.”

 

Dacă în prezent îți lipsește multă încredere și simți că ai putea beneficia de un impuls al ego-ului, ar putea merita să scrii despre experiențele tale de viață. Este adevărat că beneficiile pentru respectul de sine al exercițiului au fost reduse, dar merită făcut acest exercițiu.

 

Descoperă cât de bine te cunoști și înțelegi acceptarea de sine!

 

 

Întrebări pentru tine – Ce crește stima de sine?:

1. Îți place să împărtășești cu ceilalți experiențele tale?
2. Ai un jurnal în care notezi ce se întâmplă în viața ta?

Lasă răspunsul într-un comentariu 🙂

 

A crede în liberul arbitru te face să te simți mai autentic, constată cercetările.

Liberul arbitru este credința că avem puterea de a face propriile alegeri și nu suntem conduși de soartă.

Nu poți să citești acum?
Ascultă acest articol cu ușurință

A te simți mai aproape de sinele tău autentic are o serie de beneficii, inclusiv reduce depresia și anxietatea.

Dr. Elizabeth Seto, primul autor al studiului, a spus:

„Fie că sunteți de acord că avem liberul arbitru sau că sunteți convinși că suntem conduși de influența socială sau orice altă formă de determinism, credința în liberul arbitru are consecințe cu adevărat importante.”

 

Cum a fost făcut studiul – Reduce depresia?

Pentru studiu, aproape 300 de persoane au fost împărțite în două grupuri.

Un grup a scris despre experiențe din care se observa liberul arbitru, în timp ce celălalt a scris despre experiențe din care se deducea că acesta lipsea.

Rezultatele au arătat că lipsa liberului arbitru a fost legată de mai puțină conștientizare de sine și chiar de înstrăinarea de sine.

Oamenii care au scris despre liberul arbitru, însă, s-au simțit mai conectați cu ei înșiși.

Dr. Seto a spus:

„Descoperirile noastre sugerează că o parte din a fi un eu unic și autentic experimentează un sentiment de asumare și simți că ești în control asupra acțiunilor și rezultatelor din viața ta.

Dacă oamenii sunt capabili să experimenteze aceste sentimente, pot deveni mai apropiați de sinele lor autentic.”

Într-un studiu adiacent, persoanele al căror sentiment al liberului arbitru a fost stimulat, au raportat că se simt mai autentice cu privire la realizarea unei donații în scop caritabil.

Dr. Seto a spus:

„Când experimentăm sau avem o credință scăzută în liberul arbitru și ne simțim deconectați de noi înșine, comportamentul nostru tinde să fie imoral.

Acest lucru este deosebit de important dacă avem ca scop îmbunătățirea calității vieții oamenilor și pentru societate în general. ”

 

Întrebări pentru tine:

1. Tratezi situațiile cu asumare sau le lași să te copleșească?
2. Crezi și tu în existența liberului arbitru?

Lasă răspunsul tău aici, într-un comentariu. 🙂

Tipul de Umor corelat cu un IQ Crescut

 

A aprecia umorul întunecat este un semn al unui IQ ridicat, arată cercetările.

Totuși, în mod surprinzător, oamenii cărora le place umorul întunecat sunt mai puțin agresivi față de ceilalți.

Nu poți să citești acum?
Ascultă acest articol cu ușurință

Cu alte cuvinte, persoanelor agresive nu le plac glumele nebune.

Oamenii cărora le place umorul negru tind să fie mai bine educați și cu o inteligență verbală și non-verbală mai ridicată.

De asemenea, studiul a descoperit că persoanele care preferă mai multe glume sumbre sunt, de asemenea, susceptibile să fie mai mari în stabilitatea emoțională.

Umorul negru, scriu autorii studiului, este …

„… Un fel de umor care tratează subiecte sinistre precum moartea, handicapul sau războiul cu amuzament amar și prezintă subiecte atât de tragice, deranjante sau morbide în termeni plini de umor.

Umorul negru este folosit pentru a exprima absurditatea, insensibilitatea, paradoxul și cruzimea lumii moderne.

Personajele sau situațiile sunt de obicei exagerate cu mult peste limitele satirei normale sau ale ironiei, ceea ce necesită potențial eforturi cognitive pentru a obține gluma. ”

 

Cum a fost făcut studiul pentru a afla tipul de umor

Pentru studiu, oamenii au fost rugați să dea o notă desenelor animate ale unui umorist german numit Uli Stein.

De exemplu, într-un desen animat apare un om confuz care ține un telefon, auzindu-se vocea de la celălalt capăt al liniei spunând:

,,Ați sunat la asociația de auto-ajutor pentru pacientii cu Alzheimer.

Dacă vă mai amintiți subiectul dvs., vă rugăm să vorbiți după ton. ”

Rezultatele studiului au relevat faptul că persoanele cu un IQ ridicat aveau mai multe șanse să aprecieze glume de genul acesta.

Se pare că umorul întunecat este mai dificil de savurat fără o inteligență ridicată.

Motivul este destul de simplu.

Este evident că este nevoie de un anumit nivel de inteligență pentru o persoană să normalizeze ceva tragic folosind umorul.

Acesta nu este un proces ușor.

Autorii scriu:

„Aceste rezultate susțin ipoteza că procesarea umorului implică componente cognitive, precum și componente afective și sugerează că aceste variabile influențează executarea schimbării cadrelor și a amestecului conceptual în cursul procesării umorului.”

 

Studiul a fost publicat în revista Cognitive Processing (Willinger et al., 2017).

 

Întrebări pentru tine:

1.  Îți place umorul negru?
2. Crezi că despre unele lucruri chiar nu ar trebui să se glumească? 🙂

Lasă răspunsul tău mai jos

Compasiunea de sine și Acceptarea experiențelor explică legătura dintre Meditație și Sănătatea Mentală

 

Noile cercetări publicate în Journal of Clinical Psychology au identificat mai mulți factori care ar putea ajuta la explicarea relației dintre practica meditației și bunăstarea mentală.

Nu poți să citești acum?
Ascultă acest articol cu ușurință

Autor José Ramón Yela, profesor de psihologie la Universitatea Pontificală din Salamanca, a spus:

„Interesul meu pentru acest subiect a început în 2010, când am început să citesc un articol despre rătăcirea mentală: faptul că aproape toată jumătatea timpului nostru este petrecut rătăcind, gândindu-ne la lucruri din trecut sau la viitor mi-a atras atenția”.

Înțelegerea modului în care această rătăcire are legătură cu suferința emoțională și suferința m-a determinat să iau parte la programe de mindfulness.

Ulterior m-am specializat ca profesor în programul Mindfulness Self Compassion (MSC). “

 

Cum a fost făcut studiul

În studiu, 414 meditatori și 414 non-meditatori din America Latină și Spania au completat chestionare pe tema simptomelor depresive, anxietate, compasiune de sine, sens în viață și evitarea experiențială.

Cercetătorii au descoperit că oamenii care practică meditația tindeau să aibă o sănătate mentală mai bună decât cei care nu meditau.

Însă diferența generală între cei care meditau ocazional și non-meditatorii a fost mică.

Diferența a fost puțin mai mare atunci când s-au comparat meditatorii obișnuiți (care au practicat cel puțin o dată pe săptămână) cu cei care nu meditează.

Profesorul Yela a spus:

„Dacă practicați mindfulness și doriți să obțineți un beneficiu pentru sănătatea dvs. mentală și bunăstarea psihologică, este necesar să practicați în mod regulat.

Dacă exersezi doar atunci când lucrurile merg prost, este posibil să nu beneficiezi de asta.”

Cercetătorii au descoperit, de asemenea, dovezi că meditatorii tindeau să aibă niveluri mai ridicate de autocompătimire și semnificație în viață.

Cu alte cuvinte, meditatorii au fost mai susceptibili de a fi de acord cu afirmații precum: „Sunt blând cu mine când experimentez suferința” și „Gândurile și sentimentele mele nu stau în calea felului în care vreau să-mi trăiesc viața. ”

Rezultatele indică faptul că atitudinea de compasiune de sine și acceptarea experiențelor interioare joacă un rol esențial în relația dintre meditație și sănătatea mentală.

Profesor Yela explică:

„Practica Mindfulness produce efecte pozitive, deoarece facilitează dezvoltarea unei atitudini pline de compasiune față de noi înșine, ceea ce contribuie la clarificarea a ceea ce este important în viață (valorile personale/sensul vieții), care ne încurajează să acceptăm evenimentele așa cum sunt, diminuându-ne tendința de a evita sentimentele/emoțiile/gândurile negative.

Cred că este important să te tratezi cu compasiune în situații dificile.

Acest lucru nu are nicio legătură cu a fi conformist, slab sau auto-indulgent.

Compasiunea de sine îi face pe oameni mai motivați, mai asertivi, mai puțin anxioși și deprimați și mai confortabili din punct de vedere psihologic.”

 

Descoperă cât de bine te cunoști și înțelegi acceptarea de sine!

 

Cultivarea compasiunii de sine necesită:

1. luarea unei atitudini binevoitoare și calde față de noi înșine (spre deosebire de a fi extrem de autocritici)
2.  înțelegerea faptului că suferința face parte din viață și nu trebuie să ne izolăm sau să ne simțim rușinați
3.  dezvoltarea unei atitudini de deschidere sau atenție față de emoțiile/senzațiile/gândurile care ne provoacă disconfort, mai degrabă decât să intrăm într-o luptă/evitare constantă.

Pentru a face acest lucru, este util să ne clarificăm valorile pentru a găsi mai mult sens în viață și pentru a acționa prin implicarea în activități concrete care produc bunăstare psihologică.

 

Tu ce atitudine ai față de tine însuți? 🙂 Lasă răspunsul tău într-un comentariu mai jos

De ce continuăm să credem ceea ce se dovedește ulterior a fi fals?

 

Biblioteca ta mentală este un refugiu de fapte precise și bine informate sau există greșeli ascunse pe rafturi?

Este firesc să presupunem că ne actualizăm convingerile în conformitate cu cele mai recente și bine stabilite dovezi.

Nu poți să citești acum?
Ascultă acest articol cu ușurință

Dar ce se întâmplă cu adevărat cu părerile noastre atunci când o celebritate acceptă un produs care devine discreditat de știință sau când un ziar publică o poveste care este retrasă mai târziu?

O lucrare recentă din Journal of Consumer Psychology prezintă o abordare inedită asupra acestui subiect, cercetând efectul de influență continuă.

 

Studiul 1

În primul studiu, participanții au citit un scenariu în care un personaj bolnav ia medicamente care nu reușesc să-l vindece.

În timp ce un grup a fost informat că medicamentația a fost ineficientă deoarece personajul a luat-o la momentul nepotrivit, celălalt grup nu a primit nicio explicație.

Ambelor grupuri li s-a spus că personajul a luat medicamentele cu un pahar de limonadă și au fost informați că medicamentul este ineficient dacă este consumat cu băuturi pe bază de citrice.

Ulterior, toți participanții au fost anunțați că acest ultim fapt a fost fals.

 

O zi mai târziu, participanților li s-a cerut să-și amintească de ce medicamentul a fost ineficient.

Cei care nu au primit nicio explicație pentru eșecul medicamentului în anecdota inițială au avut mai multe probabilități să se refere în mod incorect la băutura de limonadă ca fiind motivul pentru care medicația nu a funcționat – chiar dacă majoritatea și-au amintit că aceste informații au fost retrase mai târziu.

Acest lucru sugerează că informațiile pe care ulterior le descoperim ca fiind false sunt mai greu de ignorat atunci când umplu un „gol” explicativ dintr-o poveste.

 

Studiul 2

Această idee a fost susținută în continuare de un al doilea studiu, în care participanții au citit următorul extras al unui jucător de poker de succes: „Mă aplec și scot sticla de kombucha pe care îmi place să o beau la meciurile de poker. Iau o gură mare. Și am claritatea minții.”

Un grup de participanți a fost informat că kombucha susține performanța mentală, în timp ce unui alt grup i s-a spus că băutura crește funcția musculară.

Acest lucru le-a permis celor din grupul de performanță mentală să deducă o legătură între consumul de kombucha și succesul de poker, în timp ce grupul de performanță musculară nu a putut.

Ulterior, tuturor indivizilor li s-a spus că legătura dintre kombucha și performanța mentală sau funcția musculară nu este adevărată.

 

Participanții care au citit că kombucha este legată de performanța mentală, au avut mai multe șanse să reamintească informațiile false ca fiind adevărate și mai probabil să o atribuie câștigului jucătorului de poker.

Atunci când i s-a oferit o selecție de băuturi pentru a bea după experiment, acest grup a fost, de asemenea, mai probabil să selecteze kombucha.

Din nou, se pare că, atunci când informațiile ne sprijină înțelegerea structurii cauzelor și efectelor unei povești, aceasta este în special „lipicioasă”, chiar și atunci când ni se spune că nu este adevărată.

 

Concluzii – De ce continuăm să credem ceea ce se dovedește ulterior a fi fals?

În ansamblu, se pare că avem o înclinație spre crearea unei imagini mentale complete a unui eveniment, mai degrabă decât una exactă, dar care nu are o explicație cauză-efect.

Cu toate acestea, cercetătorii indică, de asemenea, că această prejudecată poate fi depășită atunci când recunoaștem că prioritizarea exactității asupra completitudinii ne va ajuta în viitor.

Astfel de cercetări ne fac să fim mai conștienți de aspectele din armura noastră mentală și mai bine echipați pentru a le apăra.

 

Întrebări pentru tine

1. Te-ai regăsit și tu cândva într-o situație similară?
2. Ai dat importanță evenimentului pentru a putea pe viitor să nu te mai lași influențat/ă de știrea falsă?

Scrie răspunsurile tale în comentariu mai jos