Arhive lunare: septembrie 2019

Persuasiunea unei Povești

Persuasiunea este privită de unii ca fiind ceva negativ, nașpa, rău, urât, câh, bleah. Foarte puțini realizează însă faptul că, noi cu toții ne folosim de ea pentru a obține ceea ce ne dorim. 

De la modul în caree ne îmbrăcăm, pănă la ce spune, cum arătăm și cum ne comportăm, toate acestea au o componentă profundă de persuasiune.

Nu poți să citești acum?
Ascultă acest articol cu ușurință

Există multe tratate, studii, cărți, cursuri și programe pe această temă.

Atunci când vine vorba de a convinge pe cineva de ceea ce dorești tu se pare că cea mai eficientă tehnică de persuasiune depinde de modul în care este prezentată informația și dacă faptele prezentate sunt convingătoare sau nu.

Când ne folosim de povești?

Poveștile sunt cea mai bună modalitate de a fii convingător atunci când nu ai suficiente date sau când acestea sunt slabe, constată un nou studiu.

Motivul este foarte simplu:  poveștile distrag și reduc sau chiar elimină complet capacitatea oamenilor de a evalua faptele și datele concrete.

Cu toate acestea, atunci când faptele sunt puternice, folosirea poveștilor scade de fapt persuasivitatea lor.

Atunci când ai la dispoziție date concrete, puternice, este mai bine vă bazați pe ele și să le scoateți în evidență ca atare decât să încercați să le țeseți într-o poveste.

Deși deseori poveștile sunt convingătoare indiferent de circumstanțe, acest studiu arată că puterea de persuasiune depinde de puterea faptelor.

Doamna Rebecca Krause, prima autoare a studiului, a spus:

„Poveștile conving, cel puțin parțial, perturbând capacitatea de a evalua faptele, și nu doar îndrumând persoana să aibă o gândire orientată către ceea ce ne dorim noi.”

Cum s-a realizat studiul

Aceest studiu a fost realizat cu 397 de persoane care au citit informații despre o nouă marcă de telefon fictivă.

Jumătate dintre ei au citit o poveste care conținea date specifice despre telefon.

Cealaltă jumătate doar a citit detaliile tehnice.

Uneori, telefonul era prezentat ca având caracteristici foarte solide, de ex. „Telefonul poate rezista la o cădere de până la 30 de metri.”

Alteori, performanța era mai slabă, de ex. „Telefonul poate rezista la o cădere de până la 3 metri.”

Rezultatele Studiului

Rezultatele au arătat că atunci când telefonul, precum și caracteristicile sale, erau prezentate ca fiind puternice, a fost mult mai convingător atunci când a fost prezentat ca atare, fără poveste.

Dar când caracteristicile telefonului erau mai slabe sau mai puțin performante, era mult mai bine ca acestea să fie ascunse într-o poveste.

Dna Krause a spus:

„A știi că poveștile pot oferi cel mai convingător beneficiu pentru cei care nu au argumente foarte puternice, reprezintă un aspect important, mai ales când ne gândim la „fake news ”.

Dar acest lucru nu înseamnă că o poveste demonstrează automat că datele sau argumentele sunt slabe sau insuficiente.

Mai degrabă, atunci când te simți atins mai profund de o poveste grozavă, ar fi indicat să acorzi mai multă atenție și să te gândești mai bine la faptele și datele pe care le conține pentru a determina cât de bune sunt.”

Acum e rândul tău:

1. Când te folosești de povești pentru a convinge pe cineva?
2. Când comunici, te bazezi mai mult pe fapte sau mai mult pe povestirea informației?

Scrie răspunsul tău într-un comentariu mai jos și hai  să vedem ce putem învăța unul de la celălalt!

Acest studiu a fost publicat în Personality and Social Psychology Bulletin (Krause & Rucker, 2019).

Contactul Vizual este esențial în evoluția speciei

Ai simțit vreodată o legătură Specială cu cineva? Dacă da, aproape întotdeauna s-a întâmplat DUPĂ ce ai avut un contact vizual cu acea persoană.

Dar de ce avem această senzație de „legătură specială” în urma unui contact vizual direct cu cineva?

Nu poți să citești acum?
Ascultă acest articol cu ușurință

Una dintre explicații este accea că, poate pentru că excită „celulele vizuale” descoperite în amigdala în 2012, parte a creierului care procesează emoțiile și interacțiunile sociale.

Acest tip de neuron a fost descoperit la maimuțele Rhesus Macque. Dacă oamenii au și ei acești neuroni, atunci este foarte posibil ca aceștia să fie blocați și afectați de tulburări precum autismul și schizofrenia, care afectează contactul vizual și interacțiunile sociale.

Cum s-a realizat studiul

Katalin Gothard, neurofiziolog la Universitatea din Tucson din Arizona, împreună cu echipa sa a plasat șapte electrozi în amigdala unei maimuțe Rhesus Macque.

Electrozii, fiecare având o zecime din grosimea unui fir de păr, le-au permis să înregistreze activitatea individuală a fiecărui neuron, în timp ce maimuța urmărea un videoclip cu o altă maimuță macaque. În tot acest timp, echipa a monitorizat și privirile macaque-ului.

Dintre cei 151 de neuroni pe care cercetătorii i-au putut distinge, 23 s-au activat doar când maimuța privea ochii maimuței din videoclip. Dintre acești neuroni, pe care echipa îi numește „celule vizuale”, patru s-au activat mai mult când maimuța din videoclip părea să se uite la macacul de laborator, ca și cum cele două animale ar fi fost în contact vizual.

Un Proces Evolutiv

„Sunt celule care au fost “acordate” și “antrenate” în procesul de evoluție pentru a vedea ochiul și extrag informații despre cine ești și, cel mai important, pentru a avea contact vizual direct, cu mine”, spune Gothard.

Alte celule vizuale s-au activat în funcție de manifestările maimuței din video. Acestea reacționează dacă maimuța din videoclip se comportă într-un mod prietenos, agresiv sau neutru, dar nu ca răspuns la contactul vizual.

Martha Farah, specialist în neuroștiințe cognitive la Universitatea din Pennsylvania din Philadelphia, care nu a fost implicată în acest studiu, spune că este o „ipoteză plauzibilă” faptul că oamenii au și celule vizuale.

„Există o mulțime de asemănări între sistemele vizuale ale omului și ale maimuțelor”, spune ea. „Creierul uman aparține unei specii care este foarte socială și foarte vizuală.”

Grupul lui Gothard va verifica dacă anumite tratamente pot îmbunătăți activitatea celulelor vizuale la maimuțe, sugerând posibile terapii pentru a trata afecțiunile care implică un contact vizuale redus și interacțiuni sociale.

„Dar mai întâi trebuie să știm mai multe despre ele”, spune ea. „Tocmai le-am descoperit existența.”

Echipa intenționează să încerce hormonul oxitocină, care pare să stimuleze contactul social.

Oxytocina este deja utilizată ca tratament experimental pentru autism.

Așadar, este evident faptul că, contactul vizual este esențial în evoluția speciei. Rămâne să vedem cum putem să dezolvăm mai departe aceste informații.

Acum e rândul tău!

1. Tu ce părere ai despre acest studiu și aceste descoperiri?
2. Ai simțit vreodată o conexiune „specială” cu cineva?
3. Te simți confortabil privind în ochii cuiva?

Scrie răspunsurile tale într-un comentariu mai jos!

Studiul a fost prezentat la Society for Neuroscience din New Orleans, Louisiana.

Articol preluat din New Scientist